Divort. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 95
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 126 din data de 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.A depus concluzii scrise.
Intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr. 20709/215/13.10.2008 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 20.04.2008, din vina exclusivă a pârâtului, reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, să-i fie încredințate reclamantei spre creștere și educare minora, născută la data de 14.01.2008 și să fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 20.04.2008, iar din relația de căsătorie a părților au rezultat minora, născută la data de 14 ianuarie 2008.
Reclamanta a arătat că încă de la începutul căsătoriei între pârât și părinți acestuia au existat numeroase conflicte care în final au degenerat cu acte de agresiune îndreptate împotriva reclamantei; a fost nevoită să plece cu minora din domiciliul conjugal, mutându-se la domiciliul părinților săi, unde minora este foarte bine îngrijită fiind ajutată de părinți săi.
La data de 28.10.2008, pârâtul, a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei.
La data de 25.11.2008, pârâtul a depus la dosar cerere reconvențională, prin care a solicitat încuviințarea legăturii personale cu minora în următoarele modalități: în fiecare sâmbătă și duminică, începând cu orele 9,00-20,00, la domiciliul său, arătând că între minoră și bunicii paterni există o puternică legătură afectivă, minora fiind crescută și îngrijită de bunica paternă.
Prin sentința civilă nr. 1480/02.02.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis cererea principală formulată de reclamanta, împotriva pârâtului; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant .
S-a dispus desfacerea căsătoriei părților înregistrate sub nr. 259 din 20.04.2008 în registrul stării civile al Consiliului Local C din culpa ambilor soți; reclamanta-pârâtă să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
S-a încredințat reclamantei-pârâte spre creștere și educare minora, născută la data de 14.01.2008.
A fost obligat pârâtul - reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 150 lei lunar, de la data introducerii cererii, respectiv 13.10.2008 și până la majoratul acesteia.
S-a încuviințat ca pârâtul - reclamant să aibă legături personale cu minora, stabilind următorul program: în prima și a treilea sâmbătă și duminică din fiecare lună, de la ora 09, 00 la ora 15,00, prin vizitarea minorei la domiciliul reclamantei - pârâte, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că raporturile dintre soți sunt vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, reținându-se drept motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei neînțelegerile grave dintre soți, care au determinat destrămarea relațiilor de familie întemeiate pe prietenie, afecțiune și sprijin reciproc, precum și separarea în fapt a acestora, cu consecința încălcării obligației de a locui împreună.
În ceea ce privește capătul de cerere relativ la încredințarea copilului minor, instanța a apreciat că este în interesul minorei ca aceasta să fie încredințată mamei, ținând seama de faptul că aceasta se află în îngrijirea mamei, care se implică efectiv în educarea copilului, de posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care i le oferă mama sa, de vârsta frageda a minorei, de legăturile de afecțiune stabilite între minora și mamă, precum si de concluziile raportului de anchetă socială întocmit în cauză.
În ceea ce privește petitul cererii reconvenționale privind încuviințarea legăturii personale cu minora, au fost avute în vedere dispozițiilor art. 43 alin.3 fam, conform cărora părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Împotriva sentinței civile au declarat apel, reclamanta, și pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâtul a arătat că, având în vedere și faptul că ancheta socială la domiciliul său nu s-a efectuat, hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică în privința capătului de cerere privind stabilirea legăturilor sale cu minora, și anume, solicită dreptul său de a avea legături personale cu minora, însă, după următorul program: sâmbăta și duminica de la ora 9,00 la ora 15,00 de două ori pe lună, însă, în domiciliul său.
A precizat că, de când s-a născut minora, atât el cât și soția sa, au locuit în domiciliul părinților săi, iar minora a fost crescută de bunicii paterni, fiind foarte atașată de aceștia.
Reclamanta a criticat sentința numai sub aspectul modului de soluționare a cererii reconvenționale formulate în cauză de către pârâtul-reclamant reconvențional și anume aspectul ce vizează,legăturile personale cu minorul".
A considerat că prin stabilirea unui asemenea program de vizitare creșterea minorei ar suferi modificări majore care ar rezulta din perturbarea orarului strict de masă și somn pe care îl are un minor la vârsta de 1 an si 3 luni, cât are în prezent minora. A precizat că nu i-a interzis nici un moment pârâtului-reclamant să vină să o viziteze pe minoră, așa cum chiar a susținut pârâtul. Prin urmare, stabilirea unui asemenea program de vizitare care ar presupune ca fiica lor, timp de 6 ore, cât durează vizita pârâtului-reclamant, în ziua de sâmbătă și apoi duminica, să nu se odihnească, consideră că nu se justifică, dat fiind faptul că întregul program de masă și somn al minorei este perturbat.
A arătat că, pârâtul-reclamant la ultimele vizite pe care le-a făcut minorei la domiciliul său nu a făcut decât să o jignească, să o defăimeze în fața părinților săi, să-i vorbească urât.
Prin decizia civilă nr. 126/12 mai 2009, Tribunalul Dolja admis apelurile declarate de apelanta reclamantă și apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 1480/02.02.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-,
A schimbat în parte sentința, în sensul că a încuviințat ca pârâtul-reclamant reconvențional să aibă legături personale cu minora în prima și a treia sâmbătă și duminică a fiecărei luni între orele 9,00 - 11,00 la domiciliul său, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Este justificată critica pârâtului-apelant privind modalitatea desfășurării legăturilor personale cu minora la domiciliul reclamantei, nefiind un cadru propice pentru menținerea unor astfel de legături datorită raporturilor tensionate dintre reclamant pe de o parte și pârâtă și părinții acesteia.
Cum apelantul a fost de acord cu limitarea programului de vizitare ca durată în timp, în condițiile în care i se permite să ia minora de la domiciliul pârâtei, instanța a apreciat că ar fi în interesul minorei, pentru menținerea unei relații reale de familie cu tatăl său, ca modalitatea desfășurării legăturilor personale să fie cea solicitată de acesta.
Cu privire la durata în timp a legăturii personale, instanța a reținut ca fiind întemeiată critica apelantei. Astfel, programul de vizitare stabilit de prima instanță, respectiv de la ora 09,00 la ora 15,00, nu are în vedere nevoile specifice minorei care are vârsta de un an și 3 luni, astfel că nu este indicată schimbarea programului acesteia.
Pentru un copil de această vârstă, aflat în cursul diversificării alimentare, este recomandabilă menținerea programului stabilit sub supravegherea mamei.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceasta critică modul în care instanța a încuviințat legătura personală a pârâtului cu minora, învederând că minora are 1an și 7 luni și că îi afectează programul de masă și somn, iar minora până în prezent nu a fost niciodată în domiciliul bunicilor paterni.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 43 alin. 3 Codul familiei, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Motivele invocate de recurentă nu sunt întemeiate, deoarece modalitatea stabilită de instanță de a lua legătura cu minorul nu contravine interesului minorului, neconstituind motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a acestuia.
Modalitatea stabilită de instanță de a lua legătura cu minorul în prima și a treia sâmbătă și duminică ale fiecărei luni, între orele 9,00-11,00, la domiciliul tatălui, este adecvată interesului superior al minorului și este în măsură să realizeze dreptul minorului prevăzut de art. 14 din Lg. 272/2004.
În consecință, având în vedere aceste considerente, recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 126 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex/16.02.2010
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
| ← Divort. Decizia 1159/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
