Divort. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 375
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Marilena Panait
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul ales la Cabinet avocat din P, str. -. -, nr. 103, județul P, împotriva deciziei civile nr. 532/23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta I, domiciliată în P,-,. 112,. B,. 39, județul P și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL P, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă I, lipsă fiind recurentul-pârât și intimata-autoritate tutelată Consiliul Local
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că prinserviciul registratură s-a depus de către intimata-reclamantă I întâmpinare prin care s-a invocat excepția tardivității formulării recursului și excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen legal.
Intimata-reclamantă I având cuvântul invocă excepția tardivității recursului solicitând admiterea excepției. Totodată invocă și excepția nulității recursului în temeiul art. 303 alin. 1 coroborat cu art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, solicitând admiterea excepției, să se constate nul recursul declarat de recurentul-pârât.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 20.03.2007, sub nr-, reclamanta Ias olicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, minora, născută la data de 19.12.2005 să îi fie încredințată spre creștere și educare, pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei și să își reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 11.10.2003, pârâtul neavând serviciu, fiind familia fiind întreținută de ea și familia sa, însă după nașterea copilului, relațiile dintre soți au început să se deterioreze, pârâtul începând să aibă o viață separată de familie.
În ceea ce privește încredințarea minorei, reclamanta a arătat că are suficiente mijloace materiale și morale pentru a asigura copilului o bună creștere și educare.
În temeiul art.115 - 119 cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare cerere reconvențională.
Pe cale de întâmpinare pârâtul a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii însă din culpa comună a soților, iar pe cale de cerere reconvențională a solicitat să i se permită să aibă legături personale cu minora potrivit programului indicat, în domiciliul său.
În temeiul art.115 - 118 cod pr. civ. reclamanta pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat să i se încuviințeze pârâtului program de vizitare numai de două ori pe lună și numai în prezența sa.
În dovedirea cererii principale, a cererii reconvenționale, precum și în apărare părțile au solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a probei testimoniale cu doi martori.
Instanța a încuviințat probele solicitate pe care le-a considerat pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
La dosar a fost atașat referatul de anchetă socială dispus a se efectua în cauză la domiciliul părților.
La termenul de judecată din data de 07.11.2007 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, prin pronunțarea unei hotărâri nemotivate, precizare cu care pârâtul a fost de acord.
Prin sentința civilă nr.1067/06.02.2008 instanța a admis acțiunea precizată și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant și a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între soți la data de 11.10.2003 și înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Consiliului Local P, sub nr.1320/11.10.2003, din culpa comună a părților.
S-a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, a fost încredințată minora, născută la data de 19.12.2005 spre creștere și educare, mamei reclamante, a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, născută la data de 19.12.2005, în cuantum de 25% lunar din venitul net realizat de pârât, de la data introducerii acțiunii, 20.03.2007 și până la majoratul copilului.
De asemenea, a obligat reclamanta pârâtă să permită pârâtului reclamant să aibă legături personale cu minora, în sensul de aov izita pe aceasta în domiciliul reclamantei în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 09,00 - 14,00.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul care a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul de a se admite un alt program de vizitare: două week-end-uri pe lună, cu luarea minorei, începând de vineri, orele 14,00 și până duminică, orele 19,00, J din fiecare vacanță școlară, cu mențiunea ca în vacanța de iarnă perioada să cuprindă ori Cul ori Anul.
A motivat apelantul prin faptul că sunt nefondate afirmațiile reclamantei privind atitudinea sa față de minoră, în sensul că minora ar fi timorată și că se teme de el, ci dimpotrivă minora suferă din cauză că reclamanta caută sub orice formă să-i îngrădească dreptul său de tată de a avea legături cu minora.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, în primul rând pentru faptul că apelantul înțelege să-și modifice cererea reconvențională cu care a învestit prima instanță pentru că a cerut vizitarea minorei în fiecare duminică la domiciliul mamei, iar acum solicită cu totul alt program.
În al doilea rând s-a arătat că minora este la o vârstă fragedă când nu poate sta câteva zile consecutiv fără mama sa, fiind dependentă de mamă și de bunica maternă care a contribuit semnificativ în creșterea copilului. S-a mai susținut că apelantul a avut un comportament violent chiar și în fața minorei și a înțeles să o tracaseze pe intimată cu numeroase sesizări la poliție și chiar la protecția copilului.
Prin decizia civilă nr. 532/23 oct. 2008 Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de apelantul-pârât, împotriva sentinței civile nr. 1067/6.02.2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I, și intimatul-autoritate tutelară CONSILIUL LOCAL P, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, după cum a subliniat și intimata s-a putut constata că prin cererea de apel, pârâtul a solicitat un program cu totul diferit de cel indicat prin cererea reconvențională, cerere prin care solicitase expres ca programul de vizită să se realizeze în fiecare săptămână în ziua de duminică, între orele 10,00-18,00 la domiciliul reclamantei și să ia minora în domiciliul său 2 săptămâni în concediul său de odihnă, 3 zile la sărbătorile de C și 3 zile la sărbătorile de Paști.
A rezultat așadar că în ceea ce privește programul din cursul anului, apelantul, în fața primei instanțe, a fost de acord ca acesta să aibă loc la domiciliul reclamantei, criticând neîntemeiat sentința sub acest aspect, întrucât instanța, admițând în parte cererea sa reconvențională, a stabilit în acest sens, dar nu în fiecare săptămână, ci o dată la 2 săptămâni.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și depozițiile martorilor, a rezultat cu certitudine că relațiile dintre părți sunt foarte tensionate, fiind soluționate diferite plângeri formulate de ambele părți, de către intimată pentru neplata pensiei de întreținere, iar de către apelant pentru nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului la poliție, dar și la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Cu privire la aceste sesizări instituțiile abilitate au constatat că minora este armonios dezvoltată, veselă, sociabilă, constatându-se că i se asigură stabilitate afectivă și un mediu securizat corespunzător nevoilor și vârstei sale.
Aceste relații tensionate dintre părți au fost de natură de natură să influențeze negativ și starea psihică a minorei, rezultând din depoziția martorei, vecină cu reclamanta, și care a asistat de multe ori la vizitele apelantului, că părțile se certau de fiecare dată când se întâlneau, iar apelantul îi făcea multe reproșuri intimatei, ridica tonul în prezența minorei, era agitat, neavând răbdare să petreacă un timp un minora, fiind nemulțumit și de faptul că nu era permis accesul și rudelor care-l însoțeau de fiecare dată.
Chiar și martora propusă de apelant, care este nepoata acestuia, și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că nu a fost primită în domiciliul reclamantei și că din cauza tensiunilor dintre părți vizita acestuia a durat doar 15 minute.
Față de vârsta fragedă a minorei, când are mai multă nevoie de prezența mamei, pentru a nu fi perturbat programul acesteia și a nu fi influențată negativ dezvoltarea acesteia, corect a apreciat instanța de fond că, în prezent, vizitele tatălui trebuie să aibă loc în domiciliul reclamantei, urmând ca programul de vizitare să fie modificat în timp, în funcție de evoluția relației dintre apelant și fiica sa.
De altfel, solicitarea apelantului privind programul de vizită în vacanțele școlare ale minorei s-a constatat a fi prematură față de vârsta minorei, de numai 3 ani.
Este adevărat că legăturile personale cu minora nu trebuie să fie stânjenite de prezența celuilalt părinte, dar față de relațiile deosebit de tensionate, ceea ce t primează este interesul superior al copilului, care trebuie să crească într-un mediu liniștit, cât mai departe de conflictele dintre părinți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, susținând că hotărârea tribunalului este netemeinică și nelegală, menționând că motivele de recurs le va depune într-un memoriu separat.
La data de 28 aprilie 2009 prin serviciul registratură, recurentul-pârât a depus motivele de recurs, înregistrate de serviciul sus menționat sub nr. 9050/29 aprilie 2009, orele 10.25.
La aceeași dată, intimata-reclamantă Iai nvocat excepția tardivității declarării recursului și excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen legal, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea examinând mai întâi excepțiile invocate de intimată, prin întâmpinare, conform disp.art. 137 pct.1 Cod pr.civilă, urmează a constata că excepția de tardivitate a declarării recursului este neîntemeiată, iar excepția de nulitate a recursului este fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Conform prevederilor art. 301 Cod pr.civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii care se atacă, dacă legea nu dispune altfel.
În speță termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea deciziei Tribunalului Prahova care s-a realizat la data de 13 februarie 2009 conform dovezii de comunicare de la fila 105 dosar apel.
Recurentul a formulat calea de atac la data de 10 martie 2009 deci înăuntrul termenul de 30 de zile prevăzut de lege astfel că nefiind încălcate aceste dispoziții legale excepția de tardivitate a invocării recursului invocată de intimată este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
Cea de-a doua excepție vizând nulitatea recursului este întemeiată deoarece conform prevederilor art. 303 Cod pr.civilă recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Recurentul nu a formulat motivele de recurs prin cererea de recurs și nici înăuntrul acestui termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii recurate, depunând motive de recurs la data de 28 aprilie 2009, deci peste termenul legal.
Pentru neîndeplinirea acestei obligații Codul d e procedură civilă sancționează cu nulitate recursul, în disp.art.306 Cod pr.civilă prevăzându-se că recursul este nul cu excepția cazurilor în care peste termen se invocă motive de ordine publică.
La examinarea deciziei atacate nu s-au constatat astfel de nulități care să afecteze legalitatea hotărârii, motiv pentru care conform disp.art.306 pct.1 Cod pr.civilă urmează a se admite excepția nulității recursului invocată de intimată și a se constata nul recursul declarat de pârât împotriva aceleiași decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de tardivitate a recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 532/23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, invocată de intimata-reclamantă.
Admite excepția nulității aceluiași recurs invocată de intimata-reclamantă.
Constată nul recursul, formulat de pârâtul, cu domiciliul ales la Cabinet avocat din P, str. -. -, nr. 103, județul P, împotriva deciziei civile nr. 532/23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta I, domiciliată în P,-,. 112,. B,. 39, județul P și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Fiind plecată din instanță
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
- -
Red. EM
Tehnored.AB
2 ex./29.04.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2007
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Marilena Panait
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 726/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
