Divort. Decizia 726/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 726
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Constanța Pană Marilena C -
- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul pârât domiciliat în com. nr. 444, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 136 din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în com. nr. 198 jud. P și autoritatea tutelară Consiliul Local și Consiliul Local.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât personal și asistat de avocat din Baroul București, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 24 dosar, intimata reclamantă personal și asistată de avocat din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 26 dosar, lipsind autoritatea tutelară Consiliul Local și Consiliul Local.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,50 lei la fila 25 dosar.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură al instanței s-au depus la dosar note scrise de către intimata reclamantă, înregistrate sub nr. 16485/13.10.2009.
Părțile pe rând, prin apărători, arată că nu au alte cereri, solicită cuvântul în fond.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat pentru recurentul pârât susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că în cauză nu au fost analizate interesele minorei. În cauză s-au depus dovezi din care rezultă că recurentul a fost cel care a îngrijit minora de la vârsta de 2 ani, în timp ce intimata nu s-a dus nici măcar să o viziteze, petrecându-și timpul cu procesele. În mod greșit instanța de fond s-a mulțumit să aprecieze că minora trebuie să fie încredințată mamei, deși aceasta nu a solicitat acest lucru.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită a se avea în vedere că prin cererea de divorț, reclamanta a solicitat încredințarea minorei. Minora însă, i-a fost luată fără voia sa de recurentul pârât de la vârsta de 2 ani. Interesul minorei este să fie crescută de mama sa, astfel cum în mod corect s-au pronunțat instanțele.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 17.05.2003 din vina exclusivă a pârâtului, reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei acela de "", precizând ulterior că solicită și încredințarea spre creștere și educare minorei rezultate din căsătorie și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minoră.
În motivarea acțiunii reclamanta arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 17. 05.2003 și din căsătoria părților a rezultat minora - ns. la 08.07.2004. A mai arătat reclamanta că încă de la începutul căsătoriei pârâtul a avut o atitudine ostilă la adresa sa, bătea, o insulta, refuza traiul în comun, refuza să-și ia serviciu pentru a participa la cheltuielile familiale, fiind principalul vinovat în destrămarea relațiilor de familie.
Reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul comun și să se refugieze la părinții săi, considerând că nu mai este posibilă reluarea conviețuirii, solicitând admiterea acțiunii.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Pârâtul legal citat formulat cerere reconvenționala prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă pârâtei, încredințarea spre creștere și educare minorei, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere pentru minoră și pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 10279/15.11.2007 Judecătoria Ploiești admis în parte acțiunea precizată și completată și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât.
A fost desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 17.05.2003 și înregistrata în registrul stării civile al Primăriei com., sub nr. 1/17.05.2003 din culpa ambilor soți, pe viitor reclamanta își va relua numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
A fost încredințată spre creștere și educare mamei reclamante minora -, ns. la data de 08.07.2004, obligând pârâtul la plata unei pensii de întreținere pentru minora -, ns. la data de 08.07.2004 în cuantum de 25% lunar din venitul net lunar la data pronunțării prezentei sentințe și până la majoratul minorei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul care a criticat sentința cu privire la încredințarea minorei spre creștere și educare reclamantei, susținând apelantul că minora nu a părăsit domiciliul său timp de 2 ani, perioadă în care reclamanta a părăsit imobilul, intrând într-o relație de concubinaj și se justifică încredințarea minorei, având în vedere atașamentul deosebit al minorei față de tată, în timp ce față de mamă are o reacție de respingere, în sensul că nici măcar nu acceptă vizitele acesteia.
A mai susținut apelantul că minora a fost părăsită de către reclamantă atunci când avea vârsta de 2 ani, dată de la care nu a mai căutat-o, astfel că este nelegală soluția încredințării.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că în cursul lunii august 2006 pârâtul a luat minora cu forța, iar de atunci a refuzat să-i permită să aibă legături personale cu aceasta, cu toate că a apelat și la autorități, fiind sprijinit în acțiunile violente de către bunica paternă.
A mai arătat intimata că în apel pârâtul ignoră probele de la fond, care atestă abuzul săvârșit de apelant prin răpirea minorei și refuzul de a-i permite o relație normală cu minora.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 136 din 20 februarie 2009, respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât, în contradictoriu cu intimata-reclamantă intimatii-autoritati tutelare CONSILIUL LOCAL - cu sediul în comuna, judetul P și CONSILIUL LOCAL --cu sediul în comuna, judetul
Pentru pronunța astfel, tribunalul a constatat că sub aspectul condițiilor materiale, a rezultat din anchetele sociale că părțile dispun de condiții de locuit asemănătoare, fiecare locuind împreună cu părinții, care i-ar putea ajuta în creșterea minorei, având și venituri din muncă apropiate ca și cuantum.
Totodată, s-a mai arătat că nu sunt reale susținerile apelantului cu privire la lipsa de interes și de afecțiune din partea reclamantei, întrucât prin depozițiile martorilor nu s-au dovedit aceste afirmații. Dimpotrivă, cu privire la modul în care după despărțirea în fapt minora a ajuns în domiciliul pârâtului, martorii audiați la propunerea reclamantei au relatat că aceasta a părăsit domiciliul comun datorită comportamentului violent al pârâtului.
În plus, martorii reclamantei au confirmat faptul că pârâtul, cu ocazia unei vizite în august 2006, practic a răpit minora, inducându-i reclamantei o puternică stare de temere, care a influențat relația minorei cu mama sa, relație care în acest mod a fost întreruptă brutal de către apelantul-pârât.
Spre deosebire de acești martori, cei propuși de către pârât nu au furnizat informații concrete privind raporturile dintre părți, susținând că nu cunosc modul în care minora s-a reîntors în fostul domiciliu comun al părților, arătând numai că în general, minora este bine îngrijită de către apelant și de familia acestuia.
Față de condițiile materiale și morale ale părților, de grija și de atașamentul lor față de minoră, dar și de vârsta fragedă a acesteia, când are mai multă nevoie de prezența mamei, tribunalul a apreciat că este în interesul minorei să fie încredințată mamei spre creștere și educare, apelantul nedovedind existența unor motive temeinice care să justifice altă măsură și nici indiferența mamei, sub acest ultim aspect afirmațiile sale nefiind susținute prin probele dosarului.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului modificarea deciziei și sentinței, iar pe fond admiterea capătului de cerere privind divorțul, încredințarea spre creștere și educare a minorei - -, să se ia act că nu solicită pensie în favoarea copilului, reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior, acela de "", în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru completarea probatoriilor cu martori și interogatoriu reclamantei.
Susține recurentul - pârât că instanțele de judecată nu au ținut seamă de faptul că acesta locuiește în imobilul din, unde are condiții foarte bune de locuit, în prezent este disponibilizat și are timp să se ocupe de copil, spre deosebire de intimata - reclamantă care a intrat într-o relație de concubinaj cu un alt și timp de 2 ani nu a căutat fetița dovedind lipsă de interes și de afecțiune pentru copil.
Nu este reală susținerea reclamantei că pârâtul și-ar fi răpit copilul și că acesta este și motivul pentru care nu-l poate vedea, în realitate reclamanta este cea care manifestă un dezinteres total față de minoră, iar interesul superior al copilului este acela de a crește într-un climat decent și normal, precizează recurentul - pârât.
Arată că în prezent s-au schimbat condițiile care au fost avute în vedere la momentul încredințării copilului și că se impune soluția încredințării către pârât care are toate condițiile necesare creșterii și educării.
Intimata - reclamantă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale hotărârile anterioare, răspunzând punctual criticilor invocate.
În combaterea motivelor de recurs intimata - reclamantă a depus la dosar o serie de înscrisuri (filele 14-23 dosar recurs).
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei consideră că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este știut că părinții sunt datori să-și îngrijească copilul, fiind obligați să-l crească, îngrijind de sănătatea, dezvoltarea sa fizică, de educarea și pregătirea lui profesională potrivit cu însușirile lui.
Îndeplinirea acestor îndatoriri presupune o supraveghere continuă și atentă a copilului în toată activitatea lui, astfel încât să se observe dezvoltarea sa fizică, intelectuală și morală.
În cauza dedusă judecății pe baza probatoriilor administrate s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorei rezultată din căsătoria părților mamei reclamante, reținându-se pe de o parte condițiile materiale și morale, grija și atașamentul față de minoră, pe de altă parte vârsta fragedă a acesteia când are mai multă nevoie de prezența mamei.
Susținerile recurentului - pârât în sensul că intimata reclamantă nu manifestă interes, atașament și afecțiune față de minoră sunt nereale deoarece acestea sunt simple afirmații nefiind dovedite cu probele administrate.
Dimpotrivă, martorii audiați au arătat că intimata reclamantă a părăsit domiciliul conjugal împreună cu minora, ceea ce duce la concluzia că nu a intenționat niciodată să o părăsească, motivat de comportamentul violent al recurentului - pârât, iar în prezent este în interesul copilului de a locui cu mama sa.
Faptul că aproape doi ani intimata - reclamantă nu și-a văzut copilul nu i se poate imputa acesteia, dimpotrivă acest lucru se datorează recurentului - pârât, care în anul 2006 luat-o pe minoră fără acordul ei, sub pretextul că vrea să o vadă și nu a mai adus-o înapoi.
La data de 17.XI.2007, intimata - reclamantă a înaintat acțiune de divorț și abia atunci a obținut permisiunea să-și vadă copilul de două ori pe lună (aspecte care rezultă și din cuprinsul înscrisurilor depuse de către intimata reclamantă în recurs ).
Rezultă, așadar, pentru considerentele mai sus expuse că recursul pârâtului apare ca nefundat și urmează să fie respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul domiciliat în com. nr. 444, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 136 din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în com. nr. 198 jud. P și autoritatea tutelară Consiliul Local și Consiliul Local, ca nefondat.
Ia act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Constanța Pană Marilena
--- - C - -
Grefier
-
Red.CP
Tehnored.CN
6 expl./29.10.2009
f- Judec.
- - Trib.
. -,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană Marilena
| ← Divort. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
