Divort. Decizia 380/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.380/
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâta -, domiciliată în G-, -.3, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură, în G- -/6.53, împotriva deciziei civile nr.581 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns recurenta personal și intimatul, asistat de avocat, lipsă fiind autoritatea tutelară Primăria municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurenta depune la dosar cerere, prin care solicită suspendarea sau amânarea soluționării cauzei, motivat de faptul că a formulat cerere de strămutare a soluționării cauzei, la Inalta C de Casație și Justiție B - Secția civilă și de proprietate intelectuală, cerere la care atașează copia xerox a certificatului nr- emis la data de 15 iunie 2009 se susmenționata instituție, cerere care a primit termen de judecată la data de 21 septembrie 2009.
Apărătorul intimatului, depune la dosar copia plângerii penale, formulată de acesta împotriva recurentei, plângere înregistrată la Poliția municipiului G - Secția 2-a, sub nr. - din 17 iunie 2009, pentru nerespectarea de către aceasta a hotărârii judecătorești prin care i s-a stabilit dreptul de a avea legături personale cu minorul rezultat din căsătorie. In ceea ce privește cererea de suspendare a soluționării cauzei, formulată de recurentă în scris, se opune la aceasta, întrucât dacă Inalta C de Casație și Justiție B - secția civilă și de proprietate intelectuală, ar fi considerat necesar, ar fi dispus această măsură la data eliberării certificatului de atestare a depunerii cererii de strămutare, ceea ce nu s-a întâmplat. In ceea ce privește cererea formulată de asemenea în scris, cu privire la amânarea soluționării cauzei, pentru același considerent, se opune la aceasta nefiind justificată.
Curtea, respinge cererea de suspendare a soluționării cauzei, având în vedere că această măsură nu s-a dispus prin certificatul nr- emis de Inalta C de Casație și Justiție B - Secția civilă și de proprietate intelectuală, depus la dosar, și în același timp respinge cererea de amânare a soluționării cauzei, pentru același considerent al depunerii cererii de strămutare, ca nefondată. Constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta, solicită admiterea recursului formulat, criticând decizia de apel și implicit și sentința de fond, sub aspectul stabilirii culpei comune în destrămarea relațiilor de familie, întrucât nu se consideră vinovată de acest aspect. Din probele dosarului, a rezultat culpa reclamantului și nu a sa.
Apărătorul intimatului, precizează că motivele invocate de recurentă, nu se încadrează în dispozițiile legale indicate ca temei al recursului formulat. Din actele dosarului rezultă că ambele părți se fac vinovate de destrămarea relațiilor de familie, recurenta fiind cea care a plecat din domiciliu luând cu ea și minorul. Cu privire la programul de vizitare a minorului de către intimat, recurenta nu-i permite a vizita minorul și provoacă scandaluri personalului de la cămin, în caz că acesta permite intimatului să vadă copilul. Consideră că din acest punct de vedere recurenta dă dovadă de rea credință în măsura în care intimatului i s-a stabilit de instanță, dreptul de a avea legături personale cu minorul și în ce intervale de timp anume. Solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1634/29.02.2008, Judecătoria Galația admis în parte acțiunea principală de divorț formulată de reclamantul și a admis în parte cererea reconvențională.
A dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părți din vina comună.
A dispus ca pârâta-reclamantă să revină la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de "".
A încredințat pârâtei-reclamante spre creștere și educare pe minorul, născut la 19.07.2004.
A obligat pe reclamantul-pârât la plata unei contribuții lunare pentru întreținerea minorului în cuantum de 25 % din venitul său net lunar, începând cu data de pronunțării hotărârii și până la majoratul acestuia, respectiv până la 19.07.2022.
A dispus ca reclamantul-pârât să aibă legături personale cu minorul prin luarea acestuia la domiciliul său, în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, începând cu ora 12,00 și până duminica la ora 17,00; o săptămână în timpul vacanței de vară; a doua zi de Paște, între orele 10,00-17,00; a doua zi de C, între orele 10,00 - 17,00.
A obligat pe reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 300 lei cheltuieli de judecată, după compensare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 28.09.2002.
Neînțelegerile dintre părți au început de la lipsa resurselor financiare, reclamantul fiind singurul care avea serviciu, salariul său fiind adesea insuficient pentru a acoperi nevoile familiei.
Conflictele dintre părți s-au amplificat și datorită faptului că locuința era proprietatea bunicii reclamantului, iar soții i-au adus numeroase îmbunătățiri.
Instanța de fond a reținut culpa comună a părților la desfacerea căsătoriei, deoarece nici unul dintre soți nu a depus eforturi pentru continuarea căsătoriei și s-au lăsat influențați și de rude în relațiile lor de familie.
Reclamantul nu și-a dat acordul ca pârâta să-și păstreze numele avut în timpul căsătoriei, iar aceasta nici nu a justificat un interes destul de puternic pentru a-și păstra numele, așa încât instanța a dispus, conform art. 40 al. 1 codul familiei, revenirea la numele anterior.
În ceea ce privește încredințarea minorului, s-a avut în vedere vârsta copilului, referatul de anchetă socială, precum și declarațiile martorilor care au conformat faptul că pârâta-reclamantă este o mamă bună și se îngrijește în mod corespunzător de acesta, motiv pentru care s-a apreciat că este în interesul copilului ca acesta să fie încredința pârâtei-reclamante spre creștere și educare, iar reclamantul să fie obligat la plata unei pensii lunare de întreținere, în conformitate cu dispozițiile art. 86 și 94 din codul familiei.
Referitor la programul de vizitare al minorului s-a apreciat că reclamantul în calitate de tată are dreptul să păstreze legături personale cu copilul, dar față de vârsta copilului s-a stabilit un program care să nu-i afecteze activitățile zilnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta-reclamantă, nemulțumită fiind de culpa comună reținută la desfacerea căsătoriei, de revenirea la numele anterior și de programul de vizitare al minorului, fixat de instanță.
Apelanta-pârâtă a susținut că vinovat de destrămarea relațiilor de familie se face în exclusivitate reclamantul, că păstrarea numelui de familie purtat în timpul căsătoriei se impune ca fiind în interesul minorului să poarte același nume cu al mamei, iar programul de vizitare stabilit nu ține seama de faptul că minorul este la o vârstă fragedă, iar dreptul ce i-a fost acordat reclamantului este excesiv.
Prin decizia civilă nr.581/12.12.2008 Tribunalul Galați, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.1634/29.02.2008 a Judecătoriei Galați.
S-a reținut în motivarea deciziei că din probele administrate în cauză rezultă că ambii soți se fac vinovați de destrămarea relațiilor de familie astfel că în mod corect instanța de fond a desfăcut căsătoria din culpă comună.
Cu privire la purtarea numelui avut în timpul căsătoriei s-a apreciat că apelanta nu justifică un interes legitim în acest sens conform prevederilor art.40 alin.3 din Codul familiei.
In ceea ce privește programul de vizitare al minorului s-a apreciat că acesta a fost fixat în limite rezonabile față de vârsta copilului și dreptul tatălui de a păstra legături personale cu acesta.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
- în mod eronat instanța de fond nu a dispus desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a soțului reclamant așa cum a solicitat prin cererea reconvențională și cum a rezultat din probele administrate
- cererea de vizitare a minorului a fost încuviințată conform solicitărilor reclamantului-pârât deși s-a făcut dovada că tatăl nu poate să se ocupe de îngrijirea copilului pe perioada cât acesta s-ar afla la domiciliul său
- pensia de întreținere stabilită de instanță nu poate fi pusă în executare deoarece intimatul lucrează la o întreprindere necunoscută, nedeclarându-și veniturile reale.
Recursul declarat de pârâta-reclamantă nu este fondat.
Așa cum a rezultat din declarațiile martorilor - și
- (filele 59-60 dosar fond) neînțelegerile dintre soți s-au datorat comportamentului pârâtei care îi reproșa în permanență soțului lipsa banilor necesari traiului familial deși acesta avea un serviciu bun, cu o salarizare decentă lucrând și 12 ore pe zi.
Pârâta era o fire cheltuitoare martorele precizând că obișnuia să folosească cardul de salariu al soțului și acesta se plângea deseori că datorită acestor cheltuieli nu mai puteau să-și achite facturile restante.
Prin urmare și vina pârâtei-reclamante a fost dovedită pe lângă cea a reclamantului-pârât astfel că în mod corect s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat pentru că nu s-a făcut dovada că programul de vizitare a minorului stabilit de instanța de fond este contrar intereselor acestuia și i-ar afecta creșterea și educarea.
Așa cum și-a motivat soluția instanța de fond a apreciat că reclamantul poate să păstreze legături personale cu fiul său prin luarea la domiciliul acestuia pentru o durată rezonabilă, care să nu îi afecteze programul, de două ori pe lună, la sfârșitul săptămânii și cu ocazia sărbătorilor de Paște și de
Cât privește modalitatea de plată a pensiei lunare de întreținere în cuantum de 25 % din venitul net lunar recurenta nu a făcut dovada că nu a primit suma reținută de la actualul loc de muncă al fostului soț.
De altfel într-o astfel de situație recurenta ar avea posibilitatea să se adreseze cu plângere pentru abandon de familie la organele competente.
In consecință în conformitate cu disp.art.312 alin.1 cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta-reclamantă împotriva deciziei civile nr.581/12.12.2008 a Tribunalului Galați.
In conformitate cu disp.art.274 cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorar apărător conform chitanței anexate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul de pârâta -, domiciliată în G-, -.3, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură, în G- -/6.53, împotriva deciziei civile nr.581 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului reclamant suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.RJ-22.06.2009
Dact.AC-26.06.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Elena Romila, Romeo
| ← Divort. Decizia 1479/2009. Curtea de Apel Bacau | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
