Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6/FM
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul G, în contradictoriu cu intimata reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 45 din 23.01.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 2421/2006), având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din acea dată care face parte inetgarntă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, în temeiul art. 156 alin. 2.proc.civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 25 ianuarie 2008.
- CURTEA -
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Constanța la data de 11.08.2005, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G, să se dispună partajarea bunului comun dobândit de către părți în timpul căsătoriei constând în apartamentul situat în C, str. -. - nr. 2, -. B,. 2,. 53 în cote egale de 50 % pentru fiecare coproprietar și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în fapt părțile s-au căsătorit în anul 1970, iar în anul 1975 au cumpărat apartamentul sus menționat. Prin sentința civilă nr. 260/14.02.2005 a Judecătoriei Mangalia, irevocabilă prin neapelare, s-a pronunțat desfacerea căsătoriei părților.
A precizat reclamanta că pe întreaga perioadă a căsătoriei cei doi soți au avut venituri egale ca valoare și prin urmare, fiecare are o cotă de contribuție de 50 %.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat partajarea imobilului în cotă de în favoarea reclamantei și în favoarea pârâtului și obligarea reclamantei să îi achite suma de 50.000.000 lei vechi, reprezentând contravaloarea actualizată a lucrărilor de construcție a gardului de împrejmuire din piatră-ciment și fier beton la imobilul proprietatea reclamantei moștenit de la părinții săi, situat în satul, județul
În motivare, pârâtul-reconvenient a arătat faptul că, reclamanta nu a avut nici o contribuție la procurarea apartamentului bun comun, veniturile pârâtului în calitate de primar al comunei Independența în perioada 1975-1982 fiind mai mari decât cele câștigate de reclamantă în aceeași perioadă.
Până la data despărțirii în fapt, întreținerea familiei a fost realizată în exclusivitate de veniturile pârâtului, iar în perioada 1982-2000 săptămânal acesta s-a ocupat de întreținerea pârâtei.
Începând cu anul 1992 reconvenientul a achitat singur ratele creditelor contractuale, cheltuielile de întreținere și reparație a bunurilor comune, precum și impozitele, taxele către stat și asigurarea obligatorie.
Prin încheierea pronunțată la 19.04.2006 Judecătoria Constanțaa admis în principiu acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul
A respins în principiu cererea reocnvențională formulată de pârâtul G în contradictoriu cu reclamanta.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o cotă de contribuție egală de 50 %, ca bun comun apartamentul nr. 53 situat în C-ța,-, -.B,. 2, compus din 3 camere, bucătărie, baie, hol și boxă, cu o suprafață construită de 65 mp și suprafața de 9,60 mp teren indiviz, aferent apartamentului.
S-a dispus vânzarea bunului comun, apartament și teren aferent prin bună învoială, în termen de 6 luni de la pronunțarea încheierii; s-a fixat termen de judecată la 18.10.2006 pentru ca părțile să facă dovada vânzării.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul reconvenient G.
În motivarea apelului, pârâtul reconvenient a invocat în esență următoarele:
În mod greșit prima instanță a reținut contribuția fiecăruia dintre soți la dobândirea apartamentului ca fiind de 50 %.
Din anul 1981 și până în anul 1991 toate ratele locuinței, respectiv 61.680 lei au fost achitate de către pârât, soții fiind despărțiți irevocabil.
Din totalul de 113.598 lei cât a constat locuința, pârâtul a achitat 87.639 lei, iar fosta soție 25.959 lei.
de 20 de ani soția sa nu a contribuit cu nimic la gospodărie sau întreținerea pârâtului.
În acest interval a stat în C de câteva zile când venea la fiica părților care locuia la pârât în timpul școlii.
Aceasta fiind starea de fapt era firesc ca instanța să-i recunoască o contribuție de cel puțin 75 % la dobândirea apartamentului și reclamantei doar 25 %, în raport cu salariul mult mai mare al pârâtului.
În mod greșit prima instanță a anulat capătul de cerere privind suma de 50.000.000 lei.
Reclamanta nu a contestat că în perioada conviețuirii, cât au locuit împreună în casa părinților acesteia, în satul, împreună au construit un gard de beton și piatră în jurul curții imobilului, părți de metal și uși interioare de lemn, îmbunătățiri pe care le-a eveluat la 50.000.000 lei.
Prin decizia civilă nr. 45/23.01.2007 Tribunalul Constanțaa anulat apelul formulat de pârâtul reconvenient G împotriva încheierii din 19.04.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Prin rezoluția de primire, pentru termenul din 17.10.2006 s-a dispus și s-a realizat citarea recurentului cu mențiunea că are obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 9 RON și timbrul judiciar de 0,15 RON sub sancțiunea anulării apelului. Prin încheierea din 17.10.2006, față de motivele apelului, s-a stabilit în sarcina apelantului obligația de a achita 1005 RON taxă de timbru și 5 RON timbru judiciar, în raport de valoarea contestată, însă această obligație nu a fost îndeplinită.
Prin încheierea din 08.01.2007 s-a respins cererea de reexaminare a taxei de timbru (în procedura prevăzută de art.18 din Lg. nr. 146/1997).
La termenul din 09.01.2007, apelantului, prezent în fața instanței, i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru de 1005 lei și timbrul judiciar de 5 lei sub sancțiunea anulării cererii.
Conform art.11 (2) din Lg.nr.146/1997 cererea pentru exercitarea apelului este taxabilă. În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.3 lit.c al.2 din Lg. nr. 146/1997.
Potrivit art. 20 din Lg. nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii ea trebuie achitată pînă la termenul și în cuantumul stabilit de instanță. Nerespectarea acestei obligații atrage sancțiunea anulării cererii.
Conform art. 9(2) din nr.OG 32/1995 aceste dispoziții sunt aplicabile și în cazul timbrului judiciar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul reconvenient.
În motivarea recursului a arătat că acțiunea de partaj bunuri comune formulată de fosta sa soție a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 36 RON și 0,3 RON timbru judiciar.
Ca taxă judiciară în apel, conform art. 11 din Legea 146/1997 a depus la dosar chitanța de 10 RON și 0,15 RON timbru judiciar.
În raport de normele legale citate, timbrajul - sub aspectul taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar - au fost staisfăcute.
Dacă instanța aprecia că taxa de timbru nu a fost suficientă, deși pentru termenul din 17.10.2006 este somat să achite 9 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, era obligată să soluționeze apelul în conformitate cu art. 20 alin. 4 și 5 din Legea 146/ 1997 și art. 11 alin. 2.
Recurentul a mai invocat că nu a fost prezent la dezbaterea apelului din 23.01.2007 pentru că la termenul anterior s-a fixat un nou termen și nu 23.01.2007.
Instanța de fond nu se putea pronunța știind că pentru termenul din 28.11.2006 a depus și cerere de reexaminare, cerere care nu a fost soluționată în conformitate cu art. 18 alin. 2 din Legea 146/1997 și alin. 3.
Analizând sentința recurată în lumina criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea 146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului se taxează cu 50 % din:
- taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță;
- taxa datorată la suma contestată în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani;
În cauză, cererea apelantului pârât era evaluabilă în bani având în vedere faptul că prin aceasta a criticat reținerea unor cote de contribuții egale de 50 % la dobândirea apartamentului și a solicitat recunoașterea unei cote de contribuție de 75 %, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. 3 din Legea 146/1997.
Potrivit acestor dispoziții, dacă părțile contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile, ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată.
Instanța de apel nu putea aplica dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea 146/1997 întrucât recursul nu a vizat încheierile sau hotărârile prevăzute de acest text de lege.
De asemenea instanța de apel nu putea aplica dispozițiile art. 20 alin. 4 și 5 din acest act normativ, întrucât nu ne aflăm în ipotezele reglementate de aceste dispoziții legale.
În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 2 și 3 din Legea 146/1997, potrivit cărora " Dacă taxa judiciară de timbru nu a foast plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii. instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la termenul de judecată".
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Din încheierea de ședință din 9.01.2007 rezultă că s-a acordat termen de judecată pentru achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1005 lei și timbru judiciar de 5 lei sub sancțiunea anulării, pe 21.01.2007.
Prin urmare susținerea recurentului că nu a putut fi prezent la dezbaterea apelului din 23.01.2007 pentru că i s-a fixat un alt termen, nu este reală.
De asemenea, nu poate fi reținută susținerea recurentului că cererea de reexaminare a taxei de timbru nu a fost soluționată, întrucât prin încheierea din 8.01.2007 cererea de reexaminare a fost respinsă ca nefondată.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 proc.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 274.proc.civilă, Curtea a obligat recurentul la 59,50 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul G, în contradictoriu cu intimata reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 45 din 23.01.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 2421/2006), având ca obiect partaj bunuri comune.
Obligă recurentul la 59,50 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 25 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
28 Ianuarie 2008
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red,jud,rec, JZ/18.02.2008
Tehnored.gref.AM
2 ex./18.02.2008.
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Jelena Zalman, Irina Bondoc
| ← Divort. Decizia 380/2009. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
