Divort. Decizia 387/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 387
Ședința publică din 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâta domiciliată în com. de, lângă Haltă, jud. S și intervenienta domiciliată în com. de, jud. S împotriva deciziei nr. 298 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru pârâta recurentă, reclamantul intimat asistat de avocat și intervenienta intimată lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța din oficiu îndreaptă eroarea materială strecurată pe conceptul cauzei, în sensul că intervenienta va avea calitatea de recurentă și nu de intimată. Totodată înmânează apărătoarei reclamantului intimat, avocat, un exemplar din motivele de recurs formulate de pârâta.
Avocat, pentru pârâta recurentă, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță onorariu avocat și înscrisuri cu privire veniturile pe lunile septembrie - octombrie 2009, realizate de aceasta, pe care le înmânează și apărătoarei reclamantului intimat, arătând că nu are alte probe de solicitat.
Avocat, pentru reclamantul intimat, depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat, arătând că nu are alte probe de solicitat.
Instanța constatând recursurile în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta recurentă, solicită admiterea ambelor recursuri, modificarea deciziei în sensul modificării cuantumului pensiei datorată de pârâtă celor doi minori în raport de veniturile pe care le realizează efectiv precum și de nevoile copiilor. Astfel arată că în prezent pârâta realizează un venit de 300 de euro, dovedit și prin înscrisurile depuse la termenul de astăzi la dosar, și nu de 1200 euro cât a fost luat în calcul de instanța de apel, venit ipotetic apreciat de martorul a prin raportare la suma pe care soția lui a câștigat-o cu mai mult timp în urmă la același loc de muncă. Mai arată că pârâta din suma de 300 euro pe care o realizează în prezent este destinată și acoperirii cheltuielilor sale de întreținere, a fost bolnavă, iar reclamantul a susținut în permanență că are o situație materială bună pentru creșterea și educarea minorilor. Pensia în sumă de 900 lei lunar este foarte mare și nu este conformă cu nevoile reale ale minorilor. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru reclamantul intimat, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea deciziei ca temeinică și legală. Corect prima instanță a apreciat declarația martorului a audiat în instanță, recurenta nu s-a întors în țară timp de 5 ani tocmai pentru a nu pierde locul de muncă și veniturile mari pe care le realizează, iar înscrisurile depuse astăzi în instanță nu sunt relevante întrucât nu reprezintă un înscris oficial, neavând nici o ștampilă edificatoare. Solicită cheltuieli de judecată.
Intervenienta solicită admiterea ambelor recursuri astfel cum au fost formulate.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 17.02.2009, sub nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta -, solicitând desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 2 iulie 2000 la Primăria din vina exclusivă a pârâtei, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, cei doi minori rezultați din căsătorie, - și - să-i fie încredințați lui spre creștere și educare, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora în funcție de veniturile sale, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în anul 2000, căsătorie din care au rezultat doi copii, relațiile dintre el și soția sa fiind bune în primii ani de căsnicie, însă cu timpul au apărut neînțelegeri în contextul în care pârâta a plecat în străinătate și a refuzat categoric să se întoarcă, neînțelegeri ce s-au accentuat în momentul în care a aflat că soția sa are o altă relație, aspect pe care i l-a confirmat chiar pârâta. Reclamantul a susținut că în momentul în care pârâta a venit în țară, aceasta nu s-a întors la domiciliul comun, ci la domiciliul părinților ei și nu i-a primit în vizită nici pe copii, deși în ultimii cinci ani nu i-a vizitat. În acest context, reclamantul a solicitat ca cei doi minori să-i fie încredințați lui spre creștere și educare, aceștia fiind puternic atașați de el, și el, ca tată, este singurul care s-a ocupat de creșterea lor.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului și încredințarea minorilor în favoarea ei. A susținut că soțul ei i-a luat banii câștigați în Italia, a alungat-o din casă, a supus-o la violențe fizice și verbale, reclamantul fiind cel care are o relație extraconjugală. Reclamantul are un comportament necorespunzător fată de minori, aceștia sunt neîngrijiți, nemâncați și bătuți, iar reclamantul nu a lucrat și nu realizează venituri, neavând posibilități materiale pentru creșterea copiilor.
În cauză a formulat și cerere de intervenție accesorie, bunica maternă, solicitând ca minorii să fie încredințați mamei lor spre creștere și educare, arătând că minorii au fost crescuți din banii trimiși de pârâtă, iar ea are posibilitatea de aoa juta pe pârâtă la creșterea minorilor.
Prin sentința civilă nr. 2157 din 11 iunie 2009, Judecătoria a admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, a desfăcut căsătoria părților din culpă comună, a dispus ca pârâta să revină la numele "", a încredințat reclamantului spre creștere și educare pe minori și a obligat pârâta să plătească câte 100 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii, 17.02.2009, și până la majorat.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că neînțelegerile dintre soți au apărut imediat după încheierea căsătoriei și au fost generate inițial de lipsa unei locuințe comune, iar ulterior de faptul plecării în străinătate a pârâtei, în anul 2003, dată de la care aceasta a lipsit de la domiciliu până în 2009, fără a-și vizita familia.
În ceea ce privește situația minorilor rezultați din căsătoria părților, instanța a reținut că ambii părinți au solicitat să le fie încredințați. Analizând referatul de anchetă socială și declarațiile martorilor, instanța a avut în vedere că pârâta a plecat în străinătate în 2003, dată la care cei doi minori aveau 2, respectiv 3 ani, și până în 2009 nu s-a întors și nu i-a vizitat pe cei doi copii, care, în toată această perioadă, au locuit cu tatăl lor, acesta oferindu-le condiții bune de creștere și educare, minorii frecventând cursurile școlare cu regularitate. Având în vedere vârsta fragedă a copiilor la data plecării mamei lor în străinătate și lipsa contactului cu aceasta, practic singurul părinte care a contat în existența lor și care le-a oferit un climat familial normal, caracterizat prin siguranță materială și stabilitate, precum și afecțiune firească relației părinte-copii, a fost tatăl lor.
Minorii, audiați fiind, și-au exprimat atașamentul față de tatăl lor, relația de afectivitate reciprocă, implicarea pozitivă a bunicii paterne în această relație, confirmând lipsa vreunei legături cu mama lor și lipsa de atașament față de aceasta și de bunica maternă.
Este real că în stabilirea situației minorilor componenta materială este importantă, dar nu la fel de importantă ca relația personală dintre minori și părinte. Pârâta, care a lucrat în străinătate mai mulți ani, este posibil să poată oferi minorilor condiții materiale superioare celor pe care reclamantul le poate oferi, dar conduita pârâtei în raporturile cu minorii, pe care în intervalul 2003-2009 nu i-a vizitat, în condițiile în care chiar martorul propus de pârâtă, cumnatul acesteia, a, a relatat că a fost și el plecat 5 ani în Italia, dar și-a vizitat copiii în acest interval de timp de cel puțin 20 de ori, demonstrează lipsă de afecțiune față de aceștia și lipsă de responsabilitate, pârâta acordând în mod greșit o importanță prioritară condițiilor materiale în raport cu obligația de a-și crește copiii, obligație ce presupune nu numai asigurarea condițiilor materiale, ci și supraveghere, grijă, îndrumare, afecțiune, toate acestea presupunând un contact direct cu minorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la cuantumul pensiei stabilite în favoarea minorilor.
În motivare, a arătat că pârâta-intimată lucrează permanent în străinătate și câștigă lunar 1200 Euro, astfel cum rezultă din declarațiile rudelor sale (care o înlocuiau la muncă pentru ca aceasta să nu-și piardă locul de muncă) și din susținerile pârâtei-intimate.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Deși legal citată, pârâta-intimată nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Prin decizia civilă nr. 298 din 6.10.2009, Tribunalul Botoșania admis apelul și a schimbat în parte sentința civilă nr. 2157/11.06.2009 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că a obligat pârâta să plătească câte 450 lei, (în loc de 100 lei) lunar, cu titlu de pensie de întreținere pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii, 17.02.2009 și până la majorat. Celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin deciziei au fost menținute.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, din declarațiile martorului a rezultă că pârâta obține din muncă în Italia un venit lunar de 1.200 euro, martorul aflând despre această sumă de la soția sa, martora a, care a înlocuit-o pe pârâta intimată la locul de muncă timp de două luni, fiind plătită cu această sumă. Tribunalul a apreciat că soluția firească este calcularea pensiei de întreținere la nivelul unor venituri acceptabile pe care debitoarea le realizează în țara în care lucrează, nu a unor venituri pe care, ipotetic le-ar realiza în România.
Împotriva deciziei civile mai arătate, au formulat recurs, în termen legal, pârâta și intervenienta în interesul pârâtei,.
Pârâta a arătat, în motivarea recursului, că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 94 din Codul familiei, potrivit cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează aop lăti. Venitul net trebuia dovedit cu înscrisuri iar nu cu declarația unui martor, în aprecierea unui venit lunar ipotetic. Recurenta a mai arătat că venitul său net este de 300 euro, lunar.
În motivarea recursului, intervenienta arată că în perioada despre care martorii au declarat la instanța de fond a trecut odată cu venirea crizei iar pârâta nu mai lucrează în prezent.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 94 din Codul familiei, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează aop lăti.
Pârâta recurentă a făcut dovada cu înscrisurile aflate la filele 14 și 15 dosar recurs că venitul său net lunar pentru lunile septembrie și octombrie 2009 este de 300 de euro. Tribunalul Suceavaa reținut cuantumul aproximativ al veniturilor lunare ale pârâtei în funcție de declarația martorului a, audiat la prima instanță, martor care aprecia la data de 23.04.2009 că pârâta câștiga 1200 euro, lunar.
Cum veniturile pârâtei s-au diminuat în prezent, este evident că pensia de întreținere trebuie stabilită la nivelul salariului actual, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica în parte decizia atacată. Pârâta va fi obligată să plătească cu titlu de pensie de întreținere pentru fiecare minor câte 210 lei lunar, în loc de 450 lei, lunar.
Celelalte dispoziții vor fi menținute, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Văzând și art. 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta domiciliată în com. de, lângă Haltă, jud. S și intervenienta domiciliată în com. de, jud. S împotriva deciziei nr. 298 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă.
Modifică în parte decizia civilă nr. 298 din 6 octombrie 2009 Tribunalului Suceava, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească câte 210 lei lunar, (în loc de 450 lei) lunar, cu titlu de pensie de întreținere pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii, 17.02.2009 și până la majorat.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.
Obligă reclamantul intimat să plătească pârâtei-recurente suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./18.12.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
| ← Plasament. | Divort. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
