Divort. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 39
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 255/A din 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - reclamantă care se legitimează cu, seria -, nr. -, eliberată de Poliția B la data de 13.09.2004 asistată de avocat și intimatul - pârât care se legitimează cu, seria -, nr. -, eliberată de Poliția B la data de 14.01.2003.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurenta - reclamantă depune la dosar taxa de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
La solicitarea instanței părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurenta - reclamantă având cuvântul solicită admiterea recursului, desființarea deciziei civile în parte și atribuirea apartamentului recurentei fiind pe un divorț convențional. Arată că părțile de comun acord s-au înțeles la ambele instanțe nu se înțelege de ce instanța de fond nu a ținut cont de acest lucru. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul - pârât având cuvântul solicită ca cota cei revine din apartament să-i fie atribuită recurentei și copiilor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 255/A/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăua fost admis apelul civil declarat de apelanta-reclamantă - domiciliată în B,-,. C,.9, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 4429/29.04.2009 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât - domiciliat în B,-,.C,.9, jud.
A fost schimbată în parte sentința civilă apelată în sensul că încuviințează ca reclamanta să-și păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei,.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
In motivarea deciziei instanța de apel a arătat că:
Prin sentința civilă nr.4429/2009, Judecătoria Bacăua admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 12.05.1984, iar din căsătorie au rezultat copii, ce în prezent sunt majori.
Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.38 alin.2 fam. adică de la încheierea căsătoriei până la data cererii de divorț a trecut mai mult de 1 an, iar din căsătorie nu există copii minori, astfel încât în baza art.617 alin.3, a admis cererea și a desfacut căsătoria prin acordul părților.
Conform art.40 alin.3, reclamanta a revenit la numele avut anterior căsătoriei, având în vedere că între părți nu a intervenit o învoială cu privire la păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, iar reclamanta nu a formulat o cerere în acest sens pe care instanța să o încuviințeze.
Împotriva sentinței civile a promovat apel reclamanta, criticând soluția instanței de fond sub aspectul soluționării capătului de cerere referitor la revenirea la numele avut anterior căsătoriei și nesoluționarea capătului de cerere referitor la atribuirea apartamentului dobândit de soți în timpul căsătoriei.
Prezent în instanță, intimatul a declarat că este de acord cu apelul formulat de apelanta-reclamantă.
Apelul a fost admis în limitele și pentru considerentele ce succed:
Prin motivele de apel, apelanta-reclamantă a declarat că dorește să-și păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei și anume. Intimatul-pârât a declarat că este de acord cu cererea apelantei, astfel încât având în vedere prevederile art.40 din Codul familiei, instanța va încuviința ca reclamanta să păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei, existând acordul fostului soț în acest sens.
Instanța nu poate primi motivul de apel referitor la nepronunțarea instanței de fond asupra capătului de cerere accesoriu cu privire la atribuirea apartamentului, întrucât reclamanta nu a investit în mod expres instanța cu o cerere în acest sens, precizarea făcută în acțiunea introductivă cu privire la înțelegerea părților sub acest aspect neputând valora capăt de cerere distinct asupra căruia instanța era obligată să se pronunțe.
Mai mult decât atât, în cuvântul pe fondul cauzei apărătorul reclamantei a formulat concluzii exclusiv cu privire la desfacerea căsătoriei.
Pentru considerentele expuse, în baza art.296 Cod procedură civilă instanța a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a încuviințat ca reclamanta să-și păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Impotriva acestei decizii a promovat recurs apelanta - reclamantă care a criticat nelegalitatea, hotărârii sub aspectul respingerii capătului de cerere privind atribuirea în totalitate apartamentului dobândit în timpul căsătoriei.
Astfel, arată recurenta, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au ignorat nelegal cererea privind atribuirea apartamentului bun comun în lotul său, în condițiile în care divorțul intervenit între ea și intimatul - pârât s-a realizat prin acord; atât timp cât se aflau în fața unui divorț convențional, instanțele precedente, trebuiau să admită și cererea privind atribuirea apartamentului bun comun. Respingând această cerere, instanțele, în fapt, o plasează în situația imperativă a promovării unei acțiuni de partaj bunuri comune, acțiune inutilă și costisitoare, apreciază recurenta.
Prezent în instanță, intimatul a învederat faptul că, este de acord cu recursul promovat, solicitând admiterea acestuia, conform cererii recurentei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă recurenta - reclamantă a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu intimatul - pârât, prin acordul părților, în condițiile în care copii rezultați din conviețuire sunt majori.
In acțiune, recurenta - reclamantă a învederat instanței că a convenit cu pârâtul cu privire la atribuirea apartamentului, bun comun, fără a formula însă, un capăt de cerere distinct privind partajul bunurilor comune, și, implicit, fără a depune înscrisuri de natură să ateste dreptul de proprietate al soților asupra bunului imobil în cauză.
Se reține, totodată, că litigiul a fost soluționat la primul termen de judecată, conform voinței părților care au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord, preambulul sentinței consemnând că aceștia nu au înțeles să formuleze și alte cereri.
In contextul anterior arătat, în mod corect, instanța de apel a reținut că instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin.6 cod pr.civilă care menționează expres și imperativ că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
In absența unui capăt de cerere având ca obiect partajul bunurilor comune formulat expres, cerere timbrată corespunzător conform legii nr. 146/1996, republicată și nr.OG 59/2000 și însoțită de probatoriul necesar soluționării unei astfel de cereri față de temeiul juridic al acțiunii ( art. 38 Codul familiei) și susținerile părților în dezbaterile asupra fondului, astfel cum au fost consemnate prin încheierea din 29.04.2009, în mod corect, instanța de fond a soluționat numai acțiunea de divorț cu care a fost investită, și, implicit, instanța de apel a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Imprejurarea invocată de recurentă, potrivit căreia, în situația divorțului amiabil, se impunea a se lua act de acordul părților și cu privire la atribuirea apartamentului, bun comun, este lipsită de relevanță în cauză, întrucât, acordul trebuie exprimat în legătură strictă cu obiectul dedus judecății, care, în speță, a fost doar acțiune de divorț, cum corect a reținut instanța de apel.
Pe cale de consecință, având în vedere cele anterior arătate, apreciind, că instanța de apel ca și, instanța de fond, au procedat în concordanță cu dispozițiile art. 129 alin.6 cod pr.civilă, în temeiul art. 3121cod pr.civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta din B,-,.C,.9, jud. B împotriva deciziei civile nr. 255/A din 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.
Red.,
Red.
.ct/4 ex.
2.02.2010
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Daniela Părău, Liliana Ciobanu
| ← Plasament. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Galati | Divort. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
