Divort. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 390
Ședința publică din 9 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat de, nr. 318, județul S împotriva deciziei civile nr. 275 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat și pârâta intimată, asistată de avocat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reclamantul recurent, chitanța nr.- din 9.12.2009, în care este consemnată suma de 20 lei, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
Avocat, pentru pârâta intimată, depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind direct înmânat apărătorului reclamantului recurent.
Avocat, pentru reclamantul recurent, primind un exemplar al întâmpinării, nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, văzând că nu mai sunt alte cestiuni prealabile de invocat, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul părților în susținerea, respectiv combaterea acestuia.
Avocat, pentru reclamantul recurent, solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 275/6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, pe care o consideră nelegală și netemeinică, casarea acesteia în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă și menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată. Apărătorul reclamantului recurent arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu este dată culpa pârâtei, omițând să analizeze situația de fapt, natura neînțelegerilor și amploarea acestora, generate de convingerile religioase diferite ale părților, toate acestea făcând imposibilă conviețuirea, părțile fiind despărțite în fapt de 5 ani.
Avocat, pentru pârâta intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei Tribunalului Suceava ca fiind legală și temeinică. Potrivit art. 38 din Codul familiei, consideră că nu sunt motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei. Convingerile religioase ale pârâtei nu sunt de natură a deteriora relațiile de familie, aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta dorește continuarea căsătoriei în ciuda faptului că reclamantul este plecat de la domiciliul conjugal de mai bine de un an, și nu de 5 ani cum susține apărătorul acestuia.
Pârâta intimată solicită respingerea recursului, însușindu-și concluziile avocatului său. Precizează că reclamantul nu a mai venit acasă de un an și ceva, iar în perioada primei acțiuni de divorț, de asemenea, recurentul era plecat de acasă. Totuși dorește continuarea căsătoriei, având convingerea că acesta se va întoarce la domiciliul conjugal.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 752/18 mai 2008 a Judecătoriei Gura Humoruluia fost admisă în parte acțiunea de divorț promovată la 1.07.2008 de reclamantul împotriva pârâtei. Drept urmare, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 25.04.1999, din culpa lor comună, dispunându-se ca pârâta să revină la numele anterior căsătoriei, acela de "".
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că neînțelegerile dintre părți se datorează concepțiilor diferite privind religia și viața de familie, ambii soți fiind în culpă că nu s-au cunoscut suficient înainte de căsătorie și nu au depus suficiente diligențe ulterior, pentru a ajunge la un mod de viață și de gândire comun; că părțile sunt despărțite în fapt de cca. 1 an, reclamantul intrând într-o altă relație de concubinaj cu numita, cu care conviețuiește și în prezent, încât căsătoria nu mai poate continua.
Soluția a fost criticată în apel d e pârâtă, pentru greșita apreciere a probelor administrate și aplicare legii. A arătat că relațiile de familie nu sunt iremediabil vătămate, iar depoziția concubinei reclamantului se impune a fi înlăturată, ca fiind subiectivă.
Investit cu soluționarea apelului, Tribunalul Suceaval -a admis prin decizia civilă nr. 275/6.10.2009, respingând în fond acțiunea.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate, că deteriorarea relațiilor de familie ale părților a fost determinată în special de atitudinea reclamantului, care a intrat într-o relație de concubinaj, părăsind domiciliul conjugal; că reclamantul nu-și poate justifica propria turpiditate, solicitând divorțul din propria culpă, iar cea a pârâtei nu a fost dovedită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul. În dezvoltarea motivelor de recurs arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât a dovedit cu probele administrate că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, chiar din vina ambilor soți, câtă vreme lipsa de afecțiune a pârâtei, determinată de convingerile ei religioase, a condus la despărțirea lor în fapt de cca. 5 ani.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a probatoriului administrat în cauză, Curtea va respinge recursul pentru considerentele ce succed:
În cadrul juridic actual, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă, calea extraordinară de atac a recursului poate fi exercitată doar pentru motive de nelegalitate ce se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Criticile privind exclusiv modul de apreciere de către instanța de judecată a probelor administrate vizează netemeinicia, iar nu legalitatea hotărârii, neputând fi încadrate într-unul din aceste motive.
Admițând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, privind interpretarea și aplicarea în speță a dispozițiilor art. 38 Codul familiei, Curtea constată neîntemeiat recursul.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 38 Codul familiei, instanța poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Cum corect a sesizat instanța de apel, nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria culpă, conform adagiului latin "nemo auditur propiam turpitudinem allegans".
În speță, reclamantul a invocat culpa exclusivă a pârâtei, concretizată în lipsa de afecțiune determinată de convingerile religioase ale acesteia, iar sarcina probei i-a revenit, conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
Din depozițiile celor patru martori audiați la instanța de fond a rezultat că reclamantul a intrat într-o relație de concubinaj din luna februarie 2008 și nu s-a mai întors la domiciliul conjugal, deși a recunoscut că a greșit și că Nu are nimic să-i reproșeze pârâtei, care, de altfel, l-a contactat de mai multe ori în vederea împăcării.
Din înscrisul atașat la dosarul de fond (fila 14), rezultă că reclamantul a cunoscut religia pârâtei și a solicitat să fie și el primit în același cult religios, anterior căsătoriei.
Cum motivele privind culpa pârâtei nu au fost dovedite, în mod just instanța de apel a respins acțiunea de divorț ca nefondată.
Împrejurarea că părțile sunt despărțite în fapt de peste un an nu constituie, în sine, motiv temeinic de desfacere a căsătoriei, în sensul dispozițiilor legale menționate, în lipsa culpei sau acordului pârâtei.
Așa fiind, Curtea, văzând că nu sunt motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat de, nr. 318, județul S împotriva deciziei civile nr. 275 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.SP/14.12.2009
Nr.ex.2
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Frunză Sanda, Dumitraș Daniela
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 18/2009. Curtea de... | Supraveghere specializată. Decizia 46/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
