Divort. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.40
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Rusu Maria
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna Șcheia, sat Sf.-, județul S, împotriva deciziei civile nr.371 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, pârât intimat fiind, cu același domiciliu.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat și avocat, pentru pârâtul intimat, lipsă fiind acesta cât și reprezentantul Autorității Tutelare de pe lângă Primăria comunei Șcheia.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se atașate la dosar, prin Serviciul arhivă al instanței înscrisurile: întâmpinare, în dublu exemplar, formulată de pârâtul intimat, împuternicire avocațială, decizia nr.-, emisă de Casa de Pensii, acte de stare civilă, adeverința nr.54/06.02.2008, emisă de Complexul "", adeverința de venit, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națioanlă a Vămilor, extras din Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat și ale drepturi ale polițiștilor, extras din dreptul familiei, privind calcularea pensiei de întreținere, chitanța nr.59/17.02.2009, reprezentând onorariu avocat.
Avocat, pentru reclamanta recurentă, depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr.35/18.03.2009, reprezentând onorariu avocat și solicită lăsarea dosarului pentru o nouă strigare, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării depusă la dosar.
Avocat nu se opune solicitării apărătorului reclamantei recurente, privind lăsarea dosarului pentru o nouă strigare.
Instanța încuviințează cererea apărătorului reclamantei recurente, privind lăsarea cauzei pentru o nouă strigare, dându-i astfel posibilitatea de a studia întâmpinarea formulată de pârâtul intimat.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat și avocat, lipsind în continuare pârâtul intimat și reprezentantul Autorității Tutelare de pe lângă Primăria comunei Șcheia.
Avocat, pentru reclamanta recurentă arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării pârâtului intimat și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta recurentă, solicită admiterea recursului și respingerea cererii reconvenționale cu privire la obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere în favoarea pârâtului, pentru motivele descrise pe larg în notele de concluzii scrise, pe care le depune la dosar și le susține și oral, în sensul că:
Ambele instanțe au făcut o greșită interpretare a art.41 Codul familiei, obligând reclamanta la plata pensiei de întreținere, fiind încălcate și prevederile art.86 și art.91 din codul familiei, referitoare la starea de nevoie în care trebuie să se afle unul dintre soți pentru a cere întreținere.
Totodată, apărătorul reclamantei recurente, apreciază că instanța avea obligația de a stabili care sunt nevoile reale ale pârâtului, deși nu contestă situația acestuia și imposibilitatea pârâtului de a realiza venituri. Arată că pârâtul beneficiază de pensie lunară de 16 - 17 milioane de lei vechi, în această sumă nefiind inclusă indemnizația de însoțitor. De asemenea, precizează că pârâtul - ca toate persoanele ce se încadrează în gradul I de handicap, beneficiază de medicamentație gratuită cât și de tratamente de recuperare, așa cum prevede Legea 448/2006 despre care a făcut vorbire, de asemenea, în notele de concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Reclamanta recurentă arată că își însușește concluziile apărătorului său, precizând totodată că nu este de acord cu plata vreunei sume, având în vedere că are în întreținere doi copii minori, iar veniturile sale abia îi permit să se descurce de la o lună la alta.
Avocat, pentru pârâtul intimat, solicită respingerea recursului, declarat de reclamantă, ca nefondat și menținerea hotărârilor instanței de fond și de apel, pe care le consideră legale și temeinice, având în vedere înscrisurile și recomandările medicale atașate la dosar, din care rezultă situația pârâtului, incapacitatea totală a acestuia de muncă și cheltuielile ocazionate de tratamentul recuperator. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1400 din 12.03.2008 a Judecătoriei Suceava, s-a admis acțiunea de divorț, formulată de reclamanta-pârâtă împotriva pârâtului reclamant și cererea reconvențională formulată de acesta din urmă.
S-a declarat desfăcută căsătoria părților din culpă comună.
S-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
S-au încredințat reclamantei-pârâte spre creștere și educare minora, născută la data de 16.12.1996 și minorul, născut la data de 18.09.2004.
Pârâtul reclamant a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 225 lei lunar, în favoarea fiecărui minor, de la data introducerii acțiunii până la majorat.
Reclamanta pârâtă a fost obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea pârâtului reclamant în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data de 14.01.2008 și până la încetarea stării de nevoie în care se află acesta.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 440 lei, reclamanta pârâtă fiind obligată la plata, către pârâtul reclamant, a sumei de 260 lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că relațiile dintre soți sunt grav vătămate încât nu mai este posibilă continuarea căsătoriei. Astfel, în cursul anului 2005, pârâtul a suferit un accident cerebral în urma căruia a rămas paralizat pe partea dreaptă a corpului iar starea precară de sănătate a acestuia a determinat tensionarea relațiilor dintre soți, reclamanta plecând de la domiciliu timp de două săptămâni.
În ce privește încredințarea minorilor, s-a reținut că interesul acestora este de a fi încredințați mamei, care se ocupă de ei în mod deosebit. S-au avut în vedere și nevoile minorilor, vârsta lor și opinia părților.
Pârâtul reclamant a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor, în cuantumul stabilit în funcție de veniturile realizate.
Pârâtul reclamant a demonstrat starea de nevoie în care se află, așa încât s-a reținut că sunt date cerințele art.41 al.2 și al.3 codul familiei.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr.371 din 21.10.2008 a Tribunalului Suceava.
S-a reținut că pârâtul este îndreptățit să primească pensie de întreținere din partea reclamantei în condițiile în care, conform cuponului de pensie, beneficiază de 836 lei cu acest titlu, 500 lei indemnizație de însoțitor acordată conform Decretului 79/2004 și 271 lei prestații sociale.
Din veniturile astfel obținute, suma de 450 lei urmează a-i fi acordată reclamantei, cu titlu de pensie de întreținere pentru minori iar suma de 600 lei este cheltuită pentru tratament de recuperare.
Cum media lunară a veniturilor realizate de reclamantă este de 1700 lei, s-a apreciat că sunt întrunite cerințele art.41 Codul familiei.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, a arătat că instanța a interpretat greșit dispozițiile art.41, 86 și 91 Codul familiei.
Astfel, deși s-a dovedit imposibilitatea realizării veniturilor de către pârât, instanța avea obligația de a stabili care sunt nevoile reale ale acestuia și posibilitățile ei de plată, în condițiile în care pârâtul este ajutat și de părinți, aceștia având obligații personale în temeiul art.86 și 91 codul familiei.
De asemenea, a invocat faptul că nu s-au avut în vedere dispozițiile legii 448/20906 privind protecția persoanelor cu handicap, potrivit căreia aceste persoane beneficiază de tratament medicamentos, asistență socială, tratament recuperator și asistent personal care, dacă ar fi fost acceptat ar fi suplinit munca părinților pârâtului.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe considerentul că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect că este îndreptățit la plata unei pensii de întreținere. A arătat, de asemenea, că beneficiază de 836 lei pensie din care 450 lei plătește în favoarea minorilor și că diferența de 500 lei, deși apare pe cupon, reprezintă indemnizație de însoțitor iar cheltuielile pentru tratamente sunt foarte mari. A combătut, de asemenea, criticile recurentei, privind existența unor malformații anterioare căsătoriei.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.41 al.2 Codul familiei, soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă, survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei.
Este de necontestat că incapacitatea de muncă a pârâtului a intervenit în timpul căsătoriei, în urma unui accident cerebral suferit în 2005. documentația medicală depusă la dosar confirmă că pârâtul a fost încadrat în gradul de handicap I, având nevoie de însoțitor.
În ce privește cuantumul obligației de întreținere, art.41 al.3 Codul familiei impune limita de o treime din venitul net din muncă al soțului obligat la plată.
În speță, această limită a fost respectată având în vedere că media veniturilor realizate de reclamantă, conform adeverinței nr.6449/24.09.2008 (fila 28 apel) este de 1892 lei.
Reclamanta a invocat că are doi copii în întreținere însă, raportat la cuantumul mai sus menționat, limita stabilită de art.41 al.3 Teza a II-a Codul familiei, de o treime din venituri împreună cu întreținerea datorată copiilor nu este depășită. Mai mult, ea beneficiază de pensie în favoarea copiilor și din partea pârâtului care, deși necesită cheltuieli mari pentru tratamente nu a criticat cuantumul stabilit de instanță spre maximul prevăzut de art.94 al.3 Codul familiei.
Obligația personală a părinților pârâtului față de acesta își are temeiul în art.86 alin.1 Codul familiei. Aceasta înlătură însă obligația ei de presta întreținere fostului soț, în condițiile în care toate cerințele textelor mai sus enunțate sunt îndeplinite.
Faptul că părinții pârâtului au refuzat ajutorul unui însoțitor, suplinind ei înșiși aceste activități nu are relevanță în condițiile în care la stabilirea cuantumului veniturilor pârâtului s-a avut în vedere suma de 500 lei primită în temeiul 448/2006.
Împrejurarea că accidentul vascular s-a produs datorită unei malformații congenitale nu are relevanță în condițiile în care reclamanta a avut cunoștință de acest lucru, precizând chiar că a trăit cu teama că boala s-ar putea transmite copiilor.
Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna Șcheia, sat Sf.-, județul S, împotriva deciziei civile nr.371 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, pârât intimat fiind, cu același domiciliu.
Obligă recurenta reclamantă să plătească intimatului pârât suma de 833 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. FS
Tehnored. SP/25.03.2009
Nr.ex.2
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Rusu Maria, Maierean Ana
| ← Plasament. Decizia 2922/2009. Curtea de Apel Cluj | Plasament. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
