Divort. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 403

Ședința publică din data de 5 mai 2009

PREȘEDINTE: Eliza Marin

JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim

- - -

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în, nr.247, județ P, împotriva deciziei civile nr.630 din 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în, nr.518, județ P și autoritatea tutelară Primăria, cu sediul în, nr.104, județ

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât personal și asistat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.18 din 17.03.2009, intimata reclamantă personal și asistată de avocat din cadrul baroului conform împuternicirii avocațiale nr.60/2009, lipsind autoritatea tutelară Primăria.

Procedura îndeplinită.

Cererea de recurs este timbrată cu suma de 4,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 5.05.2009, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatei reclamante.

Avocat pentru intimata reclamantă depune în fața instanței un înscris care a fost comunicat și recurentului pârât, prin apărător.

Părțile având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, prin apărători, în susținerea și combaterea recursului.

Avocat pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului, în raport de dispozițiile art.312 pct.3 Cod pr.civilă, în principal casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la tribunal în vederea administrării de probe noi, sau modificarea în tot a deciziei recurate și în parte a sentinței prime instanțe în sensul admiterii cererii reconvenționale sub aspectul încredințării pârâtului spre creștere și educare a minorului.

Arată recurentul pârât, prin apărător, că primul motiv de recurs se referă la respingerea de către instanța de apel a cererii privind completarea probatoriilor, necesare pentru a se dovedi atât atitudinea reclamantei raportat la copil,după pronunțarea sentinței de încredințare, de un total dezinteres, în sensul că nu a mai venit să-l vadă, să-i aducă vreun cadou, cât și impactul acestei soluții asupra minorului, probe concludente în apel, ce nu au fost încuviințate ci respinse ca neconcludente.

Mai arată recurentul pârât că cea de-a doua critică se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor prevăzute de art.42 pct.1 Cod familie privind interesul copilului în raport de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.

Susține recurentul pârât că instanțele au exagerat motivele de divorț cu privire la anumita atitudine violentă față de intimată a pârâtului, nu există la dosar certificat medico legal care să ateste acest fapt, din nicio probă nu a rezultat că a exercitat violențe asupra minorului, care, audiat fiind în fața instanței a arătat că vrea să rămână împreună cu tatăl său,

Mai susține recurentul pârât că minorul s-a născut și a crescut în acest mediu, cu și afecțiune din partea familiei paterne, și chiar intimata a recunoscut că a solicitat să i se dea copilul și nu a întâmpinat opoziție din partea pârâtului, dar că în urma agresării minorului de către bunica maternă s-a întors în domiciliul recurentului pârât.

Solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei recurate și în parte a sentinței prime instanțe în sensul admiterii cererii reconvenționale sub aspectul încredințării minorului spre creștere și educare. Fără cheltuieli de judecată.

Avocat pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat, în cauză nefiind indicate motive de nelegalitate ale deciziei atacate.

Arată intimata reclamantă, prin apărător că în mod corect s-a respins cererea de completare a probatoriului pentru a demonstra conduita intimatei reclamante față de copil, în condițiile în care la instanța de fond au fost audiați 4 martori, s-a făcut dovada că intimata a fost bătută în domiciliul recurentului, chiar sora acestuia a fost audiată și a declarat că recurentul este un agresiv, și-a traumatizat soția, i-au trebuit luni de zile să-și revină din starea în care a fost.

Mai arată intimata reclamantă că în fapt nu pârâtul este interesat de copil ci sora acestuia, care vrea să-i administreze o lecție de orgoliu intimatei reclamante.

În ce privește interesul copilului, susține intimata reclamantă acesta este de a locui într-un mediu stabil, alături de mama sa, să i se dea o educație corespunzătoare, și afecțiune.

Solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr.2002/310/06.12.2007 la udecătoria Sinaia, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți din vina exclusiva a pârâtului, să-și reia numele avut anterior căsătoriei, să-i fie incredințat spre creștere și educare minorul, ns.la 21.11.2000, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și a cheltuielilor de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că inițial, începând cu anul 2000, trăit în concubinaj cu pârâtul, relație în timpul căreia s-a născut minorul, după care, s-au căsătorit, căsătorie în timpul căreia au apărut neînțelegeri datorită pârâtului care consuma excesiv alcool, nu contribuia la întreținerea familiei, o lovea, o insulta, o amenința că o omoară, motiv pentru care a fost nevoită cu ajutorul familiei sale să plece din domiciliul comun la 08.11.2007, dată la care nu a putut să-l ia pe minor din cauza familiei pârâtului, deși are condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea lui.

La data de 17.01.2008 pârâtul a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii,dar și o cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, să i se încredințeze spre creștere și educare minorul, obligarea pârâtei să-și reia numele avut anterior căsătoriei, la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și a cheltuielilor de judecată, motivându-se că împrejurările invocate de către reclamantă sunt nereale, vinovați de destrămarea relațiilor de familie fiind ambii soți și că se impune ca minorul să-i fie încredințat spre creștere și educare atât timp cât a fost crescut de familia sa, în domiciliul său, manifestă afecțiune față de tatăl său, în timp ce reclamanta nu a manifestat interes față de minor, nu l-a vizitat după despărțirea în fapt.

După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, prin sentința civilă nr.456/10.04.2008 a Judecătoriei Sinaiaa fost admisă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la 28.08.2004 din vina pârâtului, încredințarea reclamantei spre creștere și educare a minorului ns.la 21.11.2000 și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere către reclamantă în favoarea minorului de 125 lei lunar, începând cu data pronunțării sentinței și până la majorat, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 39 lei, urmând ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârât.

Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar, declarațiilor martorilor propuși de reclamantă, părțile s-au căsătorit la 28.08.2004 după ce inițial, au întreținut o relație de concubinaj în timpul căreia s-a născut la 21.11.2000 minorul și că în timpul căsătoriei, au apărut neînțelegeri datorită pârâtului care consuma excesiv băuturi alcoolice, o lovea pe reclamantă, contracta datorii la magazinul unde era salariat, situații confirmate de martorii reclamantei care au fost sinceri, obiectivi, spre deosebire de martorii pârâtului care au relatat împrejurări parțial contradictorii, chiar și față de susținerile pârâtului, din întâmpinare, fiind nesinceri.

S-a menționat că în raport de probele administrate în cauză, degradarea relațiilor de familie se datorează exclusiv pârâtului, fiind imposibilă continuarea căsătoriei în baza art.38 fam. și că datorită neînțelegerilor dintre soți la începutul anului școlar minorul în clasa Iam anifestat indisciplină, agitație, creând în jurul său tensiune, folosind un limbaj neadecvat vârstei, având un comportament violent față de colegi, însă, este în interesul minorului să fie încredințat reclamantei, tocmai pentru a părăsi mediul în care a fost crescut, și anume familia pârâtului, cu influențe negative asupra comportamentului copilului.

S-a precizat că la încredințarea minorului s-a ținut seama de interesul exclusiv al copilului, interes care are un caracter complex, implicând o serie de factori, fiind de notorietate că sentimentele de iubire ale copilului față de mama sa sunt mult mai puternice decât față de tată, mai ales că minorul se afla la o vârstă fragedă, având nevoie de îngrijirea mamei, motiv pentru care în baza art.42 fam. a fost încredințat minorul reclamantei spre creștere și educare, fiind obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia, conform art.86 si 94.fam. și respinsă cererea reconvenționala în condițiile în care, în ceea ce-l privește pe pârât, nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.42 fam.

In baza art.274 pr.civ. a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă de 39 lei, reprezentând taxe timbru.

Impotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul,criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, solicitând completarea probelor, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale și să i se încredințeze spre creștere și educare minorul cu plata unei pensii de întreținere de către reclamantă, motivându-se că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a criteriului prev. de art.42 fam. privind interesul minorului, în detrimentul unei creșteri și dezvoltări armonioase psihice și fizice a copilului și că actele depuse la dosar demonstrează că minorul este foarte bine îngrijit în locuința paternă unde s-a născut, a crescut, inclusiv ancheta socială conform căreia la creșterea și îngrijirea minorului participă bunica maternă și sora pârâtului.

In continuare, pârâtul a arătat că adresa învățătoarei evidențiază că după despărțirea în fapt minorul nu a lipsit nicio zi de la școală, pregătindu-și lecțiile minuțios, neținându-se seama de declarația minorului care,deși nu are 10 ani, a fost ascultat tocmai datorita probelor administrate, a necesității cenzurării atitudinii copilului față de părinți și că minorul dorește să rămână la tatăl său, care-l iubește foarte mult, față de care manifesta afecțiune, în timp ce bunica maternă l-a lovit, l-a îmbrâncit, existând riscul să cadă.

Totodată, pârâtul a menționat că răspunsurile reclamantei la interogatoriu au un caracter contradictoriu privind neluarea copilului din domiciliu la data plecării și, în același timp, înapoierea copilului după luarea acestuia din domiciliu și că, declarațiile martorilor propuși de reclamantă nu au un caracter sincer, obiectiv, fiind în contradicție cu răspunsurile reclamantei la interogatoriu, care a recunoscut că a luat copilul fără niciun fel de opoziție, aducându-l înapoi nesilită de nimeni, atât timp cât copilul era obișnuit cu familia pârâtului.

Pe de alta parte, pârâtul a arătat că martorii săi au confirmat că minorul a fost lovit de bunica maternă în timp ce se afla în domiciliul acesteia, venind după 2 ore în domiciliul tatălui său, la cererea reclamantei care a sunat-o pe sora pârâtului să vină să-l ia pe minor, care nu mai vroia să stea la bunicii materni și că reclamanta nu a venit să ia copilul de la școală, să-l ceară pe minor, vizitându-l doar la școală, nu l-a luat nici în vacanță, nu i-a adus cadouri, ridicându-i și alocația in scop personal.

O altă critică invocată de pârât constă în faptul că trebuie să se țină seama și de atitudinea minorului după pronunțarea sentinței, care a devenit extrem de timorat, speriat, plânge continuu că vor veni și îl vor lua din casa lui, nu dorește să plece de la școală decât însoțit de un membru al familiei pârâtului și că reclamanta, după pronunțarea sentinței, nu a venit niciodată să-și vadă copilul, ci, numai după primirea citației în apel, s-a dus la copil la școală, nu a cerut să-și petreacă vreo zi cu el, nu l-a vizitat nici când a venit în localitate la o înmormântare, nu i-a trimis nimic nici în vacanță, nici cu ocazia începerii școlii.

Primindu-se dosarul la ribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr.2002/310/17.06.2008.

La data de 13.11.2008 reclamanta a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, în condițiile în care instanța de fond,reținând corect situația de fapt, a admis acțiunea, respingând cererea reconvențională.

Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.630 din 20 noiembrie 2008, a respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:

Potrivit actelor de stare civilă existente la dosar, adeverinței nr.38/2008, contractului de muncă nr.-/2008, părțile s-au căsătorit la data de 28.08.2004, întreținând inițial relații de concubinaj în timpul cărora s-a născut la 21.11.2000 minorul, reclamanta fiind salariată pe durată nedeterminată la SC SRL, îndeplinind funcția de muncitor necalificat, încasând un salariul brut lunar de 500 lei, în timp ce pârâtul are calitatea de salariat pe durată determinată, îndeplinind funcția de muncitor la SC CLASS SRL, obținând un salariu net de 347 lei.

In cuprinsul adresei nr.768/2008 emisă de Primăria s-a menționat că reclamanta locuiește în casa proprietatea părinților săi având 4 camere, hol, bucătărie, anexa cu 2 camere, bucătărie, hol, mobilată corespunzător, cu utilități (gaze, curent electric), în timp ce pârâtul locuiește într-un imobil aparținând părinților săi cu 4 camere, hol, anexa cu o cameră, bucătărie, cu utilități (electricitate, încălzire cu lemne), mobilată corespunzător.

Potrivit caracterizărilor din 15.01.2008, 20.12.2007 întocmite de învățătoarea, minorul a fost înscris la Școala cu clasele I-VIII începând cu 17.09.2007, însă, încă de la începutul anului școlar copilul a manifestat indisciplină, agitație, nervozitate, violență față de colegi, folosind un limbaj inadecvat vârstei, creând în jurul său tensiune și datorită temperamentului său sangvin coleric, determinată în urma discuțiilor cu copilul și membrii familiei sale de neînțelegerile dintre părinți și că după despărțirea în fapt a soților, copilul a trecut în extrema cealaltă, manifestând un comportament apatic, calm, o stare de aparentă indiferență, o ruptură de ceilalți colegi, prieteni de joacă, pregătindu-și lecțiile minuțios, sora pârâtului fiind cea care se ocupa de pregătirea temelor, a tuturor materialelor necesare pentru școală, recomandându-se de către învățătoare familiei minorului să i se asigure un climat normal de viață pentru o dezvoltare normală.

Totodată, potrivit declarației din 14.02.2007, dată de învățătoarea minorului, reclamanta a venit la școală pe parcursul semestrului I de cel puțin 3 ori pe săptămână, în pauza mare, interesându-se de situația școlară a elevului și purtând discuții cu acesta, el fiind vizitat frecvent și de bunica maternă.

Martorii propuși de reclamanta, G, au declarat că soții s-au despărțit în fapt la 08.11.2007, când reclamanta a plecat din domiciliul comun din cauza pârâtului care deseori o lovea, consuma excesiv alcool, o insulta, provoca scandal, refuzând ca reclamanta să se încadreze în muncă, amenințând-o că o omoară, având excese de furie, fiind gelos nejustificat, comportament în urma căruia reclamanta a fost nevoită să plece din domiciliul comun, dată la care pârâtul nu i-a dat copilul, însă, ulterior, copilul a fost adus în domiciliul reclamantei, refuzând să stea prea mult în urma unei discuții între reclamantă și sora pârâtului, motiv pentru care minorul s-a întors în domiciliul pârâtului, manifestând un sentiment de teamă, folosind cuvinte triviale.

In continuare, martorii propuși de reclamantă, au arătat că reclamanta nu a mers în fostul domiciliu comun să ia minorul cu ocazia sărbătorilor de C, datorită comportamentului agresiv al pârâtului și că la data despărțirii, reclamanta a lăsat copilul pentru o noapte în grija surorii pârâtului, care, ulterior, nu i l-a mai dat, minorul aflându-se în prezent în îngrijirea surorii pârâtului, menționându-se că minorul folosește cuvinte necorespunzătoare, insultându-i pe cei din jur, inclusiv pe cei din familia reclamantei, comportament acceptat de către pârât și că minorul a fost crescut de mic și de familia reclamantei, fiindu-i dat acesteia din urmă de la despărțirea în fapt, doar o singură dată, timp de 2 ore, după care a fost nevoită să-l restituie pe minor de teamă să nu fie reclamată la poliție.

Martora propusă de pârât - - sora acestuia, a relatat că între soți, au existat neînțelegeri din cauza faptului că se insultau reciproc, pârâtul era gelos nejustificat, o lovea pe reclamantă, care-l acuza că se afla în stare de ebrietate și că la data plecării reclamantei din domiciliul comun, minorul nu a vrut să plece la tatăl său, fiind dus în aceeași seară în domiciliul reclamantei, unde, după ce a stat 2 ore, nu a mai dorit să rămână, fiind lovit de bunica maternă, însă, reclamanta, nu l-a mai vizitat pe minor, nu i-a adus diferite bunuri, dulciuri, nu l-a mai luat în domiciliul său, nu l-a luat de la școală.

Totodată, martora -, propusă de pârât, a precizat că nu se afla în relații bune cu reclamanta, pe care a văzut-o când a plecat din domiciliul comun, singură, fără copil, însă, nu știe care au fost motivele ce au dus la despărțirea soților.

Conform art.42 fam. în ceea ce privește încredințarea minorului unuia dintre părinți spre creștere și educare, se ține seama de interesul copilului, caz în care, deși Codul familiei nu definește noțiunea de interes, doctrină și jurisprudență au stabilit că o asemenea noțiune, are un caracter complex, înțelegându-se un ansamblu de factori constând în posibilitățile materiale ale părinților, de dezvoltare fizică, morală, intelectuală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, sexul, comportamentul părinților față de copil înainte de divorț, legăturile de afecțiune stabilită între copil și familie.

Așadar, din analiza probelor administrate în cauză,a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 28.08.2004, după ce inițial au întreținut o relație de concubinaj în timpul căreia s-a născut la 21.11.2000 minorul, însă, în timpul căsătoriei, au apărut neînțelegeri între părți, datorită comportamentului pârâtului care o insulta, o lovea pe reclamantă, fiind gelos nejustificat, era extrem de agresiv, amenințând-o că o omoară, comportament în urma căruia reclamanta a fost nevoită să plece din domiciliul comun la 08.11.2007, caz în care toate aceste situații reprezintă motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți, făcând imposibilă continuarea căsătoriei, din vina exclusivă a pârâtului.

Pe de alta parte, potrivit probelor administrate în cauză, la data despărțirii în fapt a soților-08.11.2007, minorul a rămas în domiciliul pârâtului, în grija surorii acestuia și a bunicii paterne, reclamanta fiind nevoită să îl lase pe minor la pârât, atât timp cât familia acestuia s-a opus și că la câteva zile reclamanta a luat minorul în domiciliul său, fiind nevoită să îl aducă înapoi pârâtului, după cca.2 ore, în urma unei discuții cu sora pârâtului, fiindu-i teamă să nu fie reclamată de pârât la organele de poliție, însă, ulterior, reclamanta, l-a vizitat periodic pe minor împreună cu mama sa la școală, interesându-se de situația școlară a minorului, purtând discuții cu acesta, care are un comportament deviant, violent, indisciplinat, agitat, tensionat, folosind cuvinte triviale și având nevoie de un climat familial normal, de înțelegere, afecțiune, mai ales că în urma despărțirii soților, minorul a devenit apatic, aparent calm, manifestând o indiferență aparentă, izolându-se de colectiv și de societate.

Ca atare, atât timp cât reclamanta dispune de o locuință, având 4 camere, dependințe, utilități, obține venituri în calitate de salariată și a avut și are un comportament normal în familie, societate, manifestând preocupare, înțelegere, afecțiune fața de minor, apropiere, inclusiv după despărțirea în fapt, când l-a luat în domiciliul comun, dorind să nu se mai afle sub influența familiei pârâtului, vizitându-l la școală, înseamnă că reclamanta dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului, atât din punct de vedere material, constând într-o locuință, în posibilitatea de a-i asigura minorului venituri pentru a-l putea crește, educa, cât și din punct de vedere moral, având posibilitatea să-i asigure un climat familial favorabil unei creșteri și dezvoltări normale, specifice vârstei, afecțiune, înțelegere, comunicare cu minorul.

De altfel, caracterizările întocmite de învățătoarea minorului coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, propuși de părți, au atestat că în perioada în care minorul s-a aflat și se afla la familia pârâtului, acesta a manifestat un comportament inadecvat pentru vârsta sa, folosind un limbaj necorespunzător, fiind violent, indisciplinat, agitat, tensionat, inclusiv față de reclamantă și bunica maternă, ceea ce denotă lipsa de supraveghere, de afecțiune, de interes, de preocupare din partea pârâtului în ceea ce privește educarea minorului aflat la o vârstă fragedă (8 ani), când are nevoie de atenție, îngrijire, afecțiune deosebită din partea mamei sale.

Mai mult chiar, o dovada în acest sens o reprezintă caracterizările învățătoarei minorului care au demonstrat că despărțirea soților a avut un efect negativ asupra minorului care a trecut de la o extremă la alta, fiind apatic, izolându-se de restul colectivului, împrejurare ce a atestat nevoia minorului de înțelegere, afecțiune, îngrijire din partea reclamantei în calitate de mamă și imposibilitatea pârâtului de a comunica cu pârâtul, de a-i asigura afecțiune, înțelegere, atașament, pentru a-l determina să nu țină seama de relațiile încordate dintre părinți, de tensiunile ce au avut loc între aceștia, de atmosfera tensionată din familie, atmosferă în urma căreia minorul a fost traumatizat.

Ori, în condițiile în care minorul are o vârstă fragedă, necesitând îngrijire, afecțiune, atenție deosebită și este predispus la un comportament violent, folosind un limbaj neadecvat vârstei, înseamnă că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare reclamantei care are posibilitatea să-i asigure copilului un climat familial adecvat, lipsit de orice tensiune fizică și psihică, să exercite o influență pozitivă asupra copilului aflat la o vârstă la care poate fi format, modelat, pentru familie și societate.

Spre deosebire de reclamantă, pârâtul, chiar dacă deține o locuință, obține venituri în calitate de salariat, nu poate oferi minorului condiții optime pentru creștere și dezvoltare fizică, psihică, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.42 fam. pentru a fi încredințat pârâtului, atât timp cât acesta nu s-a ocupat efectiv de creșterea și educarea copilului, permițând ca minorul să aibă un comportament violent, agresiv, tensionat, inadecvat pentru vârsta fragedă la care se află, exercitând influențe asupra copilului pentru a nu o accepta pe reclamantă, pentru a refuza orice apropiere a reclamantei față de copilul său.

Motivele invocate de către pârât conform cărora s-a făcut o aplicare greșită a criteriului prev.de art.42 fam. privind interesul minorului, în detrimentul unei creșteri și dezvoltări armonioase psihice și fizice a copilului și că actele depuse la dosar demonstrează că minorul este foarte bine îngrijit în locuința paternă unde s-a născut, a crescut, inclusiv ancheta socială conform căreia la creșterea și îngrijirea minorului participa bunica maternă și sora pârâtului, au fost considerate neîntemeiate deoarece pe de o parte, au fost respectate criteriile prev.de art.42 fam. iar pe de altă parte, actele existente la dosar au atestat că de fapt, minorul, se află în îngrijirea surorii pârâtului și nicidecum a pârâtului, nefiind suficient și necesar ca minorul să fie îngrijit de familia pârâtului, ci, este necesar ca pârâtul să facă dovada asigurării minorului a unui climat corespunzător, lipsit de orice tensiuni, neînțelegeri, a oricărui comportament agresiv, ceea ce însă, în speță, nu există.

Faptul că minorul s-a născut și a crescut în domiciliul pârâtului și că în cuprinsul anchetei sociale, adresei învățătoarei, s-a menționat că la creșterea, îngrijirea minorului participa bunica paternă și sora pârâtului, minorul nelipsind de la școală și că își pregătește minuțios lecțiile, după despărțirea soților, nu înseamnă în mod automat că este în interesul minorului să fie încredințat pârâtului care ar dispune de condiții corespunzătoare pentru minor, întrucât toate aceste împrejurări relevă în realitate că de fapt de minor nu se ocupa pârâtul ci rudele sale și imposibilitatea minorului de a beneficia de afecțiune, atașament, atenție, îngrijire deosebită din partea persoanei față de care trebuie să fie apropiat, respectiv mama sa, nefiind suficientă pregătirea unor lecții și existența în aproprierea sa a rudelor pârâtului care nu o pot înlocui pe reclamantă.

Apărările pârâtului în sensul că nu s-a ținut seamă de declarația minorului care deși nu are 10 ani, a fost ascultat tocmai datorita probelor administrate, a necesității cenzurării atitudinii copilului față de părinți și că minorul dorește să rămână la tatăl său, care-l iubește foarte mult, față de care manifestă afecțiune nu pot fi avute în vedere deoarece opțiunea minorului nu constituie un criteriu de sine stătător pentru încredințarea acestuia pârâtului, atât timp cât minorul se afla la o vârstă fragedă, putând fi oricând influențat într-un anumit mod, împrejurare atestată și de declarațiile martorilor care au relatat comportamentul agresiv al minorului față de reclamantă și de rudele acesteia, comportament nejustificat și față de care reclamanta a încercat să stabilească legătura cu copilul său, legătură ce a fost posibilă doar la școală.

Susținerile pârâtului potrivit cărora bunica maternă l-a lovit, l-a îmbrâncit, existând riscul să cadă și că răspunsurile reclamantei la interogatoriu au un caracter contradictoriu privind neluarea copilului din domiciliu la data plecării și, în același timp, înapoierea copilului după luarea acestuia din domiciliu, declarațiile martorilor propuși de reclamantă neavând un caracter sincer, obiectiv, fiind în contradicție cu răspunsurile reclamantei la interogatoriu, care a recunoscut că a luat copilul fără niciun fel de opoziție, aducându-l înapoi nesilită de nimeni, atât timp cât copilul era obișnuit cu familia pârâtului nu au relevanță în cauză întrucât nu există nicio dovadă certă că minorul ar fi fost supus la rele tratamente, lovit nejustificat de către bunica maternă, iar răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei, declarațiile martorilor acesteia nu au un caracter contradictoriu, nesincer, în condițiile în care reclamanta a fost nevoită să-l aducă pe minor pârâtului ca urmare a refuzului minorului de a avea orice contact cu mama sa cât timp se afla sub influența pârâtului.

Criticile pârâtului în sensul că martorii săi au confirmat că minorul a fost lovit de bunica maternă în timp ce se afla în domiciliul acesteia, venind după 2 ore în domiciliul tatălui său la cererea reclamantei care a sunat-o pe sora pârâtului să vină să-l ia pe minor, care nu mai vroia să stea la bunicii materni, sunt nefondate deoarece, pe de o parte, niciunul dintre martorii audiați în cauză nu au perceput personal împrejurările privind lovirea minorului nejustificat de către bunica maternă, iar pe de alta parte, reclamanta a fost nevoită să-l ducă pe minor înapoi la pârât datorită influențelor acestuia din urmă, copilul manifestând teamă în cazul în care nu s-ar mai întoarce, trăind într-un mediu traumatizant.

Comportamentul reclamantei de a-l vizita pe minor numai la școala, de a nu-l lua în timpul vacanței de iarnă este justificat datorită relațiilor tensionate din timpul căsătoriei dintre soți și atitudinii violente a pârâtului, determinând-o pe reclamantă să evite să se prezinte personal în domiciliul pârâtului pentru a-și vedea copilul.

Imprejurările invocate de către pârât potrivit cărora trebuia să se țină seamă și de atitudine minorului după pronunțarea sentinței, care a devenit extrem de timorat, speriat, plânge continuu că vor veni și îl vor lua din casa lui, nu dorește să plece de la școală decât însoțit de un membru al familiei pârâtului și că reclamanta l-a vizitat pe minor la școală numai după primirea citației în apel, nedorind să petreacă nicio zi cu copilul, încasându-i alocația, nu reprezintă dovezi că reclamanta nu dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului, deoarece nu există nicio dovadă la dosar care să ateste situațiile de fapt sus-menționate, privind starea emoțională a minorului, după pronunțarea sentinței, iar reclamanta l-a vizitat pe minor la școală, neputând să-l vadă în domiciliul pârâtului, atât timp cât acesta din urmă a amenințat-o deseori că o omoară.

In raport de aceste considerente, tribunalul a constatat că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie și în baza art.296 pr.civ. a respins apelul, ca nefondat.

De asemenea, instanța a respins cererea de completare a probatoriilor ca neîntemeiată, atât timp cât la instanța de fond au fost administrate probe suficiente de către părți, constând în acte, interogatoriu, martori, iar din dezbateri, nu a rezultat necesitatea completării probatoriilor.

In baza art.274 pr.civ. apelantul a fost obligat la 833 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, considerând-o nelegală, susținând în esență că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.295 Cod pr.civilă în raport de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în condițiile în care prin motivele de apel a invocat existența unei atitudini de total dezinteres a mamei față de copil,chiar și după ce i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească, și totodată necesitatea relevării impactului acestei hotărâri asupra psihicului copilului, fiind mai mult decât evidentă necesitatea admiterii completării probatoriului și în virtutea efectului devolutiv al căii de atac exercitate.

Mai arată recurentul pârât că decizia s-a pronunțat cu aplicarea greșită a criteriului prev.de art. 42 pct.1 Cod familiei privind interesul copilului în raport de disp.art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.

Astfel, în aplicarea acestui principiu instanța de apel a dat eficiență sporită probelor administrate de către intimată, ignorând în totalitate probele administrate de pârât, în cuprinsul unei motivări contradictorii, motive care se distrug și se anihilează reciproc.De asemenea, s-a minimalizat nepermis de mult influența exercitată asupra copilului de către mediul în care s-a născut și a crescut, fiind înconjurat de către familia paternă cu și afecțiune, prin comparație cu vizitele sporadice la bunica maternă, deși toate studiile de specialitate în psihologia copilului pun accentul în dezvoltarea armonioasă a unui copil, în asigurarea unui climat de stabilitate, de siguranță, de afecțiune în cadrul mediului obișnuit al acestuia.

Mai arată recurentul pârât că minorul a declarat liber în fața instanței unde și cu cine vrea să rămână, a plecat atunci când mama l-a solicitat și singur și-a manifestat opțiunea de a se întoarce, nefiind obișnuit să stea la bunica maternă.

Învederează recurentul pârât că din nici o probă administrată nu s-a făcut dovada comportamentului violent al acestuia, că deși a invocat o serie de aspecte în motivele de apel în ceea ce privește psihologia copilului, instanța s-a rezumat să aprecieze că toate acestea nu reprezintă dovezi că reclamanta nu dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului, cu toate că problemele ridicate nu au fost de natură patrimonială ci afective, emoționale ale unui copil care nu dorește să meargă la reclamantă, indiferent de hotărârea ce se va pronunța în cauză.

Astfel, minorul este înconjurat de și afecțiune de către toată familia paternă, în comparație cu reclamanta care este ajutată de o bunică pe care copilul nu o cunoaște prea bine pentru că nu a locuit permanent cu ea și cu care nu este familiarizat.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și admițându-se cererea reconvențională, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare în conformitate cu disp.art.114 - 118 Cod pr.civilă, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, prin cererea de recurs nu sunt indicate motivele de nelegalitate ale deciziei atacate prevăzute de disp.art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă, fiind incidente dispozițiile art. 302¹Cod pr.civilă, astfel că aceasta este lovită de nulitate absolută.

Mai arată intimata reclamantă că în cererea de recurs,recurentul, într-o confuzie totală, a apreciat că a solicitat completarea probatoriului pentru a demonstra conduita intimatei-reclamante față de copil, după pronunțarea sentinței de către instanța, în condițiile în care în cauză au fost audiați 4 martori la udecătoria Sinaia.

Astfel, în mod just instanța de apel a respins apelul formulat ca neîntemeiat, considerând că la fond s-au administrat suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei. De altfel, decizia pronunțată în apel este motivată pe fiecare aspect invocat de recurent.

În fapt, recurentul care a propus audierea a 2 martori la instanța de fond, a avut surpriza să constate că propria sa soră a dat dovadă de o sinceritate dezarmantă, recunoscând faptul că intimata reclamantă a fost bătută, agresiunea fizică fiind ceva normal, iar corecțiile aplicate acesteia erau la ordinea zilei, în deplin acord cu obiceiurile familiei.

Așa cum rezultă din probatoriul administrat, pe fondul consumului de alcool, recurentul devenea violent și de neînțeles, utilizând cuvinte insultătoare la adresa intimatei, spuse în prezența minorului care la rândul lui a început să înjure, să-și agreseze colegii, copiind comportamentul tatălui său în totalitate,iar menținerea copilului în acest mediu tensionat, în care se consuma alcool și se folosesc cuvinte triviale este de natură a afecta grav educația copilului.

Pe de altă parte, în prezent recurentul nu mai obține nici un fel de venituri, deoarece nu mai are serviciu.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, interesul copilului este de a locui într-un mediu stabil, unde să i se dea educația corespunzătoare, nu cea pe care o primește în prezent de la sora recurentului.

În speță, așa cum au reținut corect cele două instanțe, interesul copilului este acela de a i se asigura un mediu echilibrat din punct de vedere efectiv și emoțional și fără tensiuni, atmosfera din casa recurentului este exact contrariul celei pe care intimata reclamantă îl poate oferi la actualul domiciliu.

În prezent copilul este manipulat de familia recurentului și de către recurent, intimata reclamantă fiind împiedicată să aibă legături personale cu acesta, singura modalitate de a-l vedea este școala pe care o frecventează minorul.

Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate,dar și față de motivele de casare prev. de art. 304 proc.civ.constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 42 fam. principalul criteriu ce este avut în vedere la încredințarea minorului e interesul acestuia în sensul de a se stabili care dintre cei doi părinți poate asigura cele mai bune condiții de dezvoltare fizică, psihică și intelectuală. Astfel,raportat la probatoriul administrat în cauză în mod complet,în mod just instanța de apel a apreciat că e în interesul minorului,raportat la vârsta acestuia,să fie încredințat spre creștere și educare intimatei-reclamante,ce-i poate asigura un climat normal de dezvoltare,fiind încadrată în muncă,dispunând de un spațiu corespunzător de locuit și având disponibilitatea afectivă și de timp pentru a supraveghea și a se preocupa îndeaproape de educația copilului aflat la o vârsta la care prezența mamei e indispensabilă,cu atât mai mult cu cât din probele administrate reiese că recurentul-pârât nu se ocupă în mod nemijlocit de minor,el fiind lăsat în grija rudelor.

Din considerentele susmenționate și în condițiile în care audierea de martori pentru dovedirea unor aspecte ivite ulterior pronunțării sentinței primei instanțe nu ar fi utilă pentru soluționarea prezentei cauze, dat fiind că pentru motive apărute după acest moment poate fi formulată o nouă cerere de reîncredințare a minorului,în baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei nr. 630/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Văzând și disp. art. 274 proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul domiciliat în, nr.247, județ P, împotriva deciziei civile nr.630 din 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în, nr.518, județ P și autoritatea tutelară Primăria, cu sediul în, nr.104, județ

Obligă recurentul pârât la 833 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. MP/BA

2 ex./3.06.2009

f- Jud.

a- Trib.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Președinte:Eliza Marin
Judecători:Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim

← Divort. Decizia 1967/2009. Curtea de Apel Cluj		Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 402/2009. Curtea de Apel Ploiesti