Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 849/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 849/R/2008
Ședința publică din 11 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodina Alina
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Couți
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta, împotriva Deciziei civile nr.24/A din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimatul, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă reclamanta recurenta, asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, fila-4, reprezentanta pârâtului intimat, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, fila 9.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat în termen și a fost comunicat cu pârâtul intimat.
Se constată că la data de 25 martie 2008, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul reclamantei recurente.
Reprezentantul reclamantei recurente, depune la dosar chitanța ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 1206 și 5 lei timbru judiciar, aspect față de care la termenul de azi, recursul este legal timbrat.
Reprezentanții părților prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate, în sensul de a se stabili că bunurile dobândite în timpul căsătoriei reprezintă 60% bun propriu, iar 40% bun comun, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta pârâtului intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.7480 din 3.10.2007 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins actiunea civila precizata formulata de reclamanta impotriva paratului avand ca obiect partaj bunuri comune.
S-a admis cererea reconventionala formulata de paratul impotriva reclamantei si in consecinta s-a constatat ca in timpul casatoriei partile au dobandit urmatoarele bunuri: apartamentul situat in C-N,-.33 compus din 3 camere si dependinte inscris in CF nr.73932 C-N cu nr.topo.22968/S/XXXIII si autoturismul marca cu nr.de inmatriculare - cu contributia exclusiva a paratului-reclamant reconventional.
S-a dispus sistarea comunitatii de bunuri prin atribuirea bunurilor in favoarea paratului-reclamant reconventional fara obligarea acestuia la plata vreunei suIte in favoarea reclamantei-parata reconventionala.
S-a dispus intabularea in CF a dreptului de proprietate al paratului-reclamant reconventional asupra apartamentului, cu titlu de drept cumparare si partaj, ca bun propriu.
Reclamanta-parata reconventionala a fost obligată la plata sumei de 6797,20 lei reprezentând cheltuieli de judecata in favoarea paratului-reclamant reconventional.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în timpul casatoriei, partile au dobandit urmatoarele bunuri comune: apartamentul nr.33 situat in C-N,- inscris in CF nr.73932 C cu nr.topo.22968/XXXIII si autoturismul cu nr.de inmatriculare -.
In ceea ce priveste contributia acestora, in baza probelor administrate, instanta a apreciat ca la dobandirea acestora paratul a avut o contributie exclusiva din urmatoarele considerente:
Potrivit CF nr.12034 C, imobilul cu nr.topo.41O7, casa situata in C-N,- in suprafata de 227 stj.p. (24-26) a fost proprietatea exclusiva a tatalui paratului, numitul.
La data de 19.08.2005 a fost incheiat contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.2477 de catre BNP (31) prin care a instrainat nuda proprietate a imobilului numitului, pastrandu-si dreptul de uzufruct viager, pretul fiind de 160.000 Euro.
Anterior, la data de 23.06.2005, promitentul-vanzator si promitentul-cumparator, au incheiat un antecontract de vanzare-cumparare (30), promitentul vanzator incasand un avans in suma de 60.000 Euro.
La data de 15.08.2005 paratul a incheiat un antecontract de vanzare-cumparare (29) cu vanzatoarea avand ca obiect apartamentul nr.33 situat in C-N,-, intelegerea partilor fiind ca pretul stabilit de 42.000 Euro sa fie achitat in doua transe, respectiv in data de 15 iulie 2005 suma de 7000 Euro iar in data 01.08.2005 diferenta de 35.000 Euro.
Respectarea intelegerii este confirmata de catre actul autentic de vanzare nr.3312/02.08.2005 (27-28) in care se mentioneaza faptul ca pretul a fost achitat integral anterior semnarii si autentificarii acestui contract.
Atat antecontractul cat si contractul autentic de vanzare-cumparare a fost incheiat si semnat doar de catre paratul nu si de catre reclamanta, fiind mentionat doar, in mod legal, in contractul autentic, faptul ca este casatorit cumparatorul.
Spre deosebire contractul mentionat anterior, in contractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 09.09.2005 si autentificat sub nr.605 de BNP (15) s-au mentionat ambii soti, si, in calitate de vanzatori, calitate de cumparatori avand fiicele reclamantei, respectiv si.
Este de remarcat de asemenea, faptul ca si in acest contract s-a mentionat ca cele doua cumparatoare sunt casatorite, dar sotii acestora nu au semnat contractul in calitate de cumparatori.
Se poate desprinde astfel ideea in care familia partilor se manifesta consecvent in privinta actelor de dobandire sau transmitere a proprietatii, respectiv faptul ca doar cei in favoarea carora opera transmiterea dreptului de proprietate semnau actele nu si sotii care nu erau gratificati in acest sens. Sustinerea reclamantei conform careia la momentul in care paratul a semnat contractul de vanzare-cumparare asupra apartamentului din litigiu ea se afla la servici, fiind singurul motiv pentru care nu a semnat nu poate fi retinuta cu atat mai mult cu cat semnarea unui act la notar poate avea loc atat dimineata cat si dupa-masa, pana seara, in functie de solicitarea partilor. In aceeasi idee, nu s-ar putea retine nici invocarea de catre reclamanta a faptului ca daca tatal paratului ar fi inteles sa-l gratifice doar pe fiul sau ar fi facut mentiune in contract ca el este finantator, atata timp cat in familie s-a conturat practica mentionata anterior ( de a semna doar sotii in favoarea carora opera transmiterea dreptului de proprietate).
Este nereala si sustinerea reclamantei potrivit careia parte din banii pentru cumpararea apartamentului din litigiu au provenit din vanzarea apartamentului catre fiicele sale, intrucat in mod evident acest contract s-a incheiat ulterior, iar suma mentionata in contract, de 19.000 Euro reprezinta o suma mult mai decat pretul pietei, fiind cel mai probabil pretul minim sub care notarul nu ar fi acceptat incheierea tranzactiei. Acest aspect poate fi coroborat cu sustinerea paratului conform careia nici nu s-a incasat vreun pret de la fiicele reclamantei, stiut fiind ca multe din aceste acte incheiate intre parinti si copii ascund donatii, iar un apartament cu 1 camera astfel cum este cel din- nu poate gazdui 2 familii, coroborat cu faptul ca una dintre familii locuieste in jud.A,com. Galda de, sat.
In ceea ce priveste subrogatia pe care finalmente o invoca reclamanta, instanta a retinut din coroborarea raspunsului la interogatoriu a partilor (45-50) si declaratiile martorilor audiati in cauza (58-65) faptul ca reclamanta a beneficiat de o suIta ca urmare a partajului de bunuri din prima sa casatorie, pe care a depus-o la banca pe timp de 1 an, iar din suma obtinuta sa cumpere apartamentul de pe str.T, acest aspect fiind recunoscut si de catre parat.
Acest apartament a facut ulterior obiectul unui contract de schimb, partile dobandind apartamentul de pe str.- si o suIta corespunzatoare diferentei de valoare, dintre cele doua imobile din contract. Apartamentul de pe str.- a ajuns in proprietateta celor doua fiice din prima casatorie a reclamantei, astfel cum s-a aratat mai sus.
Sustinerea reclamantei potrivit careia a fost necesara operarea schimbului intrucat paratul era pasibil de o condamnare penala urmare a unei posibile delapidari si astfel ar fi acoperit prejudiciul, nu este de natura a schimba in vreun fel natura juridica a acestui bun intrucat pe de o parte daca a operat vreo delapidare, de bani au profitat sotii, iar daca nu a operat o asemenea delapidare dar a existat vreun prejudiciu care trebui a acoperit, aceasta intra in categoria de obligatii a sotului de a-l sprijini pe celalalt sot "la bine si la ", potrivit angajamentului luat la incheierea casatoriei.
Daca martorele propuse de catre reclamanta, respectiv si (58-61) nu au putut oferi prea multe date concrete, datele despre care aveau cunostinta fiind din spusele reclamantei sau ale unei fiice, ambii martori ai paratului, si (62-65) au putut declara aspecte percepute personal, in raport cu intentia exacta a tatalui paratului, in ceea ce priveste banii dati de catre acesta in vederea achizitionarii apartamentului si autoturismului din litigiu. Astfel, cei doi martori au declarat expres ca intentia tatalui paratului a fost de a-l gratifica doar pe fiul sau intrucat in acea perioada relatiile dintre soti erau deja deteriorate, iar acesta i-a cerut martorei sa vorbeasca cu paratul pentru a nu fi trecuta si reclamanta in contractul de vanzare-cumparare a apartamentului, acesta reprezentand de fapt mostenirea pe care parintii paratului i-o lasau lui. De asemenea, atat aceasta martora cat si martorul au relatat ca tatal paratului a fost foarte revoltat atunci cand paratul a primit actiunea de divort si de partaj inaintata de catre reclamanta, exprimandu-se cu cuvinte foarte urate la adresa reclamantei.
De altfel, reclamanta a recunoscut ca socrul sau a dat banii pentru achizitionarea apartamentului si a autoturismului, ea contestand doar faptul ca socrul sau ar fi intentionat sa-l gratifice doar pe fiul sau si nu pe amandoi sotii.
Ca urmare a faptului ca din probatoriul administrat a rezultat ca banii dati de tatal paratului, ca dar manual, au fost dati doar paratului, in contul mostenirii, neexistand in intentia acestuia gratificarea ambilor soti, instanta in temeiul art. 30 si 36 fam a respins actiunea formulata de catre reclamanta si a admis cererea reconventionala formulata de catre parat, constatand ca in timpul casatoriei partile au dobandit urmatoarele bunuri: apartamentul situat in C-N,-.33 compus din 3 camere si dependinte inscris in CF nr.73932 C-N cu nr.topo.22968/S/XXXIII si autoturismul marca cu nr.de inmatriculare - cu contributia exclusiva a paratului-reclamant reconventional si a dispus sistarea comunitatii de bunuri prin atribuirea bunurilor in favoarea paratului-reclamant reconventional fara obligarea acestuia la plata vreunei suite in favoarea reclamantei-parata reconventionala.
In temeiul art.22-24 din Legea nr.7/1996 republicată a dispus intabularea in CF a dreptului de proprietate al paratului-reclamant reconventional asupra apartamentului, cu titlu de drept cumparare si partaj, ca bun propriu.
In temeiul art.274 pr.civ. a obligat reclamanta la plata sumei de 6797,20 lei reprezentand cheltuieli de judecata (taxa timbru, timbru judiciar, onorariu avocatial) in favoarea paratului-reclamant reconventional.
Prin decizia civilă nr.24 din 15 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul de reclamanta împotriva sentinței civile nr.7480 din 03.10.2007, pronunțată in dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în întregime.
Apelanta a fost obligată să plătească intimatului suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în apel reclamanta nu a mai cerut nici o probă, solicitând schimbarea sentinței raportat la mijloacele de probă administrate la dosarul de fond cât și in baza susținerilor din declarația de apel.
În privința excepției inadmisibilității apelului, tribunalul a reținut că întrucât chiar dacă în cadrul apelului reclamanta și-a modificat cotele cerute, aceasta nu este mulțumită de faptul că s-a reținut cota de contributie exclusivă a sotului său la dobândirea bunurilor comune: apartamentul de pe- și autoturismul marca. Pentru acest motiv apelul a fost analizat pe fond.
Ulterior, raportat la criticile aduse sentinței apelate, tribunalul a reținut că probele administrate în primă instanță au demonstrat că banii cu care s-au cumpărat bunurile comune au provenit din vânzare a imobilului de pe-, care a aparținut tatălui pârâtului, iar intenția acestuia a fost foarte clară, respectiv de a-l gratifica doar pe fiul său și nu pe ambii soți.
În acest sens sunt relevante declaratiile martorilor și (62-65 dosar fond), care au declarat aspecte percepute personal, din discuțiile pe care le-au avut cu tatăl pârâtului în acest sens.
Concluziile trase din declaratiile acestor doi martori sunt sintetizate foarte bine de către instanța de fond, și sunt expuse în prima parte a considerentelor.
S-a mai reținut că și perioada de timp în care s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare, împreună cu antecontractele aferente, ale imobilelor de pe- (imobilul tatălui pârâtului) și de pe- (imobilul din litigiu), demonstrează veridicitatea declarațiilor celor doi martori. Astfel, la 23 06.2005 s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare între tatăl pârâtului și numitul, în urma căruia a primit suma de 60.000 Euro, iar la 15.07.2005, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul cu privire la imobilul de pe-, în cuprinsul căruia se menționează că la acea dată s-a dat un avans de 7000 Euro, iar in data de 01.08.2005 urmând a se da diferenta de 35.000 Euro.
Înțelegerea a fost respectată, iar la 02.08.2005, s-a încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul de pe-, în cadrul căruia se menționează că prețul a fost achitat integral, anterior semnării și autentificării contractului.
S-a mai reținut că în fapt apelanta-reclamantă a recunoscut în cadrul interogatoriului luat la instanța de fond că banii pentru achiziționarea bunurilor comune au provenit de la socrul său, motiv pentru care nu se va mai insista pe acest aspect, iar argumentul din cadrul declarației de apel cum că cele două acte, respectiv antecontractul de vânzare-cumpărare și contractul autentic de vânzare-cumpărare al imobilului de pe-, au fost încheiate "pro causa" nu sunt susținute prin nici un mijloc de probă.
Tribunalul a mai constatat că apelanta nu a reușit să demonstreze prin nici un mijloc de probă nici susținerea de la instanța de fond, respectiv cota de contribuție egală la dobândirea bunurilor din timpul căsătoriei, și nici ceea ce tinde astăzi să dovedească, respectiv o cotă de contribuție de 40% bun comun, și 60% bun propriu al intimatului.
Dimpotrivă, toate mijloacele de probă administrate in fața instanței de fond demonstrează pe deplin cota de contribuție exclusivă a intimatului la dobândirea bunurilor din litigiu, provenita din darul manual facut de tatal sau, iar intenția acestuia a fost foarte clară, respectiv de a-l gratifica doar pe fiul său și nu pe ambii soți.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul de a se stabili că bunurile dobândite în timpul căsătoriei reprezintă 60% un propriu, iar 40% bun comun, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea criticată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece în cazul în care tatăl intimatului a avut intenția clară de a-l gratifica numai pe fiul său, acesta avea posibilitatea legală de a suma de bani necesară dobândirii bunurilor fiului său, astfel cota parte din bunurile dobândite ar avea caracterul de bun propriu. Această intenție a tatălui intimatului nu poate înlătura prezumția de comunitate de bunuri prev.de art.30 fam.
Prezumția de comunitate nu presupune automat contribuția fiecărei părți ca fiind de 50% ci aceasta trebuie apreciată de instanță în raport de probele administrate. Este adevărat că intimatul a avut o contribuție mai mare și de aceea recurenta consideră că 60% reprezintă contribuție proprie iar restul de 40% reprezintă bunul comun dobândit de părți în timpul căsătoriei.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (7-8).
În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că din probele administrate a rezultat intenția tatălui intimatului de a-l gratifica doar pe fiul său și nu pe ambii soți, astfel încât recurenta nu poate invoca motive de nelegalitate a deciziei atacate.
Prezumția comunității de bunuri a fost înlăturată, iar instanțele de fond au reținut în mod corect contribuția exclusivă a intimatului la dobândirea bunurilor din litigiu.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele.
Conform art.30 alin.1 și alin.3 fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune, ale soților, iar calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, în condițiile arătate, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire. Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune.
Comunitatea de bunuri este un efect legal al căsătoriei astfel încât bunul dobândit de oricare dintre soți, în condițiile precizate, este comun chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobândire.
Cota parte ce se revine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune. De aceea, cotele părți ale soților pot fi nelegale, dacă aportul acestora la dobândirea bunurilor comune este diferit. Această inegalitate poate merge până la inexistența oricărui drept al unuia dintre soți, asupra bunurilor comune, dacă se dovedește că acesta nu a avut nici o contribuție la dobândirea bunurilor și la susținerea sarcinilor căsătoriei.
Numai în ipoteza în care nu se poate determina în concret, contribuția fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune, atunci instanța de judecată poate împărți bunurile comune în părți egale între soți.
În speță, în mod legal, tribunalul a stabilit pe baza probelor administrate constând în înscrisuri, declarațiile martorilor și recunoașterea făcută de reclamantă la interogatoriu că sumele de bani pentru achiziționarea bunurilor comune au provenit de la tatăl pârâtului iar reclamanta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă cota de 40% din bunurile comune precum și cota de 60% din aceste bunuri ca fiind bunuri proprii ale intimatului pârât.
Este adevărat că art.31 fam. determină limitativ categoriile de bunuri proprii ale fiecărui soț, însă nici una dintre părțile prezentului litigiu nu a investit instanța cu o cerere de constatare a caracterului de bun propriu al apartamentului sau autoturismului dobândite de foștii soți, reclamanta recurentă făcând o confuzie între caracterul de bun propriu și caracterul de bun comun, dar cu contribuție exclusivă a pârâtului, în privința bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de recurs prevăzut la art.304 pct.9 pr.civ. Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei și, în consecință, va menține decizia criticată ca fiind legală.
În conformitate cu dispozițiile art.316 raportat la art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial (13).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 24/A/ din 15.01.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -- -
GREFIER
RED./MR
16.04.08/2 EX.
Președinte:Rodina AlinaJudecători:Rodina Alina, Antoaneta Tania Couți, Anca
| ← Divort. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1/2009. Curtea de... → |
|---|
