Divort. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 403/2009-
Ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Popa
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul domiciliat în S M,-, -.9,județul S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M,-/3-A, județul S M și AUTORITATEA TUTELARĂ-PRIMĂRIA S M, strada - 25 Octombrie, nr.1, județul S M, împotriva deciziei civile nr.91/Ap din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost a fost păstrată sentința civilă nr.3890 din 14 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul pârât -personal și intimata reclamantă -personal, lipsă fiind Autoritatea Tutelară-Primăria S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 12,50 lei, achitată prin chitanța seria - nr.- din 2.10.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Recurentul pârât depune la dosar extras CF nr. 30755 S M, adeverința privind veniturile realizate de recurent, emisă de PF, o scrisoare de recomandare din partea Asigurări de Viață SA, autorizația nr. 2843 din 22.11.2005, copia certificatului de înregistrare seria B nr. - din data de 30.11.2005 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare și concluzii scrise. Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Intimata reclamantă depune la dosar adeverința nr. 12 din 25.02.2009, privind veniturile realizate de aceasta, copia unui contract de închiriere, copia unui angajament formulat de numitul G la data de 04.03.2009 și trei cupoane de pensie ale acestuia. recurentului pârât un exemplar din înscrisurile depuse la dosar. Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât solicită admiterea recursului, conform petitului și concluziilor scrise depuse la dosar, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul de a i se încredința acestuia spre creștere și educare minorul, obligarea intimatei reclamante la plata unei pensii alimentare pe seama minorilor, a i se atribui beneficiul folosinței locuinței conjugale până la împărțirea definitivă și irevocabilă bunurilor comune, cu cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare. Arată că intimata reclamantă prin natura serviciului și programului nu are posibilitatea să asigure o supraveghere adecvată minorului, acesta fiind într-un regres școlar, el fiind cel care i-a înscris pe minori la consiliere psihologică. De asemenea, arată că intimata încearcă să împiedice orice legătură între minori, aceștia fiind foarte atașați unul de celălalt. Intimata nu are posibilitatea de a asigura minorului un spațiu suficient, ea locuind împreună cu minorul în aceeași cameră, într-o garsonieră.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a ținut cont de dorința minorilor în ceea ce privește încredințarea acestora spre creștere și educare. Recurentul pârât este o fire autoritară, fiicei sale fiindu-i frică de acesta. Are un loc de muncă care-i ocupă aproape tot timpul, fiind plecat de acasă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3890/14.06.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului și a desfăcut, din vina părților, căsătoria încheiată în data 17.04.1994 și înregistrată în registrul de stare civilă a Primăriei Municipiului S M la NR.633/1994. A încuviințat reclamantei să reia pe viitor numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "". A încredințat reclamantei spre creștere și educare copilul, născut la 12.11.1996, iar pârâtului copilul, născ.la 27.01.1995. A compensat pensia de întreținere datorată de părți pentru cei doi copii. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond reținut următoarele:
Având în vedere solicitarea părților de a se pronunța o hotărâre de desfacere a căsătoriei din vina ambilor soți, fără motivare, considerând îndeplinite cerințele prev.de art.38 alin.1 fam.și apreciind că vinovate pentru destrămarea relațiilor de familie se fac ambele părți, instanța de fond a desfăcut căsătoria din vina ambilor soți, omițând motivarea hotărârii sub acest aspect, conform disp.art.617 alin.2 Cod procedură civilă.
În temeiul art.40 alin.2 fam. instanța de fond a încuviințat reclamantei să-și reia pe viitor numele avut anterior căsătoriei, iar în ceea ce privește încredințarea copiilor minori ai părților, având în vedere înțelegerea părților și opțiunea fetiței, în temeiul art.42 alin.1 fam. minorul, născ.la 12.11.1996 a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei, iar copilul minor, născ.la 27.01.1995, pârâtului, dispunându-se compensarea pensiei de întreținere datorată de părți pentru cei doi copii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, învederând că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la al treilea capăt de cerere din cererea reconvențională, cerere timbrată legal, prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorilor și atribuirea în folosința lui împreună cu minorii a locuinței până la pronunțarea definitivă a divorțului.
Prin apelul formulat împotriva sentinței, reclamanta solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și pe cale de consecință încredințarea spre creștere și educare a minorei la apelanta-reclamantă; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. nr.91/Ap din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-au respinge apelurile formulate de reclamanta, domiciliată în S M, str.- 2. și reclamantul-reconvențional, domiciliat în S M, str.-,.21,.3 împotriva sentinței civile nr.3890/2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.229/2007.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
S-a constatat opțiunea exprimată de minora în camera de consiliu din 14.06.2007 de a fi încredințată tatălui spre creștere și educare.
Conform fișei psihologice întocmită la 25.03.2008 de Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului S M, relația minorei cu mama este tensionată, o relație mai bună având cu tatăl ei, a cărui protecție are influență pozitivă asupra comportamentului fetiței. Concluzia specialistului este ca fetița să fie lăsată în grija tatălui.
Adeverința emisă de Școala cu clasele I-VIII " " dovedește că minora obține rezultate bune la învățătură, grija tatălui fiindu-i benefică sub acest aspect.
S-a apreciat că probele administrate în fața instanței de apel confirmă temeinicia măsurii adoptate de judecătorie de a încredința minora spre creștere și îngrijire tatălui, argumentele apelantei privind modificări în raporturile tată-fiică ulterior pronunțării hotărârii judecătorești fiind nejustificate.
Deliberând asupra apelului formulat de pârât, s-au reținut următoarele:
Din caracterizarea psiho-pedagogică a minorului efectuată de Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului SMr ezultă că acesta preferă să fie încredințat mamei spre creștere și educare. tatălui la școală dau elevului o stare de disconfort, tensiune, stres, oboseală psihică.
S-a constatat că situația școlară a minorului nu s-a îmbunătățit dar nici nu a regresat.
Deși încredințarea lui în grija mamei prezintă neajunsul că există perioade în care rămâne nesupravegheat datorită programului de lucru al mamei, cu efecte negative asupra situației școlare, apreciem că în actualul context familial, prevalează stabilirea unui echilibru psihologic afectiv față de obținerea performanțelor școlare.
S-au înlăturat criticile aduse de apelant referitor la măsura încredințării minorului spre creștere mamei, ca neîntemeiate.
Toate probele administrate în cauză reflectă o stare de puternică tensiune între părți.
În raportul întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului SMr eiese că și întâlnirile cu rol de consiliere - care au avut loc s-au încheiat cu dispute între cei doi părinți, neajungându-se la rezultatul dorit.
Evaluarea psihologică a minorilor accentuează influența negativă asupra stării lor psihice a comportamentului lor a conflictului dintre părinți.
Atașamentul care există între frați și dorința lor de a locui împreună nu pot înlătura însă impactul negativ pe care l-ar avea asupra lor continuarea disputelor părinților în perimetrul aceleași locuințe.
Având în vedere interesul superior al minorilor, s-a apreciat ca neîntemeiată cererea apelantului de a-i fi atribuit în folosință apartamentul.
În virtutea argumentelor expuse, în baza art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul pârâtului-reclamant reconvențional.
În baza art.274 Cod procedură civilă, s-au compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârilor în sensul încredințării minorului lui spre creștere și educare, cu obligarea mamei la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia, să i se acorde lui beneficiul folosinței locuinței conjugale, iar în subsidiar, să i se acorde lui beneficiul folosinței a părți din imobil - până la soluționarea irevocabilă a partajului, menținerea celorlalte dispoziții, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, deși în apel s-au administrat probe concludente, au fost înlăturate fără motiv, constatând că situația școlară nu s-a îmbunătățit dar nici nu a regresat, ori, aceasta este în declin, minorul fiind în prag de corigență la mai multe materii, i se interzice să îl ajute la redresarea situației și detensionarea raporturilor dintre el și minor, ura pe care aceasta i-o poartă se inoculează în sufletul copilului.
Anterior separării a avut o relație calmă, relaxată cu minorul, îl ajuta la lecții, avea activități recreative împreună, fiindu-i foarte greu să înțeleagă cum a realizat intimata să-l instige pe copil împotriva sa. El prezintă garanții materiale și morale superioare mamei minorului, are un program de lucru flexibil și dorește ca timpul liber să-l aloce creșterii și educării acestuia, garanție fiind și modul în care o îngrijește pe minora care i-a fost încredințată lui, iar martorii, confirmă aceste aspecte.
Mai arată că a încercat o monitorizare a minorului prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, însă, după primele întâlniri, mama a refuzat colaborarea și le-a solicitat profesorilor să-i interzică să ia legătura cu acesta. Apartamentul este bun comun, format din 4 camere, 2 băi, dependințe, putând fi ușor împărțit.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că ambii soți au fost de acord cu încredințarea minorului, fiind și dorința acestuia de a rămâne la mamă, probele fiind corect apreciate.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 17.04.1994, localitatea S M, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 3890/14.06.2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare din vina ambilor soți, sub durata acesteia s-au născut minorii la data de 27.01.1995 și la 12.11.1996, minorul fiind încredințat mamei spre creștere și educare, iar minora tatălui, fiind astfel compensate pensiile de întreținere.
Din adeverința nr. 3/20.03.2007 emisă de SC SRL S M - fila 24 dosar fond - se reține că intimata este angajată a acesteia în funcția de barman-ospătar, iar, din adresa emisă de - fila 64 dosar fond - se reține că recurentul realizează venituri sub formă de comision, pe bază de contracte mandat încheiate cu aceasta.
Singurele aspecte contestate de către recurent sunt cele legate de încredințarea minorului spre crește și educare intimatei și atribuirea beneficiului locuinței conjugale sau partajarea folosinței, astfel că, doar din acest punct de vedere se va face o analiză a incidenței art. 304 Cod procedură civilă.
Referitor la atribuirea locuinței conjugale, prin Ordonanța nr. 1600/22.03.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare aceasta a fost atribuită în favoarea intimatei până la soluționarea partajului bunurilor comune, în cadrul sentinței de divorț nefăcându-se referiri la această dispoziție, ca urmare a celor dispuse prin ordonanța susmenționată ce nu fost contestată. Mai mult, chiar recurentul în cadrul litigiului de divorț a solicitat pe cale de ordonanță președințială a se dispune referitor la acest capăt de cerere, iar prin încheierea din 15.03.2007 din dosarul de ordonanță președințială nr- - fila 41 - s-a dispus conexarea capătului de cerere formulat astfel în dosarul de divorț cu cel arătat, iar prin ordonanța nr. 1600/22.03.2007 arătată mai sus, s-a hotărât referitor la acesta, astfel că, din acest motiv nu mai fost analizat în cadrul divorțului, orice discuții în acest sens devenind astfel inutile.
Din audierea minorului în camera de consiliu din 12.03.2007 - fila 34 dosar fond - și în recurs la 05.11.2008, se reține faptul că acesta și-a manifestat dorința de-a rămâne la mamă spre creștere și educare. Conform declarației martorului - fila 51 dosar apel - neînțelegerile dintre părți duc la discuții contradictorii ce se desfășoară în fața copiilor, tatăl încearcă să întrețină o relație cu fiul său dar mama îi interzice deși are un program de lucru flexibil. Martorul - fila 52 dosar apel - a relatat că tatăl îl ajuta pe minor la lecții, intimata lucrează o zi iar cealaltă este liberă, ori, din aceste depoziții se poate reține cu ușurință faptul că părinții sunt cei care generează o situație tensionată ce îi afectează pe copii, purtând certurile în prezența acestora, ambii dând dovadă astfel de un comportament inadecvat.
Faptul că mama lucrează o zi întreagă, nu poate duce la concluzia că ar fi mai bine pentru minor să fie încredințat tatălui spre creștere și educare întrucât are un program mai flexibil, aceasta are posibilitatea de-a angaja persoană pentru această perioadă.
Pe de altă parte, din raportul de situație întocmit de DGASPC S M - filele 64 - 70 dosar apel, se reține că în lipsa mamei, minorul este lăsat nesupravegheat, nivelul școlar este mediu, având media 8,21, ar putea avea rezultate mai bune dacă i s-ar impune un program strict după terminarea orelor.
Din caracterizarea școlară - fila 68 dosar apel - se reține faptul că dirigintele minorului a arătat că ambii părinți sunt interesați de situația acestuia, nu are absențe, este atent, disciplinat, bine integrat în colectiv, dar, se simte incomodat, stresat de prezența tatălui, dorește să rămână cu mama.
Este normal, firesc ca în cazul despărțirii părinților, din nefericire, copii să se simtă dezorientați, afectați, abandonați, dar, acest aspect nu poate fi remediat prin încercări de-ai influența să rămână contra voinței lor cu unul dintre aceștia. Sigur că, în astfel de situații, ar fi benefic ca părinții să recurgă la ajutor de specialitate pentru a avea reprezentarea clară a nevoilor copiilor pentru a depăși acest impas.
Părțile, dacă chiar doresc ceea ce afirmă, ca cei doi minori să treacă mai ușor peste această situație, au posibilitatea pe lângă un program de vizitare din punct de vedere legal, să încerce să-l extindă pentru ca părintele lor care are un program de lucru mai flexibil să se ocupe de aceștia. Faptul că minorii au fost despărțiți nu este un aspect pozitiv, dar, instanțele au ținut cont de opțiunea acestora iar părinții sunt obligați să le asigure un climat optim pentru a intra în permanentă comunicare. Sigur că, ar fi de dorit ca mama să aibă un alt program de muncă, dar, acest aspect nu poate să reprezinte criteriul ce să conducă la încredințarea minorului la tată, contrar voinței acestuia, fiind de altfel un aspect benefic familiei ca mama să obțină venituri.
Sigur că, în măsura în care se va consta un dezinteres, o lipsă de preocupare a mamei față de minor, se poate solicita din nou de către tată a-i fi încredințat lui minorul spre creștere și educare, într-un nou litigiu, deocamdată nu sunt motive de îngrijorare în măsura în care el se află la mamă iar raportul de audiere întocmit de psihologul instanței, confirmă că minorul ar fi de preferat a rămâne cu mama sa.
Față de toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul domiciliat în S M,-, -.9,județul S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M,-/3-A, județul S M și AUTORITATEA TUTELARĂ-PRIMĂRIA S M, strada - 25 Octombrie, nr.1, județul S M, împotriva deciziei civile nr.91/Ap din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 13.03.2009
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 13.03.2009 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Popa
| ← Plasament. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Oradea | Divort. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
