Divort. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 41
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în I,--95,.:.. B,. 4,.17, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr. 741/10.11/2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și avocat pentru intimata, lipsă fiind reprezentantul legal al autorității tutelare Direcția de Asistență Comunitară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Avocat pentru recurentul, depune la dosar înscrisuri - copie de pe sentința civilă nr. 2294 Judecătoriei Iași, adresa nr. 2754/2009 emisă de, 17203/2005, precum și o declarație notarială - după care, având cuvântul, susține că recurentul a primit o hotărâre judecătorească, care nu este definitivă, prin care, Consiliul local I l-a chemat în judecată pentru rezilierea aceluiași contract de închiriere pentru care de fapt acesta este proprietar. Precizează că a înmânat și colegei sale, avocat, o copie de pe aceste înscrisuri, și apreciază că se impune suspendarea judecății deoarece obiectul prezentului litigiu este supus unei alte judecăți, apreciind că soluția din acea cauză influențează direct soluția din cauza de față.
Avocat pentru intimata având cuvântul, solicită respingerea cererii formulată de domnul avocat, admiterea excepției vizând încadrarea motivelor de recurs formulate în cauză în dispozițiile art. 304 cod procedură civilă, invocată de instanță la termenul anterior, și, pe cale de consecință respingerea recursului.
Instanța consultându-se, respinge cererea privind suspendarea cauzei, față de excepția vizând încadrarea motivelor de recurs formulate în cauză în dispozițiile art. 304 cod procedură civilă invocată din oficiu la termenul anterior, și acordă cuvântul părților cu privire la această excepție.
Avocat pentru recurentul având cuvântul solicită respingerea excepției, întrucât, așa cum este consemnat în încheierea de ședință, nulitatea cererii de recurs se raportează la motivele de apel, ori, motivele de recurs se încadrează în disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă în sensul interpretării și aplicării greșite a legii.
În situația de față, în condițiile în care s-a dovedit cu acte că apartamentul a fost cumpărat în anul 2006, existând o cerere aprobată, un contract încheiat, completat, dar nesemnat de cumpărători, prețul este integral achitat, din punctul de vedere al Codului civil acordul de voință s-a realizat, transferul proprietății realizându-se în momentul aprobării cererii și plății prețului.
Dacă s-a ridicat sau nu contract de vânzare cumpărare de la nu are importanță din punct de vedere al raportului juridic de drept.
Cumpărătorii sunt proprietarii acestui apartament și prin urmare, nu se poate atribui beneficiul unui contract de închiriere care în fapt nu mai există.
Deci, din acest punct de vedere instanța de apel și cea de fond au interpretat și aplicat greșit legea, prin urmare, recursul poate fi încadrat în disp. art. 304 pct. 9 proc. civilă iar excepția este neîntemeiată.
Avocat pentru intimata având cuvântul solicită admiterea excepției invocate întrucât motivele de recurs formulate de recurentul nu se încadrează în dispozițiile art. 304 cod procedură civilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 690/23.01.2008 Judecătoria Iașia admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul, desfăcut căsătoria părților încheiată la data de 19.1996, din culpa exclusivă pârâtului, dispus revenirea soției la numele purtat anterior căsătoriei, acela de, încredințat minorul - născut la data de 9.01.1998 spre creștere și educare mamei, dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere de 190 lei/lună și a atribuit reclamantei beneficiul contractului de închiriere nr. 1126/2005 cu privire la imobilul din - -, nr. 93 - 95, Bloc 989 B,. B,. 4,. 17.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit în anul 1996, din căsătorie rezultând minorul -, născut la 9 ian. 1998.
Relația dintre părți s-a deteriorat pe parcursul căsătoriei, datorită consumului de alcool al pârâtului și comportamentului agresiv al acestuia, așa cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză coroborat cu susținerea reclamantei și concluziile referatului de anchetă socială.
În prezent părțile sunt separate în fapt, la întoarcerea reclamantei din străinătate, iulie 2007 aceasta mutându-se împreună cu minorul la,
Va reține instanța că din probele administrate în cauză rezultă că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate din culpa exclusivă a pârâtului, motiv pentru care în temeiul dis part. 38 alin. 1 cod fam, va desface căsătoria din culpa exclusivă a acestuia.
În temeiul dis part. 40 alin. 1 și 3 cod fam, va dispune instanța revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, având în vedere solicitarea acesteia în acest sens.
În ce privește minorul rezultat din căsătorie, apreciază instanța că din probatoriul administrat în cauză rezultă că de creșterea și educarea acestuia s-a ocupat îndeosebi reclamanta, că în prezent minorul locuiește cu reclamanta, pârâtul nedorind ca minorul să îi fie încredințat, iar reclamanta are condițiile materiale și prezintă garanțiile morale necesare încredințării minorului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dis part. 42 alin. 1 cod fam. instanța va dispune încredințarea minorului spre creștere și educare reclamantei.
Pentru că ambii părinți trebuie să contribuie la creșterea și educarea copiilor săi, având în vedere că minorul are drept la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care se află, în temeiul disp. art. 42 alin. 3, 86 alin. 3 și 94 alin. 3 cod fam, va obliga pârâtul la plata pensiei de întreținere pentru minor, în funcție de nevoile minorului și veniturile realizate de pârât.
Pentru că reclamanta și minorul nu beneficiază de un spațiu de locuit propriu, având în vedere necesitatea asigurării unui spațiu de locuit pentru copil, văzând și motivele ce au stat la baza desfacerii căsătoriei și apreciind că părțile nu pot continua să locuiască în același spațiu de locuit, instanța va dispune atribuirea beneficiul contractului de închiriere al apartamentului către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri promovat apel solicitând admiterea apelului și modificarea în parte sentinței în sensul desfaceri căsătoriei din culpa comună soților și atribuirea beneficiului contractului de închiriere apartamentului către apelantul pârât. A motivat în esență apelantul că instanța nu i- adus la cunoștință drepturile procesuale pe care le are consemnând greșit că nu are de formulat probe în cauză, deși a arătat în mod oral că nu de acord cu toate solicitările soției sale și că dorește ca divorțul să fie din culpă comună.
Prin decizia civilă nr. 741/10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admis apelul promovat de către pârâtul contra sentinței civile nr. 690/23.01.2008 Judecătoriei Iași, sentință pe care schimbă în parte, în sensul că:
căsătoria înregistrată sub nr. 1946/19.10.1996 în Registrul Stării civile I, din culpa ambelor părți.
restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata să plătească apelantului 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Soția reclamă un comportament necorespunzător al pârâtului (consum de băuturi alcoolice, violențe, scandaluri) comportament dovedit parțial cu probele administrate în cauză, mai ales în ceea ce privește prima perioadă mariajului. Relațiile de căsătorie s-au deteriorat însă în mod evident după plecarea reclamantei în străinătate în anul 2006 pe fondul înstrăinării reciproce celor doi soți. Plecarea în străinătate a fost asumată de ambele părți fiind determinată de dificultățile materiale pe care acestea le întâmpinau la momentul respectiv. Însăși reclamanta precizează că între ea și soțul ei nu mai există comunicare de mulți ani și nici posibilitate de reconciliere, situație care însă nu poate fi imputată în întregime soțului. Deși reclamanta cunoștea comportamentul soțului la plecarea în străinătate (consum de alcool, anturaj cu persoane consumatoare de alcool) l-a lăsat pe minor tot în grija acestuia și doar când copilul a reclamat că a fost abuzat de un prieten al tatălui, a decis încredințarea lui mătușii materne. Ulterior, la venirea în țară soți nu au mai locuit împreună și reclamanta a demarat divorțul.
Constatând că relațiile de căsătorie sunt iremediabil vătămate, tribunalul admis apelul, a schimbat în parte sentința și a desfăcut căsătoria părților din culpa ambilor soți. În cea ce privește beneficiul contractului de închiriere, acesta fost atribuit în mod corect reclamantei căreia i s-a încredințat spre creștere și educare minorul și care nu posedă o altă locuință așa cum susține apelantul. Din înscrisurile de la fila 6,7 nu se confirmă nici susținerile apelantului privind existența și a altui chiriaș (persoanele cu drepturi locative fiind doar apelantul, intimata și doi copii).
Față de toate aceste considerente, tribunalul a dispus în sensul arătat mai sus, a păstrat dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizi.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă intimata a fost obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs criticând-o pentru faptul că apartamentul în litigiu nu este proprietatea I, părțile nefiind chiriași ai imobilului ci proprietari, ca urmare a faptului că li s-a aprobat cererea prin care au solicitat să li se vândă apartamentul.
Față de această situație, în mod greșit tribunalul a stabilit că părțile sunt chiriași și în mod greșit a fost atribuit beneficiul contractului de închiriere, către reclamanta-intimată.
Intimata a depus întâmpinare însă fără respectarea termenului procedural prev. de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, care a fost reținută la dosar ca și concluzii scrise.
La termenul de judecată din 26.02.2009 Curtea a pus în discuția contradictorie a părților excepția neîncadrării motivelor de recurs formulate în disp. art. 304 Cod procedură civilă, raportat la criticile din cererea de apel și decizia recurată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, Curtea reține următoarele:
Se impune precizarea că recursul este o cale extraordinară de atac, iar motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. "c" Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor" sau, după caz, mențiunea că "motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
Tribunalul admițând apelul pârâtului a schimbat în parte sentința Judecătoriei Iași în ceea ce privește desfacerea căsătoriei din culpa comună a părților, păstrând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Verificările efectuate de tribunal au respectat exigențele art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă care impun că instanța de control poate verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. S-a avut în vedere că în apel a fost criticată doar maniera în care s-a procedat la atribuirea beneficiului contractului de închiriere.
Această regulă - tantum devolutum quantum appelatum constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale.
În cadrul efectului devolutiv, instanța de apel nu se poate pronunța decât în limitele investirii, astfel cum sunt acestea precizate punctual prin cererea de apel.
Curtea, reține că abia în faza recursului se invocă faptul că instanțele nu au analizat că părțile au calitatea de proprietari ai imobilului și nu de chiriași, tranșând greșit problema atribuirii beneficiului contractului de închiriere în loc de cea a dreptului de proprietate.
Prin intermediul recursului se realizează un control doar al legalității hotărârii instanței de apel.
Așadar, controlul jurisdicțional exercitat de instanța de recurs nu poate privi motive de modificare ce vizează aspecte care nu au format obiect al cenzurii tribunalului, ci numai cele care se referă la legalitatea hotărârii date în apel, aspect ce transpare din disp. art. 302 alin. 1 pct. b și c Cod procedură civilă.
Cum în recurs a fost criticat doar un singur aspect, ce nu a constituit și motiv de apel, Curtea urmează a constata în baza disp. art. 306 Cod procedură civilă nulitatea recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 741/10 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul formulată de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 741 din 10 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Martie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
01.04.2009
2 ex.-
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu, Gabriela Scripcariu
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 47/2008. Curtea de... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 12/2009. Curtea de... → |
|---|
