Divort. Decizia 422/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2815/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 422
Ședința publică de la 3 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.956 A din 01.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și AUTORITĂȚILE TUTELARE - PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și PRIMĂRIA.
are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/19.01.2009, emisă de Baroul București Cabinet Individual (fila 16) și intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 03.03.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind Autoritățile Tutelare - Primăria Sectorului 2 B și Primăria.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la audierea minorului, conform dispozițiilor luate prin încheierea de ședință de la termenul anterior, respectiv la sfârșitul ședinței de judecată, procesul verbal fiind atașat la dosarul cauzei.
Avocatul recurentului-pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosar, cât și înscrisurile noi pe care le atașează, respectiv un raport emis de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 2 B privind includerea minorului într-un program de evaluare și consiliere psihologică, copii de pe carnetul de note al minorului privind situația la învățătură, declarația dată de numita învățătoare în cadrul Liceului " ", din care rezultă că, mama minorului, nu s-a prezentat la școală pentru a vizita copilul sau pentru a se interesa de situația școlară a acestuia și o înștiințare de plată din care rezultă că intimata - reclamantă figurează cu o restanță aferentă ratei lunare scadentă la data de 23.01.2009, în valoare de 213.32 Ron la Bank. Precizează că aceste acte au fost obținute după pronunțarea hotărârii din apel și le comunică intimatei - reclamante, prin avocat.
Avocatul intimatei-reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, reprezentând adeverința de venituri, din care rezultă că intimata este încadrată în muncă, un raport de expertiză grafologică și copie de pe sentința comercială nr.10704 din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-, actul constitutiv al SC Trans SRL și plângerea penală formulată de împotriva numitului, acte pe care le comunică recurentului - pârât, prin avocat.
Cu privire la probele solicitate de recurentul pârât nu se opune încuviințării acestora.
Avocatul recurentului - pârât arată că probele solicitate de partea adversă nu sunt concludente și utile soluționării cauzei, motiv pentru care se opune încuviințări acestora.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă, urmează a încuviința proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți, urmând a avea în vedere utilitatea acestora în raport de toate probele administrate în cauză și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-pârât, susținând oral motivele de recurs, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea hotărârilor pronunțate anterior, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că instanța de apel a ignorat principalul aspect în ceea ce privește încredințarea minorului și nu a avut în vedere interesul superior al acestuia.
Arată că instanța de fond în mod greșit, față de probele administrate în cauză, a admis acțiunea reclamantei și a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului și a încredințat minorul spre creștere și educare reclamantei.
Susține că, pe capătul de cerere privind divorțul, recurentul a arătat prin cererea reconvențională că fratele reclamantei, se află în relații de dușmănie cu pârâtul și că l-a lovit cu o de fier în cap, iar instanța nu a înlăturat declarația acestuia, motivând că art.190 din Codul d e procedură civilă permite audierea acestuia.
Mai arată că instanța de apel nu a avut în vedere interesul superior al copilului, în sensul că acesta a declarat la audiere, că nu dorește să locuiască cu mama lui, deoarece era bătut pentru că dorea să-și vadă tatăl.
În plus, arată că în urma unei vizite efectuată de mamă, copilul a făcut o criză de, fiind traumatizat psihic de această împrejurare; de asemenea, instanța de apel, în mod nejustificat a ignorat acest aspect cu privire la încredințarea minorului, și anume locul în care acesta se afla la data judecării cauzei.
Totodată, arată că intimata - reclamantă nu s-a prezentat niciodată la o consiliere pshiologică a copilului.
Avocatul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei civile atacată ca legală și temeinică, în sensul încredințării minorului către mamă, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că la dosar nu există nici o dovadă conform căreia recurentul pârât ar fi fost lovit de fratele reclamantei.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, arată că intimata reclamantă nu a fost citată pentru a se prezenta la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 2 B în vederea consilierii pshihologice a copilului, aspect față de care solicită respingerea acestei critici.
De asemenea, arată că dorința copilului este de a se muta la o altă școală pentru a nu-și mai vedea tatăl, deoarece este violent și o lovea și pe fosta sa soție.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, la data de 16.01.2007, sub nr-, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul la data de 29.12.1998 și trecută în registrul stării civile la nr. 2696, din culpa exclusivă a pârâtului, constatând că raporturile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, revenirea la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "", încredințarea spre creștere și educare a minorului, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în raport de veniturile nete lunare realizate de acesta și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate cu judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul din dorința întemeierii unui cămin în care să existe o atmosferă de înțelegere și afecțiune reciprocă. De la data încheierii căsătoriei, relațiile dintre aceasta și pârât au decurs normal, până în anul 2000, când raporturile de familie au început să se deterioreze, din cauza intervenției mamei pârâtului, numeroase discuții fiind generate de cheltuieli exagerate pe care pârâtul le-a efectuat în vederea restaurării imobilului părinților acestuia, culminând cu obligația impusă de reclamant bunicilor materni să contribuie cu bani, săptămânal, la creșterea minorului. A mai arătat reclamanta că, la revenirea acesteia în locuință, pârâtul genera certuri și scandaluri de proporții, adresa injurii și era violent în prezența minorului, care a dobândit un puternic sentiment de teamă față de tatăl său și o timiditate exagerată, semnalată și de învățătoarea minorului; pârâtul manifesta un dezinteres total față de viața și nevoile de familie și cele privitoare la creșterea și educarea minorului. Totodată, reclamanta a arătat că motivul pentru care a părăsit domiciliul comun a fost un scandal provocat de pârât la începutul anului în curs.
La data de 20.02.2007, pârâtul a formulat și depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere reconvențională, prin care solicita instanței să dispună desfacerea căsătoriei, din culpa exclusivă a reclamantei, încredințarea in favoarea sa a minorului, obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în raport de veniturile nete lunare realizate de reclamanta parata și obligarea la plata cheltuielilor ocazionate cu judecata.
Prin sentința civilă nr. 7109 din 25.09.2007, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant, și cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 2 B și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei; a respins cererea reconvențională formulata de paratul - reclamant, ca neîntemeiată; desfăcut căsătoria încheiată de părți la data de 29.12.1998 și înregistrată în Registrul de stare civilă al Primăriei Sectorului 2 la nr. 2696, din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant și a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
Prin aceeași sentință, s-a dispus încredințarea spre creștere și educare, către mamă, a minorului, născut la data de 16.01.1999, a obligat pe pârât la plata sumei de 97 lei lunar în favoarea minorului, reprezentând contribuția acestuia la cheltuielile de creștere și educare a minorului, cu începere de la data înregistrării cererii, respectiv 16.01.2007 și până la majoratul copilului și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 40 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
In pronuntarea acestei solutii, sub aspectul incredintarii minorului, instanța a apreciat, pentru determinarea interesului copilului, ca trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând vârsta acestuia, legăturile afective ce s-au stabilit între părți și copil, precum și între copil și alți membrii ai familiei extinse. Instanța a mai apreciat ca, din ansamblul probatoriu produs in cauza, nu se poate retine ca reclamanta nu ar fi in măsura sa-i asigure copilului o educație și o creștere armonioasă, mama si copilul locuind in imobilul proprietatea bunicilor materni, format din patru camere, utilat cu tot ceea ce este necesar gospodăriei, minorul având camera sa.
Potrivit mențiunilor raportului de ancheta, întocmit, în cauza, la solicitarea instanței, în acest imobil, mai locuiesc trei persoane, în afară de reclamantă și minor. De asemenea, condițiile modeste în care crește minorul, pe care le-a învederat și chiar subliniat pârâtul - reclamant, respectiv faptul că nu există conectare la internet, grup sanitar în imobil, ca- sau lipsa branșamentului la gaze naturale, nu se poate aprecia că se răsfrâng în mod negativ asupra stării de sănătate a copilului, raportul de ancheta sociala întocmit in cauza relevând starea buna de sănătate a minorului. De altfel, instanța a putut remarca faptul ca, la data ascultării in Camera de Consiliu, 29.05.2007, copilul era sănătos. În aceasta ordine de idei, se poate observa că a doua zi, respectiv la data de 30.05.2007, minorul a fost diagnosticat ca având sinuzită și pneumonie, putându-se aprecia că acest demers a fost realizatpro causa. Mai mult, instanța a apreciat că este inutil să argumenteze ca acest factor, luat de sine stătător, nu poate forma convingerea că un copil s-ar dezvolta mai bine, când este evident ca procesul de creștere și educare presupune asigurarea unui complex de factori care să asigure o dezvoltare armonioasă, în acord cu personalitatea copilului, menit să valorifice potențialul său.
A mai susținut pârâtul-reclamant că minorul și-a exprimat dorința de a fi încredințat tatălui, ascultat fiind în Camera de Consiliu, însa această împrejurare, in opinia primei instante, trebuie nuanțată, având în vedere că avea loc pe fondul tensiunii dintre părinți, demonstrată cu prisosința de toate înscrisurile depuse la dosar.
Mai mult, trebuie ca exprimarea dorinței copilului să fie apreciată raportat la vârsta sa și gradul de dezvoltare, influențate de instabilitatea emoțională ce caracterizează în prezent situația sa. Chiar pârâtul - reclamant a produs în acest sens un certificat medical, potrivit căruia minorul, la examinare, respectiv la data de 13.06.2007, când acesta se afla împreună cu tatăl sau, prezenta "sindrom ".
In acelasi sens, din analiza înscrisurilor atașate de către pârâtul reclamant cererii reconvenționale, rezultă că ambii părinți s-au ocupat de creșterea și educarea minorului până la separarea în fapt, astfel că nu se poate acredita ideea că mama nu ar prezenta disponibilitate în acest sens. În schimb, după separarea soților în fapt, pârâtul - reclamant, potrivit depoziției martorului, nu a mai contribuit la cheltuielile ocazionate de creșterea minorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 956 A din 01.09.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 7109 din 25.09.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește măsura încredințării minorului, născut la 16.01.1999, spre creștere și educare mamei, se retine că Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului si Codul familiei reprezinta cadrul legal privind ocrotirea minorului, respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului.
Aceste prevederi se completează cu alte reglementari interne care se referă la minori și cu prevederile cuprinse în convențiile și tratatele internaționale la care România este parte.
Pentru părinți, îngrijirea, creșterea și educarea copilului reprezintă un drept și, în același timp, o îndatorire fundamentală.
Pentru copil, dreptul de a fi îngrijit, crescut și educat de către părinții săi este prevăzut expres de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, constituind o componentă a identității acestuia.
Așadar, ambii părinți au obligația să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacitaților în continuă dezvoltare ale acestuia, orientarea și sfaturile necesare dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale și sociale.
Aceste precizări au fost necesare pentru ca ambii părinți să înțeleagă că orice demers sau decizie referitoare la un copil, întreprinsă de o autoritate, în speță, de o instanță judecătorească, trebuie să aibă în vedere principiul interesului superior al copilului, precum și responsabilizarea părinților în legătură cu exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești.
Așa fiind, tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și fundamentată din punct de vedere juridic și susținută de probatoriul administrat în cauză.
De asemenea, s-a reținut de instanța de apel că a fost respectat dreptul copilului la libera exprimare, astfel cum este prevăzut de art. 23 din Legea nr. 272/2004, acesta fiind ascultat și exprimându-si opinia cu privire la decizia pe care urma să o ia instanța și care îl privește, opinie care a fost luată în considerare și a primit importanța cuvenită în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate a copilului.
Reevaluând probatoriul administrat la instanța de fond, coroborat cu probatoriul administrat în apel, tribunalul nu a identificat motive temeinice care să justifice schimbarea măsurii dispuse de prima instanță în legătură cu încredințarea minorului, fiind în interesul acestuia să rămână în mediul familial pe care îl oferă mama sa, adecvat unei dezvoltări pozitive a copilului.
În lipsa unor elemente concrete și directe care să demonstreze influența negativă a mamei asupra educației și vieții cotidiene a minorului, nu au fost reținute ca rezonabile susținerile apelantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul reclamant, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 956/01.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă și a sentinței civile nr. 7109/25.09.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în sensul respingerii cererii principale și a admiterii cererii reconvenționale.
În cererea de recurs, după reiterarea situației de fapt și a soluțiilor pronunțate în cauză, recurentul a invocat, în mod esențial, două motive de recurs:
Decizia instanței de apel este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 272/2004, întrucât se mărginește a enunța textele de lege aplicabile, fără a arăta în mod concret cum sunt acestea aplicate în speță. Astfel, deși, în raportul întocmit de către psiholog, se arată că minorul este foarte atașat de tatăl său, cu care are o relație bazată pe încredere și afecțiune reciprocă, iar, față de mamă, o reacție de teamă și respingere nedisimulată, raportul de evaluare psihologică, realizat pe parcursul mai multor ședințe de consiliere psihologică, a fost ignorat de către instanță.
În ceea ce privește dreptul la liberă exprimare a minorului prevăzut de art. 23 din Legea nr. 272/2004, recurentul a arătat că acesta nu a fost respectat decât formal, întrucât instanța nu a ținut seama de opinia exprimată de minor și confirmată de către specialist, deși Legea nr. 272/2004 urmărește protecția și promovarea drepturilor copilului, statuând că interesul superior al minorului este acela care trebuie să prevaleze.
Un alt motiv de recurs s-a raportat la faptul că decizia atacată este nelegală deoarece cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, întrucât, deși s-a arătat în mod insistent că minorul locuiește cu tatăl său de un an și patru luni, în hotărârea atacată, se reține că tribunalul nu a identificat motive temeinice care să justifice schimbarea măsurii dispuse de prima instanță în legătură cu încredințarea minorului, fiind în interesul acestuia "să rămână în mediul familial pe care îl oferă mama sa", adecvat unei dezvoltări pozitive a copilului.
Astfel, este evident că măsura încredințării și motivarea instanței de apel sunt în totală contradicție cu situația de fapt și orice considerație făcută cu privire la probele administrate și cu privire la interesul minorului nu pot corespunde realității obiective și, implicit, interesului superior al minorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, cererea de recurs fiind legal timbrată.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
În etapa procesuală a recursului, a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă, probă încuviințată ambelor părți.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale relevante în această materie, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, modificata, orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate interesului superior al acestuia, acest principiu trebuind să prevaleze în toate demersurile care privesc copiii, inclusiv în cele care vizează măsurile dispuse de instanțele judecătorești.
Potrivit legii, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi; ambii părinți fiind responsabili pentru creșterea și educarea copilului lor, iar, în măsura în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, acestea vor fi soluționate de instanța de judecată, care va avea în vedere interesul superior al copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure in mod adecavat creșterea, educarea și întreținerea minorului, prin menținerea sa într-un mediu cât mai aproape de cel în care a fost crescut.
În același sens, criteriile de apreciere a interesului superior al minorului, constând în vârsta copilului, posibilitățile părinților de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul acestora față de minor și al minorului față de fiecare dintre părinți, grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea acestora, formează un ansamblu compatibil cu principiul egalității între părinți, iar, în aprecierea interesului superior, nu se poate absolutiza vreunul din criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor.
În raport de criteriile enuntate, Curtea apreciază, luând în considerare și opinia minorului, audiat în Camera de Consiliu, la data de 03.03.2009, cand și-a exprimat, în mod manifest, atașamentul față de tată și dorința de a rămâne împreună cu acesta, precum și temerea față de mamă, pe care nu a văzut-o decât de două ori în ultimii doi ani, dar cu privire la care își amintește că îi aplica corecții fizice pentru că se întâlnea cu tatăl său, că, la acest moment, se impune ca minorul să fie încredințat tatălui, la care se află, în fapt, de la sfârșitul lunii mai 2007, pentru că îndepărtarea din mediul care, în prezent, îi conferă siguranță și stabilitate, i-ar putea crea dificultăți de ordin emoțional, ce s-ar putea răsfrânge în mod negativ asupra dezvoltării fizice și psihice viitoare a minorului.
În acest context, Curtea, conștientă fiind de rolul pe care mama trebuie să-l aibă în creșterea și dezvoltarea unui copil în vârstă de 10 ani, dar și de dificultățile de relaționare dintre minor si mama sa, constatate atât în raportul de evaluare psihologică nr. 140/27.10.2008, semnat de către profesor, director general adjunct al Protecției Copilului sector 2, cat si în înscrisul întocmit de doamna învățătoare, care profeseaza in cadrul Liceului, la care minorul este elev, dar și ex propriis sensibus de către instanța de judecată, în cadrul audierii minorului in camera, învederează ambilor părinți necesitatea de a coopera și de a-l ajuta pe minor în înțelegerea rolului fiecărui părinte și a legăturilor firești cu acesta, considerând că se impune, în continuare, acordarea asistenței psihologice de specialitate, în care să fie implicat nu doar copilul, dar și părinții acestuia, precum si stabilirea unui program de vizitare al copilului de catre mama sa, pentru crearea si dezvoltarea unor de comunicare, necesare pastrarii legaturilor de familie efective dintre mama si copil, protejate de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse, constatand ca este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 956 din 01.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, va modifica decizia recurată, în sensul că va admite apelul exercitat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 7190 din 25.09.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, va schimba, în parte, sentința apelată, în sensul că va admite, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, va încredința pârâtului - reclamant, spre creștere și educare, pe minorul, născut la data de 16.01.1999 și o va obliga pe reclamanta - pârâtă la 140 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, în favoarea minorului, începând cu data pronunțării prezentei decizii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 956 din 01.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 2 B și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Comunei.
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul declarat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 7190 din 25.09.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăria Sectorului 2 B și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Comunei.
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că:
Admite, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, încredințează pârâtului - reclamant, spre creștere și educare, pe minorul, născut la data de 16.01.1999 și o obligă pe reclamanta - pârâtă la 140 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului, începând cu data pronunțării prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 7190 din 25.09.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex. 2/16.03.2009
Secția a IV-a Civ. -
- -
Jud. sector 2. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1305/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
