Divort. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 426
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 229 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se depunerea prin serviciul arhivă a concluziilor scrise formulate de intimatul pârât și cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de aceeași parte, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimatul pârât, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 2 noiembrie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând desfacerea căsătoriei încheiată cu acesta și reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 23 ianuarie 1963 și că, încă de la început au existat certuri datorită atitudinii pârâtului care pe fondul consumului de alcool o bătea, o jignea pe reclamantă, iar în anul 2006 chiar a alungat-o din domiciliu.
A învederat că este bolnavă, motiv pentru care a fost internată frecvent în spital, însă pârâtul nu a vizitat-o, fiind dezinteresat de soarta ei.
Judecătoria Orșova prin sentința civilă nr.211/15 aprilie 2008 admis în parte acțiunea, a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți, și revenirea reclamantei la numele de ""
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la 23.01.1963, iar în prezent sunt despărțite în fapt.
S-a mai reținut că probele administrate în cauză demonstrează că la destrămarea relațiilor de căsătorie a contribuit atitudinea ambelor părți și că în prezent nu se mai dorește continuarea căsătoriei.
Instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 38 și 40 alin. 3 din Codul familiei, situație în care a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie, susținând în esență că cererea reclamantei este neîntemeiată, relațiile de căsătorie ale părților nefiind grav și iremediabil vătămate, că a conviețuit cu reclamanta 44 de ani, timp în care nu a avut atitudinile reținute prin sentință, că a susținut-o moral și material pe reclamantă și copii rezultați din căsătoria lor.
În apel, s-a completat probatoriul cu martorul.
Prin decizia civilă nr.229/A din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelantul pârât, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
A fost schimbată sentința, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta.
S-a reținut că pentru desfacerea căsătoriei prin divorț, art.38 Codul familiei stipulează că trebuie să existe motive temeinice urmare cărora raporturile dintre soți să fie grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei să fie vădit imposibilă.
Că, din probele administrate în cauză a rezultat că părțile s-au căsătorit în anul 1963, iar din căsătoria lor au rezultat doi copii, în prezent majori.
Din depozițiile martorilor, și, a rezultat că pârâtul a fost cel care a susținut financiar familia, inclusiv pe reclamantă, care datorită stării de sănătate a suferit intervenții chirurgicale, că acesta nu este o fire violentă și că reclamanta este cea care provoca discuții, urmare acceselor de gelozie ale acesteia.
S-a mai reținut că susținerile reclamantei au fost confirmate doar de martorul G, a cărui depoziție nu se coroborează însă cu depozițiile celorlalți martori, cu atât mai mult cu cât acest martor nu a perceput direct faptele relatate, fiind văr cu reclamanta și se află în litigiu cu pârâtul.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă.
A susținut că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal, fiind dată în contradicție cu probatoriul administrat în cauză, din care rezultă cu certitudine imposibilitatea continuării relațiilor de căsătorie între cei doi soți.
A arătat că soții sunt despărțiți în fapt de aproximativ 14 ani, reclamanta locuind în localitatea O, în timp ce pârâtul are domiciliul în comuna, județul
Soluția instanței de apel s-a raportat la declarațiile unor martori care nu aveau cum să aibă cunoștință de neînțelegerile dintre soți, întrucât aceștia domiciliază în comuna, iar majoritatea conflictelor dintre soți au avut loc în imobilul din
Recurenta reclamantă a arătat că intimatul pârât a venit sporadic în localitatea O și de fiecare dată provoca scandal, situație în care reclamanta a fost nevoită să apeleze în repetate rânduri la organele de poliție, care au luat măsurile corespunzătoare împotriva pârâtului.
În recurs s-a depus ca act nou adresa nr.-/18.11.2008, a Inspectoratului de Poliție al Județului M - Poliția Municipiului
Intimatul pârât a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta reclamantă și menținerea deciziei Tribunalului Mehedinți, ca fiind legală și temeinică.
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, hotărârea atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 38 din Codul familiei.
Potrivit acestor prevederi legale, instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
În speță, s-au administrat probatorii atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, probatorii care dovedesc fără putință de tăgadă că relațiile de familie ale reclamantei și pârâtului sunt deteriorate, culpa pentru destrămarea relațiilor de familie fiind imputabilă ambilor soți.
În condițiile în care la instanțele anterioare au fost administrate probe din care a rezultat culpa comună a celor doi soți în deteriorarea relațiilor de căsătorie, în mod nelegal tribunalul a reținut că raporturile dintre soți nu sunt grav vătămate, respingând acțiunea de divorț promovată de reclamantă.
Tribunalul a interpretat trunchiat probele administrate în cauză și ca o consecință a acestui fapt, a reținut numai culpa reclamantei în destrămarea relațiilor de căsătorie, instanța de apel făcând astfel o aplicare greșită a dispozițiilor art.38 din Codul familiei.
Actul nou depus în recurs respectiv adresa nr.- din 18 noiembrie 2008, eliberată de Inspectoratul de Poliția al Județului M - Poliția Municipiului O, demonstrează că în perioada 2007 - 2008 Poliția Municipiului Oaf ost sesizată de mai multe ori de către reclamanta, cu privire la starea conflictuală existentă între aceasta și soțul său, de fiecare dată poliția aplicând măsurile legale.
Înscrisul nou depus în recurs coroborat cu materialul probator aflat la dosarul cauzei, vine în sprijinul raționamentului juridic al Curții în sensul că în speță raporturile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate, încât continuarea acesteia este practic imposibilă, ceea ce face aplicabile prevederile art. 38 din Codul familiei.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă este fondat și în baza art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, urmează a fi admis.
Va fi modificată decizia Tribunalului Mehedinți, se va respinge apelul declarat de pârâtul și se va menține sentința instanței de fond, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 229 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de intimatul pârât.
Menține dispozițiile sentinței civile nr.211/15.04.2008, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
02.04.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
| ← Divort. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Suceava | Divort. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
