Divort. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 446
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 311/A din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant -, asistat de avocat, și intimata pârâtă, asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru recurentul reclamant -, a depus concluzii scrise, un act sub semnătură privată privind o variantă de partaj, certificat de naștere al minorului, fiul reclamantului, acte ce au fost comunicate.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant -, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7, 9. A arătat că cele două instanțe nu au reținut corect starea de fapt și de drept. A susținut că relațiile dintre părți sunt iremediabil deteriorate, căsătoria nemaiputând continua. Părțile sunt despărțite în fapt cu 2-3 ani înainte de a fi formulată acțiunea de divorț, iar așa cum rezultă din raportul întocmit de o firmă de detectivi particulari și atașat la dosarul de fond, fila 32, relația extraconjungală a recurentului a început la mult timp după vătămarea relațiilor dintre soți. Din această relație a rezultat și un copil, al cărui certificat de naștere a fost depus la dosarul cauzei. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârilor atacate, admiterea acțiunii și desfacerea căsătoriei, cu revenirea pârâtei la numele anterior, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a arătat că s-a făcut dovada faptului că relațiile dintre soți s-au deteriorat din cauza relației extraconjugale a reclamantului. A considerat că în mod corect a fost soluționată cauza de celelalte instanțe, întrucât pârâta înțelege să continue relațiile de căsătorie, iar motivele invocate inițial de reclamant nu pot duce la desfacerea căsătoriei. A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.01.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâta în anul 1985, revenirea acesteia la numele anterior.
În motivarea acțiunii a arătat că în urmă cu 2-3 ani pârâta a început să aibă o atitudine necorespunzătoare față de el și relațiile de familie și că îl acuză că are o relație extraconjugală.
Pârâta nu a fost de acord cu desfacerea căsătoriei si a depus întâmpinare, afirmând că nu există motive reale pentru desfacerea căsătoriei, pârâtul având o relație cu o altă femeie.
Prin sentința civilă nr.2740 din 30.05.2008 a Judecătoriei Drobeta Turnu Sa fost respinsă acțiunea cu motivarea că în destrămarea relațiilor de căsătorie culpa aparține reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul susținând că a fost respinsă acțiunea contrar probelor administrate și că s-au încălcat dispozițiile art. 129 al.4 și 5.pr.civ. în sensul că nu s-au stabilit adevăratele raporturi dintre părți, pentru a se putea preveni orice greșeală în soluția pronunțată.
Apelantul a arătat că instanța de fond a ignorat motivele de divorț invocate în cerere și declarațiile martorilor din care rezultă culpa pârâtei intimate, care era nemulțumită, deși apelantul reclamant făcea eforturi pentru susținerea financiară a familiei, era extrem de geloasă provocând certuri în familie. De asemenea apelantul a arătat că instanța nu a ținut cont de perioada de timp de când sunt despărțiți în fapt, respectiv 2-3 ani. S-a solicitat completarea probelor administrate la instanța de fond pentru a se putea stabili adevărata stare de fapt existentă între soți.
Tribunalul a admis completarea probatoriului, fiind încuviințată proba cu martorii, propus de apelant, și, propus de pârâta intimată.
Prin decizia civilă nr.311 din 9 decembrie 2008 Tribunalului Mehedințis -a respins apelul ca nefondat, reținându-se din declarațiile martorilor audiați în apel că apelantul reclamant întreține relații extraconjugale cu o altă femeie, din anul 2007, aceasta fiind adevărata cauză care a generat alterarea raporturilor de familie.
intimatei pârâte față de infidelitatea soțului au fost considerate ca fiind normale și nu pot duce la stabilirea unei culpe grave și determinante, de natură să determine admiterea acțiunii de divorț.
S-a concluzionat că vinovat de despărțirea în fapt a părților și de deteriorarea raporturilor de familie se face în exclusivitate apelantul reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivând că au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. 4 și 5, nefiind stabilită adevărata situație de fapt, care a fost greșit reținută, deoarece părțile s-au despărțit în fapt cu mult înainte de existența relațiilor extraconjugale ale reclamantului, iar această despărțire s-a datorat comportamentului pârâtei, care era geloasă și a refuzat să mai locuiască împreună cu soțul său.
Recurentul a arătat că în timpul conviețuirii cu pârâta nu consuma alcool și nu avea relații extraconjugale, că declarațiile martorilor au fost ignorate de instanțe, care au pronunțat hotărâri cu încălcarea prev. art. 38 fam. S-a arătat că, părțile fiind despărțite în fapt de doi ani, la baza căsătoriei lor nu mai există relații de prietenie și afecțiune reciprocă, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
La data de 9 martie 2009 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. art. 38 fam. instanța judecătorească nu poate desface căsătoria prin divorț decât atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt atât de grav și iremediabil vătămate încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă pentru cel care cere desfacerea ei.
Din analiza acestui text rezultă că instanța trebuie să stabilească motivele de divorț, să analizeze dacă acestea sunt temeinice și dacă gravitatea lor împiedică, practic, continuarea căsătoriei, neavând posibilitatea de a pronunța divorțul din culpa soțului reclamant.
Art. 38 alin. 2 fam impune instanței să aprecieze cu deosebită grijă temeiurile cererii de divorț și imposibilitatea continuării căsătoriei, ținând seama de durata acesteia.
Toate acestea constituie elemente de fapt, care se stabilesc pe baza declarațiilor martorilor audiați sau a oricăror altor probe, și care țin de temeinicia hotărârilor pronunțate. Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi promovat doar pentru motive de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 cc.cp.c, astfel că starea de fapt și rezultatul interpretării probelor nu pot face obiectul criticilor din recurs.
În speță se constată că majoritatea motivelor de recurs privesc temeinicia deciziei din apel deoarece recurentul face referire la reținerea unei situații de fapt greșite, la conținutul declarațiilor martorilor.
Nu este fondată critica vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 129 c, deoarece instanțele au manifestat rol activ, au fost audiați patru martori la prima instanță și doi martori în apel, din declarațiile cărora a rezultat că soții s-au despărțit în fapt în anul 2007 și că din același an reclamantul a angajat relații de concubinaj cu o altă femeie, din aceste relații rezultând un minor născut la 4 februarie 2009, așa cum s-a dovedit cu certificatul de naștere depus în recurs.
Reclamantul nu a reușit să dovedească afirmațiile sale referitoare la faptul că aceste relații de concubinaj au fost începute după despărțirea în fapt, care s-a datorat comportamentului pârâtei, dimpotrivă, martorii au declarat că în perioada conviețuirii reclamantul a avut mai multe relații extraconjugale, era uneori violent, cheltuia în afara familiei banii obținuți.
Cele susținute în recurs privind gelozia exagerată a pârâtei, refuzul acesteia de a conviețui cu reclamantul, provocarea unor certuri nu au fost dovedite la instanțele de fond și nu au fost reținute ca stare de fapt privind desfacerea căsătoriei soților.
Despărțirea în fapt a soților, care a intervenit, potrivit declarațiilor martorilor, în luna iunie 2007 și faptul că reclamantul nu mai nutrește față de soția sa sentimentele de afecțiune specifice căsătoriei nu pot constitui motiv de divorț cât timp nu s-a dovedit că despărțirea a fost provocată de pârâtă iar pârâta este de acord cu reluarea conviețuirii.
Instanțele au reținut corect că aparține exclusiv reclamantului culpa despărțirii în fapt, astfel că în mod legal s-a făcut aplicarea dispoz. art. 38 fam. ceea ce justifică respingerea acțiunii de divorț.
Nefiind incidente motive de nelegalitate ale deciziei din apel în sensul art. 304 c, recursul se va respinge ca nefondat.
Potrivit art. 274 c, recurentul va fi obligat către intimată la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 311 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Obligă recurentul reclamant către intimata pârâtă la 1 000 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 06 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/tehnored. GI / 2ex/13.04.2009
Jud. apel-, / Jud. fond. -
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paraschiva Belulescu
| ← Divort. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Craiova | Interdicție. Decizia 819/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
