Divort. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(228/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.428
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - ---
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.1556/A din 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta -.
are ca obiect - divorț - fără copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - reclamant, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1151/23.01.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 2 în dosar și, personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură, la data de 26.02.2009 intimata - pârâtă a depus întâmpinare.
Curtea comunică în ședință publică apărătorului recurentului - reclamant un exemplar al întâmpinării.
Apărătorul recurentului - reclamant solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea dispune lăsarea cauzei la ordine, pentru a da posibilitate apărătorului recurentului - reclamant să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La reluarea cauzei se prezintă recurentul - reclamant, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1151/23.01.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 2 în dosar și, personal.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - reclamant învederează faptul că, din considerentele deciziei se dovedește totala detașare a celor două judecătoare de cauza ce trebuia soluționată, în decizie afirmându-se că, intimatul reclamant a fost reprezentat de avocat, atâta vreme cât nu a fost reprezentat în faza apelului. Totodată, mai arată că, tribunalul a admis pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv declarații scrise a trei martori, înscrisuri pe care își întemeiază implicit decizia de admitere a apelului și constatarea faptului că din probele administrate se relevă culpa reclamantului în desfacerea căsătoriei, nicidecum culpa pârâtei. De asemenea, învederează faptul că, reclamantul nu își poate invoca propria culpă pentru a obține desfacerea căsătoriei, în condițiile în care pârâta nu este de acord cu desfacerea căsătoriei și dorește menținerea acesteia.
Apărătorul recurentului - reclamant învederează faptul că, relațiile dintre soți sunt grav vătămate, deoarece din anul 2005 sunt separați fizic, fiecare ocupând o cameră în apartament, cu menaj propriu, fără comunicare, cu certuri frecvente, care îi afectează grav activitatea profesională.
Apărătorul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea deciziei pronunțate în apel și pe fond admiterea cererii de divorț din culpă comună, fără cheltuieli de judecată.
Intimata - pârâtă, personal solicită respingerea recursului, ca fiind nelegal și netemeinic, având în vedere faptul că, motivele invocate de către recurentul - reclamant nu sunt relevante, în sensul că, obiectul cererii principale de desfacere a căsătoriei este cu totul altul decât cel invocat în prezentul recurs. Totodată, învederează faptul că, în cererea de chemare în judecată, privind desfacerea căsătoriei, introdusă de recurent și care face obiectul prezentului dosar, acesta solicită desfacerea căsătoriei din vina exclusivă pârâtei, iar de această dată, respectiv în acțiunea de recurs, solicită desfacerea căsătoriei din culpa comună, ceea ce schimbă total obiectul cererii principale.
Intimata - pârâtă, personal mai arată faptul că, nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, întrucât în ultima perioadă de timp problemele dintre soți s-au rezolvat.
Intimata - pârâtă, personal solicită respingerea recursului, ca netemeinic și nelegal și menținerea deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3341/11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B s-a admis acțiunea civilă de divorț formulată de reclamantul împotriva pârâtei, s-a desfăcut căsătoria încheiată la data de 24.02.1978 și înregistrată sub nr.145 la Consiliul Popular al Municipiului P N, conform certificatului de căsătorie seria - nr.- eliberat cu numărul 21305 la data de 24.02.1978, s-a dispus revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că relațiile dintre soți sunt grav vătămate în condițiile în care, de mai mult timp, între părți, nu mai există sentimentele de prietenie, afecțiune, înțelegere și respect reciproc, ce trebuie să caracterizeze relațiile de familie.
În acest sens sunt afirmațiile celor doi martori care i-au cunoscut pe soți cu mult timp în urmă, atunci când aveau o viață de familie armonioasă și cu care au rămas în relații apropriate, respectiv și, amândoi situând în anul 2005 momentul în care neînțelegerile au devenit evidente, martorul precizând că și anterior acestui an a constatat că relațiile erau tensionate și că, fiind prieten cu amândoi, a încercat să îi reconcilieze.
Pe de altă parte, martora, a cărei relatare referitoare la motivul neînțelegerilor dintre soți s-a bazat exclusiv pe aspecte cunoscute de la pârâtă, a declarat că "atmosfera de familie este nefirească" și a afirmat că este imposibil a nu se observa această situație date fiind relațiile bune care au existat între soți.
Declarațiile martorilor se coroborează cu susținerile pârâtei care, în motivarea cererii de divorț ce a făcut obiectul dosarului nr- - așa cum au fost reținute în sentința civilă nr.8066/27.10.2006 - arată că raporturile de familie s-au deteriorat treptat, relațiile dintre soți fiind grav și iremediabil vătămate, probând astfel afirmațiile reclamantului privind imposibilitatea continuării căsătoriei.
De altfel, nici formal soții nu mai sunt un cuplu, gospodărindu-se separat, doi dintre martori relatând despre faptul că reclamantul își gătește singur și își spală lucrurile la spălătorie (martorul ) ori i le spală soția martorului, pârâta constatând acest lucru atunci când, cu ocazia unei vizite, le-a văzut întinse la uscat (martorul ). În această situație, date fiind afirmațiile acelorași martori, privind calitățile de gospodină desăvârșită ale pârâtei, este indiscutabil dezinteresul pe care aceasta le-a manifestat față de soțul său de la un anumit moment.
Cât privește cauza acestei situații, din declarațiile martorilor instanța reține că discuțiile dintre soți au fost determinate de reproșurile pe care, după ce și-au încetat activitatea de ofițeri de poliție, fiind trecuți în rezervă, pârâta a început să le aducă reclamantului, nemulțumită de modul în care acesta, care a început să lucreze ca avocat și profesor universitar, își petrecea timpul și de anturajul său.
Faptul că soțul a continuat să aibă o viață profesională activă și prin natura activităților desfășurate, fără un program fix, în timp ce soția este pensionară, ocupându-se, conform propriilor susțineri de creșterea nepoatei, poate reprezenta o cauză a lipsei de comunicare și determina apariția unor discuții în cuplu fără ca unul dintre soți să poată fi acuzat de rea - voință.
Important este ca într-o asemenea situație, soții să încerce să lămurească neînțelegerile ori, în cauza dedusă judecății, declarațiile martorilor au evidențiat faptul că singurul care a făcut eforturi pentru a depăși situația de criză în care a intrat cuplul în urmă cu peste doi ani de zile, a fost reclamantul. Relevantă este, sub acest aspect, depoziția martorului, care a declarat că inclusiv pe parcursul procesului reclamantul a încercat să participe, ca și în trecut, la evenimentele familiale și la sărbătorile religioase, iar de ziua soției sale, în anul 2007, i-a adus un de orhidee și a invitat-o la restaurant, petrecându-și ziua împreună. Aceasta după ce, în primăvară, se petrecuse incidentul la care a asistat martorul, când, nemulțumită de faptul că soțul său a refuzat să-i spună ce salariu îi plătește unei angajate, pârâta s-a ridicat de la masă și a plecat, reacție ce a afectat atât pe gazde cât și, potrivit declarației martorului, pe soțul său.
Ceea ce martorul a denumit "atitudine oscilantă" a reclamantului și l-a determinat să afirme că îl face să creadă că acesta nu este hotărât să divorțeze, subliniază eforturile pe care acesta le-a făcut pentru menținerea căsniciei, nici una dintre probele administrate în cauză nefăcând dovada că și pârâta a încercat în vreun fel să rezolve problemele care i-au determinat pe amândoi să formuleze acțiune de divorț, după cum nu s-a dovedit faptul că reclamantul este soțul vinovat de acuzele de infidelitate pe care, conform declarațiilor martorilor, i le aducea soția sa.
În acest context, se impune a se sublinia faptul că, opunându-se desfacerii căsătoriei, pârâta nu a susținut culpa soțului său în destrămarea raporturilor de familie, ci a afirmat că nu exista motive de divorț pentru dovedirea acestui fapt depunând la dosar înscrisuri din care rezultă că soții au participat împreună la mai multe seminarii internaționale, au scris împreună o carte, o alta scrisă de reclamant fiind dedicată familiei sale, își petreceau concediul împreună. Numai că aceste evenimente sunt anterioare anului 2004, perioadă în care, așa cum și martorii au declarat, relația de familie era armonioasă.
Pârâta a depus la dosar și înscrisuri din perioada mai 2006 - august 2007, fără însă a preciza faptele pe care le dovedesc, astfel că relevanța lor nu a putut fi analizată în raport de dispozițiile art.167 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât, excepție făcând înscrisul de la fila 64 ce reprezintă o confirmare de rezervare la hotel pentru patru persoane, sunt ulterioare datei de 25.05.2006 când instanța de judecată a fost sesizată cu acțiunea de divorț ce a făcut obiectul dosarului nr-.
Și în ceea ce privește fotografiile, dincolo de faptul că nu constituie mijloace de probă întrucât nu îndeplinesc prima condiție a admisibilității unei probe, respectiv aceea de a fi legală, în sensul de a fi îngăduită de legea materială sau procesuală civilă, s-a constatat că parte din ele sunt făcute în timpul divorțului, fiind datate noiembrie 2007, astfel că situația de fapt pe care ar trebui să o evidențieze putea fi valorificată în condițiile art.608 alin.2 Cod procedură civilă. Cele aflate la filele 69-75, nedatate, sunt efectuate în locuri publice, fiind lipsite de concludență în ceea ce privește comportamentul reclamantului, fotografiat singur ori împreună cu alte persoane, acesta fiind faptul pe care, potrivit celor arătate de apărătorul pârâtei în ședința publică de la 26.10.2007, erau menite să îl probeze.
În raport de cele reținute și în condițiile în care niciunul dintre martori nu a declarat că are cunoștință, din constatări proprii, despre existența unei relații extraconjugale a reclamantului ci, dimpotrivă, doi dintre martori au arătat că nu li s-a părut nimic nepotrivit în relația dintre acesta și angajata sa, instanța a apreciat că vinovată de neînțelegerile care au dus la deteriorarea gravă a raporturilor dintre soți este pârâta a cărei atitudine suspicioasă și de respingere a prietenilor soțului ei pe motiv că "nu sunt genul de oameni pe care i-ar fi dorit ca prieteni" (martora ) a afectat iremediabil relația de cuplu, astfel că a admis acțiunea așa cum a fost formulată, și în temeiul art.37 alin.2 din Codul Familiei a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 24.02.1978 și înregistrată sub nr.145 la Consiliul Popular al Municipiului P N în conformitate cu dispozițiile art.40 alin.3 teza I din Codul Familiei, a dispus reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.1556 A din 04.12.2008, pronunțată în dosar nr- a admis apelul formulat de pârâtă împotriva acestei sentințe pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, din coroborarea tuturor probelor administrate, respectiv declarațiile martorilor și înscrisuri, că cei doi soți s-au înțeles foarte bine de-a lungul căsătoriei, au avut preocupări comune, însă în anul 2005, în relația acestora au început să apară diverse neînțelegeri legate în special de faptul că reclamantul obișnuia să lipsească de acasă, fără a da pârâtei vreo explicație în acest sens.
Totodată, martorii au relatat că pârâta era o bună gospodină, se preocupa de familie, se ocupa de îngrijirea nepoților, însă lipsa soțului de acasă nejustificată, a creat evident o stare de neînțelegere între aceștia.
Tribunalul a apreciat că din probele administrate se relevă culpa reclamantului în desfacerea căsătoriei și nicidecum culpa soției pârâte.
În această situație, tribunalul a considerat că reclamantul nu își poate invoca propria culpă pentru a obține desfacerea căsătoriei, în condițiile în care pârâta nu este de acord cu desfacerea căsătoriei și dorește menținerea acesteia.
Chiar atitudinea pârâtei, și în aceste condiții, de a susține menținerea căsătoriei, denotă aspectul că aceasta este dispusă să discute cu soțul său și să îl ajute să depășească neînțelegerile ivite și pe care reclamantul nu le poate depăși singur.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamantul.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală și vădit netemeinică.
Încă din considerentele deciziei se dovedește totala detașare a celor două judecătoare de cauza ce urma a fi soluționată, în decizie afirmându-se "intimatul - reclamant prin avocat,." atâta vreme cât acesta nu a avut angajat un apărător în faza apelului, fiind eronat reținut și în alineatul privind prezența în instanță când se afirmă că "intimatul - reclamant este (prezent) personal și asistat de avocat".
Tribunalul a admis pentru reclamantă proba cu înscrisuri constând în trei declarații scrise ale numiților G și - soți, și a cetățenei americane, înscrisuri pe care își întemeiază implicit decizia de admitere a apelului și constatarea faptului că "din probele administrate se relevă culpa reclamantului în desfacerea căsătoriei, nicidecum culpa soției pârâte".
Susține recurentul că: în mod greșit tribunalul nu a avut în vedere că anterior cererii sale de divorț intimata de azi, a promovat personal o altă cerere de divorț ce a format obiect al dosarului nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr.8066/27.10.2006, reținându-se desfacerea căsătoriei pentru faptul că, potrivit probelor administrate de reclamantă, deteriorării relațiilor dintre soți, acestea devenind iremediabil vătămate, căsătoria nemaiputând să continue. Această deteriorare gravă a relațiilor dintre părți, se menține și în prezent.
Între cei doi soți o reconciliere nu mai este posibilă, sunt doi străini care nu mai au nimic în comun; renunțarea intimatei la cererea sa cât și refuzul ei de a fi de acord cu desfacerea căsătoriei sunt făcute cu rea credință, având drept scop distrugerea psihică a recurentului.
Relațiile dintre cei doi soți au fost vătămate iremediabil din culpa intimatei, iar faptul că aceasta susține menținerea formală a căsătoriei pentru imagine nu poate justifica o menținere a acestei căsătorii.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, reține caracterul nefondat al recursului pentru următoarele considerente:
Faptul că în considerentele deciziei se menționează că intimatul reclamant "se prezintă personal și asistat de avocat", în condițiile în care acesta nu a avut angajat apărător nu reprezintă un motiv de nelegalitate a deciziei, cel mult o eroare materială ce poate fi îndreptată potrivit dispozițiilor art.281 Cod procedură civilă.
Această eroare nu conduce la concluzia că membrele completului de judecată nu au soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor art.129 alin.4 și 5 din Codul d e procedură civilă, privind rolul activ al judecătorului, recurentul neindicând în concret în ce a constat "totala detașare a celor două judecătoare" și ce dispoziții legale au fost încălcate, în concret.
C de al doilea motiv de recurs, privind culpa ambelor părți în desfacerea căsătoriei, din felul în care a fost formulat, aduce în discuție problema de netemeinicie a hotărârii atacate, deoarece ceea ce se pretinde este stabilirea greșită a situației de fapt.
O atare critică nu poate face, însă, obiect de analiză în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât, față de actuala configurație a art.304 Cod procedură civilă, care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele (cum ar fi cele din dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr.8066/27.10.2006) ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
Totodată, se reține că la stabilirea situației de fapt tribunalul a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză (fond și apel), nu numai declarațiile extrajudiciare date de, G și.
Neputând, așadar, reține pronunțarea deciziei din apel, cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii pe aspectele contestate de recurent, Curtea urmează ca în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr.1556 A din 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă () -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/13.04.2009
Secția a III-a Civ. -
-
Jud. sector 2. -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 3/2009. Curtea... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1067/2009. Curtea de... → |
|---|
