Divort. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 43/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.51/Ap din data de 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 13.01.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, urmează a amâna pronunțarea la 20.01.2009; apoi, pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea la 23.01.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 7502/17.09.2007 Judecătoria Brașova admis în parte acțiunea civilă având ca obiect "divorț" formulată de reclamantul-pârât reconvențional în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențional -.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamantă reconvențional - în contradictoriu pârât reconvențional și în consecință a desfăcut căsătoria încheiată de părți la data de 19.10.1990 și înregistrată în Registrul Stării Civile al Primăriei Municipiului B sub nr.2193/19.10.1990, din culpa ambilor soți. A dispus ca soția să-și reia numele de "". A atribuit pârâtei-reclamantă reconvențional beneficiul contractului de închiriere nr.23/06.02.1995 pentru imobilul situat în B-.4.D.6. A evacuat pe reclamantul-pârât reconvențional din imobilul descris mai sus. A compensat între părți cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 51/15.04.2008 Tribunalul pentru Minori și familie Brașova respins apelul formulat de reclamantul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul - apelant întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Criticile se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde temeiul juridic care să permită instanței să atribuie beneficiul contractului de locațiune, nici un act normativ nereglementând această posibilitate, ceea ce face ca acest capăt de cerere să fie inadmisibil, în cauză devenind incidente dispozițiile art.105 alin. 2 raportate la art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârile primei instanțe și ale instanței de apel fiind lovite de nulitate absolută.
Pe fondul cauzei se arată că regimul juridic aplicabil locuinței părților este reglementat printr-o lege specială, respectiv art. 6 din Legea nr. 562/2004, iar reținerile instanței pentru atribuirea locuinței către pârâtă sunt netemeinice, având în vedere că nu a existat nici un schimb de locuință al cărei beneficiare să fie intimata pârâtă.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Instanța a încuviințat și s-a administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat.
În ceea ce privește nulitatea hotărârilor.
Temeiul juridic în baza căruia instanțele anterioare s-au pronunțat cu privire la capătul de cerere referitor la atribuirea beneficiului contractului de locațiune se regăsește în art. 38 alin. 4 din Codul familiei, care face referire la cererile accesorii ce pot fi formulate în cadrul acțiunii de divorț, printre care se regăsește și atribuirea folosinței locuinței.
Faptul că nu mai există o altă reglementare în domeniu, prin abrogarea Legii nr. 5/1973 și a dispoziției din Legea nr. 114/1996, nu duce la inadmisibilitatea unui astfel de capăt de cerere, atâta timp cât potrivit codului familiei oricare dintre soți poate formula acest capăt accesoriu în cuprinsul cererii de chemare în judecată. De altfel, posibilitatea părții de a solicita instanței să se pronunțe cu privire la această chestiune este reluată și de dispozițiile art. 6131alin. 3 și art. 6132Cod procedură civilă.
A respinge cererea ca inadmisibilă echivalează cu o denegare de dreptate, fapt interzis de dispozițiile art. 3 din Codul civil, iar inadmisibilitatea este în esență un efect al existenței altei excepții de fond sau de procedură, ea nefiind o excepție în sine, ceea ce nu este cazul în speță.
Ca atare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, raportate la art. 261 pct. 5 din același act normativ.
De altfel, pentru acuratețe juridică, norma de nulitate cuprinsă în art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă vizează o nulitate relativă, iar lipsa motivării în fapt și în drept a hotărârii, prevăzută de pct. 5 al art. 261 Cod procedură civilă vizează o nulitate absolută. Doar nulitatea absolută poate fi invocată în orice stare a pricinii, chiar direct în recurs, pe când nulitatea relativă poate fi invocată numai până la un anumit termen, în cazul de față prin motivele de apel, ceea ce recurentul apelant nu a făcut.
În ceea ce privește incidența legii speciale.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 562/2004, la care face referire recurentul, cadrele militare pensionate își pot păstra calitatea de chiriași în locuințele de serviciu, în măsura în care nu le pot cumpăra.
Acest text de lege nu are incidență în speță, actul normativ la care se face referire privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare.
Reținerea instanței privind starea de fapt care a condus instanța la atribuirea beneficiului contractului de închiriere către intimata - pârâtă vizează motive de netemeinicie care scapă controlului instanței de recurs, în recurs putând fi invocate doar motive de nelegalitate. De altfel, din analiza hotărârii atacate reiese că au mai fost și alte criterii pe care instanța le-a avut în vedere, cel invocat de recurent fiind unul dintre acestea.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, întrucât recurentul a căzut în pretenții, va fi obligat să plătească intimatei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat, conform chitanței de la fila 17.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 51/15.04.2008 a Tribunalului pentru Minori și familie Brașov.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 23.01.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/28.01.2009
Dact. /02.02.2009
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Mihail Lohănel, Carmen
| ← Incuviintare nume minor. Decizia 410/2008. Curtea de Apel... | Incuviintare nume minor. Decizia 1419/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
