Divort. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 44
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, cu domiciliul ales la cabinet avocat din I,-, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr. 626/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.03.2009, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2307/20.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iași fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul .
Pentru pronunța această sentință instanța de fond constatat că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul judecătoriei Iași, reclamanta solicită în contradictoriu cu pârâtul desfacerea căsătoriei di culpa exclusivă a pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a minorilor și, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minori și revenirea la numele avut anterior căsătoriei.
În fapt precizează pârâtul că este căsătorit din anul 1992 și are do copii minori.
Relațiile dintre soți s-au deteriorat în timp datorită firii deosebit de dificile a pârâtului și a dezinteresului acestuia față de familie.
Susține reclamanta că pârâtul nu aduce bani acasă, nu se ocupă de creșterea copiilor.
Mai susține reclamanta că pârâtul a manifestat întotdeauna o gelozie nejustificată ieșită din comun.
adesea scandaluri care afectează copiii, o acuză de infidelitate chiar cu frații săi.
Și mersul la serviciu este o problemă, pentru că la întoarcere pârâtul este nervos pentru că acolo se întâlnește cu bărbați.
Situația s-a agravat în timp, soții au fost separați de câteva ori iar în prezent datorită geloziei patologice menține o stare de conflict nefavorabilă creșterii minorilor.
. a invocat dis part. 37, 38, 40 cod fam.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Precizează acesta că a avut o relație de căsnicie normală, este căsătorit de 15 ani și doar în ultima perioadă reclamanta, probabil influențată de mama sa îi reproșează că lipsește prea mult de la domiciliu, că nu îi acordă suficientă atenție, că nu se ocupă de copii.
Arată pârâtul că este angajat ca electrician la "" în funcția de electrician și că lipsea de acasă 2-3 zile sau chiar una - două săptămâni, fiind plecat în delegație dar menținea legătura în permanență cu familia sa.
Precizează că reclamanta nu mai lucrează de 4 ani și că familia este întreținută din veniturile realizate de pârât.
Nu este gelos și nu a reproșat reclamantei o relație extraconjugală, cu atât mai mulți cu frații săi.
A plecat de acasă doar în momentul în care mama reclamantei, proprietara apartamentul în care locuiește i-a interzis să mai intre în apartament.
Nici în aceste condiții nu a întrerupt legătura cu familia sa.
Analizând probatoriul administrat, instanța reținut că, părțile s-au căsătorit în anul 1992 iar din căsătoria lor au rezultat minorii, născut la 22.08.1992 și a născută la 04.04.1995.
Soții au locuit în I în apartamentul părinților reclamantei iar din ianuarie 2008 pârâtul locuiește la părinți săi, în comuna.
Reclamanta susține că relația dintre părți s-a deteriorat din culpa exclusivă a pârâtului care manifestă dezinteres față de familie, nu aduce bani acasă, manifestă o gelozie patologică și face adesea scandal.
Susținerile reclamantei nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel martora declară că pârâtul este o persoană violentă și că acesta o pe reclamantă fără rost, că nu se ocupă de copii și nu aduce bani acasă.
Martora declară însă că între soți au existat probleme din cauza lipsei banilor dar că cel care muncește este pârâtul, reclamanta fiind pensionată de 4 ani și că de copii se ocupă ambii părinți. Mai susține martora că deși locuiește lângă părți și se vizitează cu aceștia, nu i-a auzit certându-se.
Declarația acesteia se coroborează cu concluziile referatului de anchetă socială, în care se reține că pârâtul lucrează la SC SRL iar minorii au o relație afectivă apropriată de ambii părinți.
Conform dis part. 38 cod fam. instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
În speță reclamanta nu a dovedit prin probele administrate că raporturile dintre soți sunt grav vătămate și că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei.
Constată instanța că în speță reclamanta nu a dovedit că din culpa pârâtului relațiile soți sunt grav vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamanta .
Apelanta arătat că este despărțită în fapt de pârât de mai multe luni iar din declarațiile martorilor audiați rezultă clar că motivele invocate sunt întemeiate.
Apelanta mai susține că este pensionată medical dar realizează venituri. Se mai arată că din cauza comportamentului pârâtului continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, aspectul rezultând din probatoriul administrat.
Prin decizia civilă nr. 626/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admis apelul declarat de de împotriva sentinței civile 2307/20.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care schimbă în tot.
S-a admite acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul .
S-a declarăat desfăcută căsătoria părților încheiată la data de 19.05.1991 și înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Comunei, județul la nr. 19 din culpa pârâtului.
S-au încredințat reclamantei spre creștere și educare minorii a- născută la 4.04.1995 și născut la 22.08.1992.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă în favoarea minorilor pensiei lunare de întreținere în cuantum total de 33% din veniturile sale lunare nete.
Reclamanta va purta în viitor numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Din declarațiile martorilor audiați (fila 26 și 27 dosar fond) rezultă că între părți relațiile erau tensionate din cauza situației financiare. Martora declarat că pârâtul i- spus că nu se mai înțelege cu reclamanta și că nu mai locuiește împreună cu ea. Martora declară că pârâtul are un comportament violent față de reclamantă, consumă băuturi alcoolice în exces și nu contribuie la întreținerea familiei (dovadă fiind și sentința civilă 8903/2007 pronunțată de Judecătoria Iași prin care pârâtul fost obligat la plata pensiei pentru minori).
Din același probatoriu și declarațiile minorului audiat rezultă că pârâtul nu se implică efectiv în creșterea și educarea acestora.
Rezultă, așadar, că relațiile de familie nu sunt cele normale iar motivele invocate sunt temeinice în sensul art. 38 Codul familiei.
Greșit reținut instanța de fond concluziile referatului de anchetă socială ca relevante pentru relațiile dintre soți.
Serviciului de Autoritate Tutelară nu cunosc adevăratele relații dintre soți ci martorii care pot fi rude sau prieteni deci persoane apropiate de aceștia.
În privința faptului că reclamanta nu lucrează, aspectul este neimputabil acesteia fiind pensionată medical conform deciziei nr. 24.635/2005 Casei Județene de Pensii
Se apreciază astfel că instanța de fond apreciat greșit probatoriul administrat, motiv pentru care apelul va fi admis cu schimbarea în tot sentinței conform art. 296 Cod procedură civilă.
Pe fond, acțiunea va fi admisă conform art. 38 Codul familiei.
Se va dispune desfacerea căsătoriei încheiată de părți din culpa pârâtului, cu revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei conform art. 40 alin.3 Codul familiei.
Conform art. 42 Codul familiei vor fi încredințați minorii rezultați din căsătorie părților reclamantei cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantumul prevăzut de art. 94 alin. 3 Codul familiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Primul motiv de recurs analizează detaliat maniera în care tribunalul a apreciat asupra probatoriului administrat, respectiv depozițiile martorilor audiați în cauză la cererea părților, probatorii care nu conturează culpa sa exclusivă.
Al doilea motiv de recurs vizează reținerea de instanță a unor motive străine de natura pricinii, respectiv "declarațiile minorilor" care audiați ar fi relatat că recurentul nu s-ar fi implicat afectiv în creșterea și educarea acestora. Din depozițiile aflate la dosarul cauzei nu rezultă aspectele reținute de instanță.
A treia critică vizează încălcarea dreptului la apărare în faza de apel, atunci când instanța i-a respins probele propuse prin apărător.
În aceste condiții el a fost în imposibilitate de a combate alegațiile părții adverse.
Deși avocatul său a solicitat la 22.09.2009 primul termen pentru pregătire apărare și depunere întâmpinare, instanța de apel a respins cererea de amânare lăsând dosarul la a doua strigare. Această manieră a fost de natură să îi încalce dreptul la apărare.
Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs nu este încadrabil în nici unul din cele 9 puncte ale disp. art. 304 Cod procedură civilă.
Se impune precizarea că recursul este o cale extraordinară de atac, iar motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. "c" Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor" sau, după caz, mențiunea că "motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul a făcut o analiză detaliată a modalității în care tribunalul a apreciat depozițiile martorilor, susținând că nu s-ar contura culpa sa exclusivă în destrămarea relațiilor de familie.
Este indubitabil că acestea nu pot constitui critici relative la nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel ci doar aspecte de netemeinicie decurgând din modalitatea de apreciere a probatoriului administrat, împrejurări ce nu pot cădea sub cenzura instanței de recurs întrucât pct. 11 al art. 304 Cod procedură civilă a fost abrogat.
A doua critică se încadrează în disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Pentru a fi operant acest motiv de modificare ar trebui să existe o contrarietate între considerentele hotărârii, în sensul că din unele să rezulte netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este nefondată, contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia, ori prezentarea, în exclusivitate, a unor considerente străine de natura pricinii.
În cauza pendinte nu ne aflăm în nici una din ipotezele textului anterior citat, instanța de apel făcând referiri la probatoriile care i-au creat convingerea asupra culpei recurentului în destrămarea relațiilor de familie cât și asupra împrejurărilor ce au fost avute în vedere când s-a dispus încredințarea copilului către mama care oferă condiții optime pentru creșterea și educarea lui.
Cu referire la cel de-al treilea motiv de recurs, relativ la încălcarea dreptului la apărare, Curtea reține că acesta este încadrabil în disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Dreptul la apărare este reglementat de art. 6 paragraf 3 lit. "c" din, text ce garantează acuzatului posibilitatea de a se apăra de învinuirea ce i se aduce, dispoziția normativă aplicându-se prin extindere și în materie civilă.
În dreptul intern, sediul materiei pentru chestiunea în discuție se află în art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă, textul permițând instanței să acorde un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic justificată. Alineatul 2 al aceluiași text prevede, când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna la cererea părții pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
În fața instanței de apel, apelantul a formulat la primul termen de judecată din 16.06.2008 cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, solicitare admisă de instanță în baza art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă.
La termenul acordat 22 septembrie 2008, av. pentru intimatul a solicitat proba cu interogatoriu, martori și înscrisuri, cerere care a fost respinsă de instanță, având în vedere teza probatorie invocată. Și probatoriile solicitate de apelanți au fost respinse din aceleași considerente.
Respectând exigențele art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul a amânat pronunțarea pentru a se acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise pentru datele de 29.09.2008 și respectiv 06.10.2008.
Trebuie menționat că în fața instanței de apel a avut calitatea de intimat.
. acestor termene av. pentru intimatul a depus concluzii scrise (filele 19-22 dosar Tribunalul Iași ). Susținerile sale au fost avute în vedere de tribunal.
în care a procedat tribunalul a fost de natură să asigure intimatului-recurent în prezenta cauză - respectarea dreptului la apărare, nefiind astfel operant motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Urmează ca în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 626/06.10.2008 a Tribunalului, hotărâre ce va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 626 din 06 octombrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Martie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
16.04.2009
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 522/2009. Curtea... → |
|---|
