Divort. Decizia 442/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 442/R/2010
Ședința publică din 24 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTORI
--- -
--- -
- - președinte al Secției civile
GREFIER:
TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G -, împotriva deciziei civile nr. 202/A din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta G -, precum și pe autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI și PRIJM, având ca obiect divorț.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului-recurent G -, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 10 februarie 2010, reclamantul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței note scrise.
Pârâta-intimată a depus la dosar la data de 18 februarie 2010 întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului, la care au fost anexate o caracterizare de la locul de muncă și delegația pentu redactarea întâmpinării, iar la data de 19 februarie 2010 depus la dosar o cerere prein care solicită judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de azi reprezentanta reclamantului-recurent depune la dosar delegația de reprezentare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acorădă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, cu consecința schimbării deciziei recurate în sensul încredințării minorelor spre creștere și educare reclamantului-recurent, fără cheltuieli de judecată. Consideră că hotărârea pronunțată de instanța de apel este netemeinică și nelegală raportat la probatoriul administrat în cauză. Arată că mama minorelor, din punct de vedere moral nu prezintă nici o garanție, ea mai are un copil cu care nu păstrează nici o legătură. Consideră că este în interesul minorelelor ca acestea să fie încredințate reclamantului-recurent întrucât acesta poate să le asigure creșterea și educația corespunzătoare atât din punct de vedere material cât și din punect de vedere moral. Minorele din luna mai până în luna noiembrie 2009 s-au aflat în îngrijirea tatălui, și cu toate aceasta instanța a stabilit în sarcina acestuia obligația de a plăti pensia de întreținere din luna mai 2009, în loc de luna noiembrie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 748/09.12.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. L, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta G, în sensul că s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 28.10.2006, din vina ambilor, s-a încuviințat revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de, minorele G și G, rezultate din căsătorie, au fost încredințate pârâtei spre creștere și educare, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea acestora de 90 lei pentru fiecare minoră, începând cu data de 26.05.2008 și până la majorat sau noi dispoziții ale instanței. Reclamantul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că în urma unor conflicte apărute între soți, pârâta a părăsit domiciliul conjugal și cu toate că ulterior a dorit să reia relațiile de căsătorie, reclamantul nu a dorit să se împace, nu a făcut nimic pentru aor eaduce pe pârâtă acasă, iar pe parcursul procesului, deși instanța a încercat să îndrume părțile la împăcare, reclamantul nu a fost de acord.
Minorele rezultate din căsătorie, în baza unei ordonanțe președințiale sunt în îngrijirea mamei, aceasta străduindu-se să asigure copiilor un trai decent. Este angajată în muncă, când este la serviciu este ajutată de o mătușă și de tatăl ei, între minore și mamă dezvoltându-se un puternic atașament. Reclamantul nu are un loc de muncă stabil, acesta realizează venituri doar din gospodăria proprie, astfel că la stabilirea obligației de întreținere în sarcina sa, s-a avut în vedere salariul minim pe economie.
Prin decizia civilă nr. 202/A/15.10.2009 a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G, în contra sentinței civile nr. 748 din 09.12.2008 a Judecătoriei Tg. L, județul
A fost obligat apelantul G să plătească intimatei G suma de 1.266 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Nu există o regulă strict determinată care să fie avută în vedere pentru încredințarea minorului rezultat din căsătoria unuia sau altuia din părinți, ca urmare a desfacerii căsătoriei prin divorț.
Instanța judecătorească decide întotdeauna încredințarea copiilor minori în funcție de interesului copiilor. În determinarea interesului copiilor minori se ține seama de:
- posibilitățile materiale ale părinților;
- posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți;
- legăturile de afecțiune stabilite între copil și familie;
- starea de sănătate a copilului, vârsta, sexul acestuia;
- moralitatea părinților.
Prin prisma acestor criterii, coroborând materialul probator, tribunalul a reținut că nici unul dintre părinți, nu are propriul spațiu de locuit, fiecare locuind în casa părintească, respectiv apelantul locuiește cu părinții săi care-l și ajută în îngrijirea minorelor, iar intimata locuiește cu tatăl și fratele ei. Spre deosebire de apelant care nu are loc de munca stabil, asigurându-și veniturile doar din gospodărie și uneori din munci prestate ocazional, intimata este angajată cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, având un salar lunar de 760 lei. Minorele sunt în întreținerea intimatei din noiembrie 2008, dată de la care apelantul nu a contribuit la întreținerea copiilor, deși este debitorul unei obligații de întreținere stabilită prin hotărârea judecătorească. Susținerea că așa a fost sfătuit de avocat nu este de natură a-i justifica dezinteresul față de copii prin necontribuirea la întreținerea acestora, deși s-a susținut că intimata nu are posibilități materiale de întreținere a copiilor.
Minorele sunt la o vârstă la care relațiile de atașament sunt în continuă dezvoltare.
Din declarațiile martorilor, s-a dedus că minorele sunt atașate de ambii părinți. Având în vedere vârsta fragedă a copiilor, instanța nu a luat în considerare relatările martorilor, nici ai apelantului care au spus că cea mai mare (4 ani) s-a cerut la tată, sau că atunci când vorbea cu acesta la telefon îi cerea să-i trimită mâncare (, cârnat, orice numai să fie mâncare) și nici ai intimatei care au spus că minora a refuzat să vorbească cu tatăl său, pe motiv că, dacă pe mamă a dat-o afară din casă nici ea nu vorbește cu el.
Intimata, la care minorele au fost încredințate spre creștere și educare, a probat că poate asigura condiții materiale și morale pentru creșterea și îngrijirea acestora. Are un spațiu de locuit dotat corespunzător și întreținut curat, lucrează și realizează venituri, fiind ajutată de ei, care atunci când ea este la serviciu o duce pe fetița cea mare la grădiniță și o aduce acasă, iar de cea mică are grijă la domiciliul ei, până intimata termină serviciul. Luând în considerare sexul minorelor și vârsta acestora, tribunalul a apreciat că instanța fondului a dat o soluție justă în privința încredințării acestora.
În privința pensiei de întreținere stabilită în sarcina apelantului, tribunalul a constatat că aceasta a fost stabilită începând cu data de 26.05.2008, data introducerii acțiunii de divorț.
În apelul declarat s-a arătat că se atacă hotărârea cu privire la modalitatea de încredințare a minorelor și în subsidiar cu privire la stabilirea pensiei alimentare, fără a se arăta în ce sens s-a susținut acest petit subsidiar. Cu ocazia concluziilor pe fond s-a susținut petitul principal, acela de încredințare la apelant a minorelor și s-a făcut precizarea că nu insistă în obligarea intimatei la plata unei pensii de întreținere.
Chiar dacă intimata cu ocazia concluziilor pe fond a arătat că este de acord ca pensia de întreținere stabilită în sarcina reclamantului-apelant să se plătească doar începând cu luna noiembrie 2008, atâta timp cât acest aspect nu face obiectul apelului, instanța nu s-a putut pronunța în acest sens.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea în sensul încredințării minorelor spre creștere și educare către reclamant și în subsidiar, sub aspectul datei de la care a fost stabilită obligarea sa la plata pensiei de întreținere.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că măsura încredințării minorelor către pârâtă nu este în interesul acestora.
În cauză s-a făcut dovada faptului că pârâta mai are un copil dintr-o relație extraconjugală pe care l-a părăsit în totalitate.
Pârâta a început să manifeste interes față de minore, începând din luna noiembrie 2008, moment de la care nu a mai încasat indemnizația de maternitate în condițiile în care în intervalul mai - noiembrie 2008 părăsit minorele lăsându-le în grija tatălui și a bunicilor paterni.
Probele administrate indică faptul că minorele ar avea condiții materiale și morale bune la tatăl și bunicii paterni, comparativ cu aceleași condiții pe care le-ar avea la mamă.
În ce privește momentul datei de la care reclamantul poate fi obligat la plata pensiei de întreținere, acesta este luna noiembrie 2008 pentru că până la acest moment minorele s-au aflat în întreținerea reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată ( 11-14) pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis în parte în limitele și pentru următoarele considerente:
Sub aspectul măsurii încredințării minorelor curtea constată că hotărârile instanțelor de fond sunt temeinice și legale.
Analizarea comparativă a condițiilor materiale și morale pe care le oferă cei doi părinți copiilor nu poate fi făcută decât în urma reaprecierii probelor administrate în fața instanțelor de fond, în condițiile în care potrivit disp. art. 304 Cod proc.civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în situațiile reglementate de pct. 1- 9 însă numai pentru motive de nelegalitate.
O reapreciere a probelor fiind inadmisibilă din perspectiva acestei prevederi, reiese că în lipsa unui motiv de nelegalitate care să afecteze măsura încredințării copiilor spre creștere și educare pârâtei, recursul reclamantului este nefondat sub acest aspect.
În ce privește momentul de la care s-a stabilit obligația reclamantului la plata pensiei de întreținere în favoarea copiilor, curtea constată că recursul este fondat.
Chiar dacă instanța de apel a reținut că acest motiv invocat și în cadrul considerentelor apelului nu a mai fost susținut cu ocazia abordării fondului apelului, aceasta nu poate fi interpretată ca o renunțare la judecată din partea reclamantului.
Din ansamblul probelor administrate în fața instanțelor de fond, precum și a recunoașterii făcute de pârâtă, în perioada mai - noiembrie 2008 minorele s-au aflat în întreținerea reclamantului.
În situația desfacerii căsătoriei, instanța, potrivit disp. art. 42 alin. 3 din Codul familiei, va stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Părintele căruia nu îi sunt încredințați minorii spre creștere și educare datorează în favoarea acestora întreținere în limitele stabilite în art. 94 alin. 3 din Codul familiei.
În speță, în intervalul mai-noiembrie 2008, sarcina creșterii, educării și întreținerii minorelor a fost îndeplinită de către tată, astfel încât nu subzistă vreun temei pentru ca acesta să fie obligat la plata pensiei de întreținere până la data de 1.11.2008, când minorele au fost luate de mamă, întrucât prin ordonanța președințială înregistrată la 11.07.2008, aceasta a solicitat încredințarea minorelor, cerere care s-a încuviințat prin decizia civilă nr. 1231/R/5.11.2008 a Tribunalului Maramureș, instituindu-se obligația tatălui la plata pensiei de întreținere în favoarea minorelor pe durata încredințării.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recursul reclamantului va fi admis în parte, în sensul că data de la care reclamantul urmează să plătească pensia de întreținere în favoarea minorelor G și G, este de 1 noiembrie 2008, în loc de 26 mai 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul G - împotriva deciziei civile nr. 202/A din 15 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr- pe care modifică în parte în și rejudecând, admite în parte apelul declarat de reclamantul G - împotriva sentinței civile nr. 748 din 9 decembrie 2008 Judecătoriei Târgu Lăpuș, pe care o schimbă în parte, în sensul că data de la care reclamantul urmează să plătească pensia de întreținere în favoarea minorelor G și G, este de 1 noiembrie 2008, în loc de 26 mai 2008.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este definitivă și executorie.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - TARȚA
Red. dact.GC
7 ex/18.03.2010
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta NistorJudecători:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 617/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
