Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.136
Ședința publică de la 9 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț Președinte Instanță
- - -
- - - - Președinte Secție
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 197/A din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul -, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă -, asistată de avocat și intimatul pârât, asistat de avocat -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, prin Serviciul registratură, a fost depusă o cerere de strigarea cauzei la sfârșitul ședinței, de către avocat, apărător ales al recurentului reclamant, având de susținut o altă cauză la Tribunalul Mehedinți; a mai învederat faptul că intimatul pârât a depus întâmpinare, după care;
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării formulate de intimatul pârât către recurenta reclamantă.
Avocat, pentru recurenta reclamantă -, a depus împuternicire avocațială nr.35 și chitanța nr.290 din 04.02.2009, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, arătând că a observat întâmpinarea și nu solicită termen pentru a lua cunoștință de aceasta. A depus 2 înscrisuri, care au fost comunicate intimatului pârât.
Avocat -, pentru intimatul pârât, a depus împuternicire avocațială nr.38 din 09.02.2009, arătând că nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă -, a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul atribuirii casei, în principal, intimatului pârât, iar în subsidiar, recurentei reclamante. A depus concluzii scrise. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat -, pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile a instanței de apel ca fiind temeinică și legală. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2007, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Pârâtul formulat cerere reconvențională prin care solicitat să se constate că la dobândirea bunurilor avut o contribuție de 70 %.
Prin încheierea de admitere în principiu fost admisă în parte și în principiu acțiunea principală și s-a respins cererea reconvențională.
S- constatat că cei doi soți au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală următoarele bunuri: un teren în suprafața de 1237 situat în DTS, str. - nr. 61, o casă parter plus etaj situată pe terenul de mai sus, un garaj și un de păsări situate pe același teren, un frigider, ladă frigorifică, un TV color, o bibliotecă, un aspirator, o mobilă de dormitor, o mașină de spălat Arctic.
De asemenea s-a constatat dreptul de creanță al reclamantei pârâte pentru suma de 300 euro reprezentând din suma încasată de pârâtul reclamant ca urmare vânzării autoturismului Volkswagen Golf nr. -.
Prin sentința civilă nr. nr.2677 din 27 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar nr- s-a admis în parte și în fond acțiunea principală, s-a respins cererea reconvențională formulată de și s-au omologat rapoartele de expertiză atribuindu-se loturile astfel:
Lotul nr. 1- reclamantei compus din: frigider Arctic - val. 480 lei; mobilă dormitor - val. 700 lei;TV color Samsung - val. 900 lei, parterul casei - val. 101.467 lei; de păsări - val. 919 lei, teren în exclusivitate de 436,73 - val. 119.930 lei, teren în indiviziune de 136,77 (136,77:2 = 68,38.) - val. 18779 lei, în T str.- nr.61 jud. M, conform raportului de expertiză întocmit de expert .
Lotul nr.2- pârâtului compus din: ladă frigorifică (val.1400 lei), bibliotecă cu 4 corpuri ( val. 1480 lei), aspirator - val. 30 lei, mașină de spălat Arctic - val. 1100 lei, etajul casei în val. de 45660 lei, garaj în val. de 23.454 lei, teren de 617,50. ( parcela nordică), în val. de 59444 lei, teren în exclusivitate în parcela sudică de 45 - val. 12.358 lei, teren în indiviziune de 136,77. ( 136,77: 2 = 68,38.), în val. de 18.779 lei în T str.- nr.61 jud. M, conform raportului de expertiză întocmit de expert .
Pentru echilibrarea loturilor s-a dispus ca reclamanta să plătească pârâtului sulta de 39735 lei, iar cheltuielile judecată au fost compensate.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul lotizării bunurilor supuse partajului.
Prin decizia civilă nr. 197 din 29 septembrie 2008 s-a respins apelul ca nefondat.
Pentru se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la formarea și atribuirea loturilor în ceea ce privește imobilul bun comun, instanța de fond a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 6739.pr.civ. de faptul că formarea componenței loturilor trebuie să fie echilibrată, precum și de necesitatea de a asigura fiecărei părți o locuință.
S-a arătat că prin atribuirea parterului către reclamantă și atribuirea etajului construcției pârâtului, s-au creat două unități locative distincte, cu căi de acces separate, asigurându-se astfel și respectarea cotelor de coproprietate ale părților. Folosirea în indiviziune a unei suprafețe de teren de 136,77 mp, prin care se asigură accesul de la calea publică la imobil se impune cu atât mai mult cu cât niciuna dintre părți nu dorește atribuirea în întregime a casei, datorită sultei împovărătoare pe care ar trebui să o suporte.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, motivând că s-au încălcat dispoz. art. 728 alin. 1, art. 736 civ. și art. 673/5, în sensul că a fost încălcat principiul împărțirii în natură a bunurilor cu finalitatea separației de patrimonii pentru părți. S-a arătat că o suprafață de teren de 136,77. a fost menținută în indiviziune, ceea ce presupune în continuare o conviețuire între foștii soți, deși între aceștia au existat tensiuni, soldate cu violențe. Nu s-a lauat în considerare cererea reclamantei ca bunurile imobile să fie partajate potrivit variantei Ibd in raportul expertului, în care întreaga construcție și o suprafață de 618. rămânea în lotul exclusiv al pârâtului. S-a arătat că reclamanta nu poate prelua în lot construcția, deoarece nu are posibilitatea de a achita sulta.
La data de 6.02.2009 pârâtul intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și arătând că acesta nu este motivat deoarece nu s-au indicat critici de nelegalitate.
Recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Prin criticile formulate, a fost invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9, recurenta arătând că s-au încălcat prevederile art. 736 alin. 1, art. 728, art. 741 civ. și art. 673/5, art. 673/9 și expunând pe larg punctul său de vedere referitor la adoptarea unei anumite variante de lotizare.
Cum criteriile de formare a loturilor sunt criterii legale, nerespectare lor atrage nelegalitatea hotărârii, astfel că argumentarea criticilor din recurs pe acest temei se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 9 Din acest punct de vedere, este nefondată susținerea intimatului din întâmpinare în sensul că recursul nu a fost motivat, instanța nefiind îndreptățită să aplice o sancțiune pentru nemotivarea căii de atac.
Criticile circumscrise motivului arătat nu sunt, însă, întemeiate deoarece instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a legii.
În timpul căsătoriei, foștii soți au dobândit mai multe bunuri, asupra cărora au exercitat dreptul de proprietate în devălmășie, care constituie o modalitate a dreptului de proprietate, caracterizată prin aceea că dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane. Sistarea stării de coproprietate are loc prin partaj, atribuindu-se în concret bunurile, în materialitatea lor, către copărtași. Întrucât pe timpul existenței stării de coproprietate copărtașii au avut în patrimoniu un drept de proprietate exercitat asupra unor bunuri, la partaj, pe cât posibil, trebuie să le fie respectat același drept, cu același conținut, singura diferență fiind cu privire la bunurile dobândite în proprietate exclusivă. Numai în caz de imposibilitate obiectivă de atribuire a bunurilor în natură, dreptul de proprietate ce a fost exercitat asupra unui bun se schimbă în proprietate asupra unei sume de bani( sultă), ca efect al subrogației reale.
Ca urmare, procedura partajului este coordonată de principiul împărțelii în natură a bunurilor, consacrat prin art. 673/5 alin. 2 teza I. Față de prev. art. 741 civ. instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeași cantitate de bunuri mobile, imobile, de drepturi sau creanțe de aceeași natură, evitând, pe cât posibil, împărțeala excesivă a imobilelor. Pentru a evita arbitrariul în formarea loturilor, art. 673/9 stabilește criteriile legale de atribuire a bunurilor, instanța având obligația să aplice coroborat toate dispozițiile care reglementează modalitățile de atribuire a bunurilor, urmărind respectarea drepturilor tuturor copărtașilor și realizarea unei împărțeli echilibrate.
Din analiza textelor de lege arătate rezultă că numai în caz de excepție, când un bun imobil nu poate fi partajat în natură, este posibilă atribuirea exclusivă către un singur coproprietar, în caz contrar, când se pot forma unități locative distincte, care asigură o reală folosință fiecărei părți, instanța are obligația să facă aplicarea prevederilor art. 741 civ.
În speță, se constată că pe o suprafață de 1237. care are o lățime a frontului stradal de 8,30, părțile au edificat o construcție cu parter și etaj, accesul la etajul clădirii fiind făcut pe exterior, astfel că locuința poate fi împărțită cu ușurință în două unități locative distincte, întrucât fiecare parte are toate componentele unei locuințe separate.
Cum atribuirea în natură a locuinței este posibilă și niciuna dintre părți nu a cerut atribuirea exclusivă a acesteia, soluția aleasă de instanțele de fond este legală.
Construcția este dispusă în partea din față a terenului, la o distanță de aproximativ 11 de gardul de la stradă iar în fața casei, chiar pe linia de hotar dinspre stradă, se află un garaj. Lățimea relativ mică a terenului nu poate asigura două căi de acces separate spre locuință, fiind obligatoriu ca accesul din stradă să se facă pe o alee comună ambelor loturi. În atare situație, impusă de configurația terenului și de locul amplasării în teren a construcției, menținerea unei stări de indiviziune forțată asupra căii de acces este singura modalitate de împărțire a terenului care să răspundă obiectivului de a atribui fiecărui copărtaș o parte din locuință.
Menținerea acestei stări de indiviziune forțată născută din natura bunului nu este echivalentă cu ignorarea cererii de ieșire din indiviziune, deoarece fiecărei părți i s-au atribuit loturi separate din bunurile mobile și imobile, iar indiviziunea asupra unei căi de acces la locuință este impusă de modul în care aceasta este amplasată pe teren.
Instanța nu poate atribui în natură întreaga locuință pârâtului, așa cum se solicită prin motivele de recurs, cât timp acesta nu a formulat cerere în acest sens, nu și-a exprimat dorința de a prelua locuința nici în căile de atac, iar art. 673/10 dispune că numai dacă nu este posibil ca bunul să fie împărțit în natură și este cerut de una din părți, este posibilă atribuirea în exclusivitate.
Prin modalitatea de partajare susținută de recurentă s-ar impune pârâtului plata unei sulte de 140 000 lei, ceea ce este suficient de mult și nu s-a făcut dovada că ar exista posibilitatea reală de plată.
Recurenta a susținut oral, la acordarea cuvântului asupra fondului recursului, că dorește să preia în întregime construcția, însă nu a făcut dovada că poate achita sulta, mai cu seamă că are în îngrijire minorii rezultați din căsătorie și că a arătat expres în motivarea recursului că nu poate plăti sulta.
Față de aceste considerente, se apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prev. art. 728, art. 736 alin.1 și art. 741C.civ. art. 6735și art. 6739.pr.civ. nefiind întemeiate criticile aduse de recurentă, astfel că potrivit art. 312 c recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 197/A din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-. în contradictoriu cu pârâtul -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Costel Drăguț - - | JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu Tania Țăpurin - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. /tehnored. GI
2ex/16.02.2009
Jud. apel -,
Jud. fond
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Gabriela Ionescu Tania Țăpurin
| ← Divort. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Suceava | Divort. Decizia 442/2010. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
