Divort. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 444/R/2009
Ședința publică din 27 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop Judecător JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr.558 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimata, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 3, reprezentanta pârâtei intimatei, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 10, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul se află la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termen și a fost comunicat.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 23,5 lei și 0,30 lei timbru judiciar, aspect față de care la termenul de azi, recursul este legal timbrat.
Se constată că la data de 19 februarie 2009, s-a depus la dosar, din partea pârâtei intimate, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta reclamantului recurent.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că dintr-o regretabilă eroare în cuprinsul întâmpinării a menționat și invocat excepția tardivității recursului, excepție pe care nu o mai susține.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamanta intimată solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei pronunțare de instanța de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, în vederea administrării probatoriului pentru aspectele care au survenit pe parcursul derulării procesului, pentru motivele invocate în scris, fără cheltuieli de judecată. Susține pe scurt motivele de recurs.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea în întregime a hotărârilor instanțelor de fond și apel ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată. Susține pe scurt întâmpinarea.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 39/2008 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr- s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta având ca obiect divorț, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată față de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 07.08.1972, căsătoria dintre părți fiind înregistrată în Registrul stării civile al Comunei sub nr. 27/07.08.1972, așa cum rezultă din copia legalizată a certificatului de căsătorie seria C 4 nr. - ( 6).
Singurul motiv invocat de reclamant în destrămarea relațiilor de căsătorie îl constituie împrejurarea că soții au temperamente diferite și că între soți au existat numeroase divergențe.
S-a reținut că reclamantul a plecat în Spania în urmă cu 5 ani și nu și-a mai vizitat familia de atunci. Nici rudele, nici apropiații nu au cunoscut vreo adresă sau număr de telefon al reclamantului din Spania și acesta nici nu a luat legătura cu familia sau apropiații, până în vara anului 2007, când și-a vizitat familia, fără însă a rămâne la domiciliul conjugal.
Împrejurarea că relațiile dintre soți au fost întotdeauna armonioase rezultă și din declarațiile martorelor propuse de către pârâtă, și, martora declarând că soții "își vorbeau, se alintau și erau cunoscuți în sat ca o familia care avea o relație armonioasă". De asemenea, ambele martore au arătat că pârâta este o femeie gospodină, care a avut grijă de familia sa, chiar și de socrii atunci când reclamantul a plecat în Spania, în urmă cu aproximativ 5 ani, fără ca ulterior să-și mai caute familia.
Față de declarațiile martorilor, instanța a constatat că între soți nu au existat relații tensionate, astfel cum a susținut reclamantul în acțiunea introductivă, dimpotrivă, căsătoria părților a fost una bazată pe relații armonioase, cu țeluri comune. Mai mult, toți martorii audiați au declarat că pârâtei nu i s-ar putea imputa vreo vină în deteriorarea relațiilor dintre soți, la adresa pârâtei existând numai cuvinte de apreciere.
Din probele administrate nu a rezultat vreo culpă a pârâtei în deteriorarea relațiilor de căsătorie, iar aceasta nu a fost de acord cu desfacerea căsătoriei. Singurul impediment ivit între soți l-a constituit plecarea reclamantului în Spania și împrejurarea că acesta nu a comunicat, o perioadă lungă de timp nici cu soția sa, nici cu ceilalți membri ai familiei.
Împrejurarea că pârâta a încercat să afle vești despre soțul său, reflectă împrejurarea că aceasta dorește continuarea căsătoriei.
Potrivit art. 38. fam instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț, atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Situațiile tensionate sunt inerente unei căsnicii, însă ambii soți au datoria de a-și concilia divergențele. În opinia instanței, simpla despărțire în fapt a soților, chiar și o perioadă lungă de timp, nu poate conduce implicit la desfacerea căsătoriei, cu atât mai mult cu cât pârâta nu este de acord cu divorțul iar din probele administrate nu rezultă că i s-ar putea imputa vreo culpă. Despărțirea în fapt a soților se datorează, de altfel, culpei exclusive a reclamantului, care nu a dorit să comunice cu familia sa o perioadă lungă de timp.
Ori, divorțul nu se poate pronunța doar pe baza culpei soțului reclamant, întrucât ar însemna ca acesta să-și invoce propria culpă pentru a obține protecția unui drept (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Și în măsura în care ar fi fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 38. fam. instanța poate pronunța desfacerea căsătoriei numai dacă motivele temeinice, care fac imposibilă continuarea căsătoriei, au fost provocate de către soțul pârât, nu și atunci când cauza dezbinării este imputabilă exclusiv soțului reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 558/R din 30 octombrie 2008 Tribunalul Cluja respins ca tardiv recursul acestuia, reținând că sentința a fost comunicată potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței la data de 21.04.2008 la domiciliul indicat de reclamant, în mun. O,-,.18.
Potrivit art.619 alin.1 pr.civ. termenul de apel este de 30 de zile în cazul acțiunilor având ca obiect divorțul și curge de la pronunțarea hotărârii.
Apelul a fost declarat de reclamant la data de 23.06.2008, după expirarea termenului de 30 de zile prescris de lege, astfel fiind tardiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea deciziei pronunțate de tribunal, respingerea excepției tardivității și desfacerea prin divorț din culpa ambelor părți a căsătoriei.
În motivarea recursului arată că a indicat adresa de domiciliu din actul de identitate, însă a făcut dovada că locuiește în Spania, unde are reședința stabilă, acesta fiind și raționamentul pentru care a semnat o procură specială mandatarului lui pentru a-l reprezenta în fața instanțelor, sentința trebuia comunicată la adresa acestuia.
Consideră că sentința i-a fost comunicată nelegal la adresa de domiciliu, deși a arătat că nu locuiește acolo, pe dovada de comunicare neputând fi o semnătură reală a vreunei persoane care să locuiască în acel apartament.
Sub aspectul stării de fapt arată că nu s-a înțeles cu soția niciodată, fiind diferite, fiecare având alte preocupări și programe diferite.
Arată că locuiește și muncește în Spania pârâta nefăcând nici un efort în ultimii ani pentru a menține familia unită.
Consideră că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, această căsătorie nemaiputând continua.
Pârâta, prin întâmpinarea de la 7-9 solicită respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Curtea va analiza doar motivele de recurs ce se referă la respingerea apelului ca tardiv deoarece motivele care se referă la situația de fapt sau la fondul cauzei ar putea fi analizate doar dacă instanța de apel ar fi soluționat pe fond cauza iar nu pe excepție. Soluția în cazul în care instanța de apel ar fi admis greșit excepția tardivității ar fi fost casarea cu trimitere spre rejudecare iar nu casarea cu reținere sau modificarea, și doar aceste ultime soluții ar permite analiza fondului cauzei.
În motivarea recursului se arată că a indicat adresa de domiciliu din actul de identitate, însă a făcut dovada că locuiește în Spania, unde are reședința stabilă, acesta fiind și raționamentul pentru care a semnat o procură specială mandatarului lui pentru a-l reprezenta în fața instanțelor, sentința trebuia comunicată la adresa acestuia.
Consideră că sentința i-a fost comunicată nelegal la adresa de domiciliu, deși a arătat că nu locuiește acolo, pe dovada de comunicare neputând fi o semnătură reală a vreunei persoane care să locuiască în acel apartament. Se impunea ca sentința să fi fost comunicată la cabinetul apărătorului sau la adresa personală a mandatarului.
Curtea reține că în mod corect instanța de apel a reținut declararea tardivă a apelului față de data comunicării sentinței și data declarării apelului.
Chiar dacă recurentul a făcut dovada că locuiește în Spania aceasta nu implica citarea lui la o adresă din acea țară cât timp nu a solicitat acest lucru și nici nu a făcut o alegere de domiciliu pentru o adresă din România. Singura adresă indicată de către reclamant este cea la care i s-a comunicat sentința. Dacă ar fi dorit citarea sau comunicarea la o altă adresă trebuia să solicite aceasta expres iar nu să solicite abia în recurs sau în apel acest lucru.
Așa cum în apel a făcut o alegere de domiciliu și a fost citat de la acel domiciliu ales și i s-au comunicat actele de procedură și decizia pronunțată în apel, putea să facă același lucru și în fața primei instanțe.
Potrivit art. 90 alin. 1 teza I Cod procedură civilă înmânarea citației și tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat.
Art. 93 Cod procedură civilă prevede că în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar in lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.
Din acest din urmă text reiese că alegerea de domiciliu este expresă și trebuie făcută de către parte iar nu dedusă de către instanță. Mai mult, în cazul alegerii de domiciliu partea trebuie să arate și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, pentru că în lipsa unei asemenea arătări, comunicarea se va face tot la domiciliul părții.
Dacă în cazul alegerii de domiciliu, dar în lipsa indicării persoanei care va primi actele de procedură, citarea se va face tot la domiciliul părții, cu atât mai mult în cazul în care partea nu face o alegere de domiciliu citarea se va face la domiciliul părții, după cum de altfel dispune expres art. 90 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, anterior arătat.
Cu privire la susținerea recurentului că se impunea ca sentința să fi fost comunicată la cabinetul apărătorului sau la adresa personală a mandatarului, curtea reține că și mandatarul reclamantului, care era și apărătorul acestuia, a menționat în cererea de amânare (fila 9 dosar fond) că reclamantul are "domiciliul la dosar" ceea ce înseamnă că adresa unde va fi citat și i se vor comunica actele de procedură este cea indicată inițial prin acțiune, acțiune care la rândul ei a fost formulată de același mandatar/apărător.
În altă ordine de idei, pe dovada de comunicare a sentinței nu există nici o semnătură, procedura fiind legal îndeplinită prin afișare la data de 21.04.2008, după cum reiese din dovada de comunicare a sentinței aflată la fila 34 dosar fond, astfel că susținerea recurentului, că ar exista o semnătură a unei alte persoane pe această dovadă de comunicare, nu este reală.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 și Cod procedură civilă va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei suma de 700 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței aflată la fila 12 dosar recurs. Potrivit art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În cauză onorariul avocatului intimatei a fost în cuantum de 2000 lei dar acesta nu se justifică având în vedere atât soluția pronunțată de instanța de apel, soluție ce face obiectul prezentului recurs, cât și întâmpinarea formulată în recurs, care, față de această soluție, evident că nu solicita o muncă intensă sau extinsă din partea avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 558 din 30 octombrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 700 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 09.03.2009
Judecător fond - - Judecătoria Huedin
Judecători apel -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
| ← Stabilire paternitate. Decizia 380/2009. Curtea de Apel... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 218/2009. Curtea de... → |
|---|
