Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - încredințare minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 218
Ședința publică din 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul în loc.,-, cod poștal -, jud. S împotriva deciziei nr. 167 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, pentru pârâtul recurent și avocat, pentru reclamanta intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorii părților depun împuternici avocațiale la dosar.
Instanța înmânează apărătorului pârâtului recurent, un exemplar din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Av., pentru reclamanta intimată, solicită a se pune în vedere apărătorului pârâtului recurent să indice temeiul de drept potrivit art. 304 Cod procedură civilă, avut în vedere la formularea recursului.
Av., pentru pârâtul recurent, arată că temeiul de drept al recursului este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii, în materia stabilirii pensiei de întreținere.
Apărătoarea reclamantei intimate depune la dosar un înscris, tradus din limba italiană, din conținutul căruia rezultă că recurentul a fost angajat în 2001 pentru o perioadă determinată, iar ulterior, la 21.12.2001 contractul a fost transformat într-un contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Av., pentru pârâtul recurent, arată că acest contract este irelevant deoarece, deja a depus la dosar în apel un contract de muncă part-time, din care rezultă că are un venit de 600 euro/lună, corespunzător unui program redus de lucru.
Apărătoarea reclamantei intimate invederează instanței că, adeverința de la fila 10 dosar nu este o adeverință de venit, ci doar o factură cu privire la cheltuieli.
Apărătorul pârâtului recurent solicită acordarea unui termen pentru a depune la dosar acel contract.
Av., pentru reclamanta intimată, se opune amânării cauzei, învederând că acel act putea fi depus și în calea de atac a apelului, cale de atac devolutivă, precizând totodată că pârâtul a intentat și un proces "contestare recunoaștere paternitate", în care s-a constatat că acesta este tatăl copilului. De asemenea, apreciază că stabilirea pensiei de întreținere se face în funcție de veniturile pe ultimele 6 luni, astfel încât acel document nu justifică amânarea cauzei.
Av., pentru recurent, arată că pârâtul a avut un venit de 1000 de euro lunar până la data de 1.04.2009, când contractul său de muncă s-a transformat într-un contract part-time, pentru care încasează suma de 600 euro/lună. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar înscrisuri în acest sens.
Av., pentru reclamanta intimată arată că tergiversarea soluționării cauzei îi creează acesteia un prejudiciu în sensul că nu-și poate aduce copilul în țară.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de apărătorul pârâtului recurent și, constatând recursul în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Av., pentru pârâtul recurent, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul modificării cuantumului pensiei de întreținere, în raport de valoarea veniturilor acestuia. Precizează că pârâtul a contribuit material, în mod constant, la creșterea minorului, motiv pentru care reclamanta nu a formulat cerere de stabilire a pensiei de întreținere. Solicită ca pensia de întreținere să fie stabilită și raportat la venitul minim pe economie în România. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av., pentru reclamanta intimată, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor ca legale și temeinice. Apreciază că pârâtul nu a făcut dovada că cele două hotărâri au fost date cu încălcarea legii. În susținerea concluziilor sale arată că în decizia tribunalului s-a strecurat o eroare materială cu privire la suma de 600 euro în loc de 800 euro; că nu au relevanță în cauză veniturile reclamantei și nici cheltuielile pârâtului. În ce privește stabilirea pensiei de întreținere în raport de venitul minim pe economie din România, apreciază că acesta este incomparabil față de veniturile pârâtului din Italia. Solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți și înregistrată sub nr. 6451/285/14.11.2008, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul, să i se încredințeze ei spre creștere și educare minora - -, născută la data de 12.02.1998, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea acesteia, începând cu data introducerii acțiunii, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 1997 - 1999 avut o relație apropiată cu pârâtul, au locuit împreună, iar la data de 12.02.1998 s-a născut fiica lor, minora - recunoscută de pârât. Mai arată că ulterior s-a despărțit de pârât, însă minora a rămas în grija sa, ocupându-se exclusiv de creșterea și educarea copilului care este foarte atașat sufletește de ea, că dispune de condițiile materiale necesare în acest sens, însă se impune ca și pârâtul, în calitate de tată, să contribuie la susținerea nevoilor minorei, proporțional cu veniturile realizate de acesta, context în care a formulat prezentele pretenții.
Prin sentința civilă nr. 5294/18.12.2008, Judecătoria Rădăuția admis acțiunea, a încredințat reclamantei spre creștere și educare minora -, născută la data de 12.02.1998 și a obligat pârâtul să plătească o pensie de întreținere în cuantum de 800 lei lunar în favoarea minorei, începând cu data de 14.11.2008 și până la majoratul acesteia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că minora -, născută la data de 12.02.1998 este fiica reclamantei și a pârâtului, conform certificatului de naștere depus la dosar și poartă numele tatălui ei, că ulterior nașterii copilului, părțile s-au despărțit, minora fiind crescută exclusiv de reclamantă, împreună cu care a locuit, în ultima perioadă, în Spania unde aceasta are loc de muncă, că opțiunea minorei este de a rămâne în grija mamei, în condițiile în care nu păstrează legătura cu tatăl său și că pârâtul și-a exprimat acordul prin declarație autentificată în același sens.
Soluția a fost menținută de Tribunalul Suceava - Secția Civilă care, prin decizia nr. 167/9.04.2009, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului, prin care acesta contesta cuantumul pensiei de întreținere stabilit în sarcina sa la suma de 800 lei lunar, obligându-l și la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în apel, cu motivarea că, suma lunară fixată cu titlu de pensie de întreținere de prima instanță, respectă prevederile art. 86 și 94 alin. 1 și 3 din Codul familiei, în condițiile în care minora este în vârstă de 10 ani și urmează cursurile unei forme de învățământ, iar tatăl ei este angajat cu contract de muncă în Italia, media veniturilor lunare ale acestuia depășind suma de 1000 EURO, efectele crizei economice fiind eventuale și nu concretizate în obținerea unui venit lunar situat mult sub nivelul reținut de judecătorie, la cuantificarea obligației de întreținere.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, în motivarea căruia a arătat, în esență, că tribunalul a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 94 alin. 3 din Codul familiei, prin menținerea cuantumului pensiei de întreținere datorată fiicei sale, minora -, la nivelul sumei de 800 lei lunar, în condițiile în care a făcut dovada că, începând cu data de 1.04.2009, contractul său de muncă s-a transformat în unul "part-time", cu diminuarea corespunzătoare a salariului lunar la aproximativ 600 euro, sumă din care, o parte considerabilă este avansată pe cheltuieli locative (nefiind total irelevant în acest sens, nici cuantumul venitului minim pe economia națională din România), iar reclamanta, în calitate de angajată a Fundației din Spania, realizează venituri lunare de peste 1000 euro și că, a produs dovezi în sensul că și-a sprijinit atât material, cât și moral fiica, cu care a stabilit și păstrează o relație normală și firească copil - părinte.
Criticile formulate se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Fundamentul obligației de întreținere îl constituie sentimentele de prietenie și afecțiune care caracterizează relațiile de familie, precum și regulile de conviețuire socială care cer ca, persoanele între care există relații de familie să nu rămână indiferente în cazul în care unele din ele s-ar afla în nevoie.
Obligația legală de întreținere a părinților față de copiii minori este datorată în temeiul art. 86 alin. 1 din Codul familiei, potrivit căruia obligația de întreținere există între părinți și copii, fără a deosebi dacă aceștia sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei, ori din adopție, precum și al art. 107 alin. 1 din același cod, conform căruia copilul minor este întreținut de părinții săi, care sunt obligați in solidum, în comun, la întreținere, proporțional cu mijloacele de care dispun, dacă minorul nu are venituri din muncă (fără dovada incapacității de a munci) și indiferent dacă minorul are sau nu bunuri care ar putea fi valorificate (oricare ar fi pricina nevoii în care se află).
Textele legale citate consacră implicit obiectul complex al obligației, în sensul că acesta se circumscrie mijloacelor necesare traiului (alimente, locuință, îmbrăcăminte, medicamente, nevoi spirituale) și creșterii, educării, învățăturii și pregătirii profesionale ale copiilor.
Sub aspectul întinderii întreținerii, se reține că plafonarea prevăzută de art. 94 alin. 3 din Codul familiei, se referă exclusiv la câștigul din muncă al părintelui, în sensul venitului net obișnuit, stabil, al acestuia, însă întreținerea se acordă nu numai din câștigul din muncă, ci și din alte mijloace ale debitorului obligației, "potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti".
Din această perspectivă, coroborată cu ansamblul probator al cauzei, potrivit căruia pârâtul, ca angajat al firmei SI, -, PROVINCIA, ITALIA, pe perioadă nedeterminată (fila 17 dosar recurs), a obținut venituri lunare nete, aferente perioadei 2006 - 2007, superioare sumei de 1000 euro lunar (filele 16 - 20 dosar fond), existând prezumția încasării de către acesta a acelorași venituri și în prezent, în lipsa dovezii contrare, cuantumul lunar al pensiei de întreținere stabilit în sarcina sa apare ca fiind corect și legal, fiind situat sub plafonul maxim de din salariul acestuia.
Susținerea pârâtului - recurent în sensul că, în prezent, respectiv începând cu data de 1.04.2009, este beneficiarul unui contract de muncă "part - time", cu diminuarea venitului net lunar la nivelul sumei de 600 euro, nu poate fi reținută, cum corect a apreciat tribunalul, întrucât, pe de o parte, la stabilirea pensiei de întreținere, urmează a fi avută în vedere media veniturilor nete lunare încasate în ultimele 6 luni anterioare introducerii acțiunii (în speță, 14.05 - 14.11.2008), iar pe de altă parte, acesta nu a făcut dovada susținerilor sale, potrivit art. 1169 Cod civil, care consacră regula, înscrisul existent la fila 10 dosar apel și reprezentând o factură emisă pentru o valoare totală de 1415 euro, nerelevând împrejurarea pretinsă.
Pe cale de consecință, suma de 350 euro lunar alocată de recurent propriilor nevoi locative, este irelevantă, prin raportare la veniturile dovedite, nefiind în măsură a determina reducerea cuantumului obligației.
Din aceleași rațiuni, trimiterea recurentului la nivelul salariului minim pe economia națională obținut în România, apare ca fiind făcută cu rea credință, cu nesocotirea îndatoririlor părintești și a drepturilor minorei, în vârstă de 11 ani.
Fără a insista asupra împrejurării respectării drepturilor și obligațiilor părintești de către recurent, anterior introducerii prezentei acțiuni - 14.11.2008, este unanim recunoscut că, de principiu, pensia de întreținere se acordă în măsura în care este cerută. Altfel spus, de drept comun, data de la care se datorează întreținerea este, în principiu, data cererii de chemare în judecată.
Cum recurentul nu a dovedit prestarea întreținerii în favoarea minorei ulterior datei de 14.11.2008, în mod corect s-a dispus instituirea obligației de plată în sarcina acestuia începând cu data introducerii acțiunii, la care s- apreciat și starea de nevoie a copilului.
Față de cele ce preced, constatând că nu este dat motivul de nelegalitate invocat și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Potrivit art. 274 Cod pr. civilă, reținându-se culpa procesuală în sarcina recurentului, ca parte căzută în pretenții, acesta va fi obligat și la suportarea cheltuielilor de judecată avansate de reclamanta - intimată în această fază procesuală, reprezentând onorariu avocat, justificate cu chitanța de la fila 18 dosar recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul în loc.,-, cod poștal -, jud. S împotriva deciziei nr. 167 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din24 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pt. grefier plecat în
semnează prim grefier
Red.
Tehored.
2 ex./13.07.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitraș Daniela, Rață Gabriela
| ← Divort. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Cluj | Plasament. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
