Divort. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.452
Ședința publică din data de 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în B, Cartier V,. 7,. 50, Cod poștal -, Județ B împotriva deciziei civile nr. 61 pronunțată la 23 februarie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, B-dul -, -. B,. 6,. 65, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant și autoritatea tutelară.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Recurenta-pârâtă depune la dosar adeverința nr. 1238/2009 eliberată de Școala cu clasele I-VIII nr.7 B și adresa înregistrată sub nr. 1181/6.05.2009, arătând că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-pârâtă, având cuvântul, arată că nu este de acord cu modul în care instanța de apel a stabilit programul de vizitare al minorului, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă.
Mai arată că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că minorul a fost crescut de bunicii materni, venind în domiciliul părinților numai în weekend și că minorul refuză să înnopteze cu tatăl său.
Învederează că minorul are o imunitate scăzută, că răcește foarte des și are nevoie de o îngrijire specială, tatăl nefiind în măsură să se ocupe în mod corespunzător de minor.
Arată că, pentru început, trebuie redusă perioada de vizitare a minorului, în sensul ca acesta să fie luat în domiciliul tatălui în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 17,00, întrucât minorul se află la începutul perioadei de școlarizare și trebuie să-și pregătească lecțiile.
Referitor la vacanța de iarnă, arată că instanța a stabilit ca minorul să fie luat de tatăl său în prima săptămână din vacanță, ceea ce o lipsește de dreptul de a-și mai petrece Crăciunul alături de fiul său.
De asemenea, arată că este angajată în calitate de contabil în sistemul de învățământ și niciodată nu-și poate lua concediu în luna iulie, astfel că, este privată și de dreptul a pleca împreună cu minorul în vacanța de vară, întrucât instanța a stabilit ca în luna august minorul să stea cu tatăl său.
Solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul ca programul de vizitare al minorului să se facă în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 17,00, cu luarea minorului în domiciliul reclamantului; minorul să fie luat de reclamant în mod alternativ în prima săptămână a vacanței de iarnă în anii pari, iar în anii impari în doua săptămână; pe timpul vacanței de vară, în luna august, minorul să stea doar două săptămâni cu tatăl său, celelalte două urmând să le petreacă cu pârâta.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6564/200/3.09.2008 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 20.07.2002 și înregistrată sub nr. 389/20.07.2002 în Registrul Stării Civile al Primăriei municipiului B din vina exclusivă a pârâtei, reluarea de către aceasta a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "", să-i fie încredințat pârâtei spre creștere și educare minorul, născut la 1.12.2002, cu obligarea sa la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului în raport de veniturile pe care le realizează.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 20.07.2002, din căsătorie rezultând minorul și că pe parcursul căsătoriei au existat neînțelegeri permanente dar, datorită copilului, părțile au continuat să conviețuiască împreună, însă în ultima vreme certurile au devenit foarte dese, de față cu copilul, astfel că relațiile dintre soți sunt grav vătămate, iar căsătoria nu mai poate continua.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant, a solicitat să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie și pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în raport de veniturile realizate.
La termenul de judecată din 2.10.2008 atât reclamantul, cât și pârâta și-au modificat cererile în sensul că au solicitat desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
La termenul de judecată din 30.10.2008 reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minorul în prima și a treia săptămână din lună de vineri seara până duminică seara în vacanțele de iarnă și de Paște, iar în vacanța de vară o lună.
Prin sentința civilă nr. 5849 pronunțată de Judecătoria Buzău la data de 30.10.2008, s-a admis acțiunea-modificată formulată de reclamantul împotriva pârâtei, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă împotriva reclamantului -pârât și s-a declarat desfăcută căsătoria părților încheiată la 20.07.2002 și înregistrată sub nr. 389/2002 în Registrul Stării Civile al Primăriei municipiului B, din vina ambilor soți; s-a dispus ca pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de ""; a fost încredințat mamei, spre creștere și educare, minorul, cu obligarea tatălui la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minor în cuantum de 774 lei, începând cu data introducerii acțiunii -3.09.2008- și până la majoratul copilului.
De asemenea, s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună de vineri seara până duminică seara, în vacanța de iarnă o săptămână, o zi în vacanța de Paști și o lună în vacanța de vară.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, în speță fiind întrunite condițiile art.38 alin.1 din Codul familiei.
În ce privește modalitatea reclamantului de a avea legături personale cu minorul s-a reținut că s-a avut în vedere la fixarea programului de vizitare stabilirea unei relații afective între tată și copil, astfel încât o perioadă foarte mică de timp și fără posibilitatea ca minorul să rămână peste noapte la tatăl său nu este suficientă pentru a se realiza comunicarea psiho-afectivă dintre tată și copil.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării capătului de cerere privind stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului, minor ce a fost încredințat spre creștere și educare mamei -apelante dar și în ce privește stabilirea legăturilor personale ale tatălui reclamant cu minorul.
În expunerea motivelor de apel s-a susținut că varianta de stabilire a pensiei de întreținere prin sumă fixă lunară nu reprezintă de cele mai multe ori posibilitățile reale de plată ale debitorului având în vedere caracterul confidențial al veniturilor reclamantului-intimat angajat la o unitate militară.
S-a solicitat, având în vedere aceste argumente, ca stabilirea cuantumului pensiei de întreținere pentru minor să se facă în procent de 25% din venitul net al intimatului.
Printr-un al doilea motiv de apel s-a susținut că programul de vizitare al minorului,astfel cum a fost stabilit prin sentința apelată, este imposibil de executat, întrucât lăsarea minorului peste noapte la domiciliul tatălui intimat ar fi dăunătoare, având în vedere vârsta copilului și modul de viață anterior, precum și faptul că minorul a fost crescut în mare parte de bunicii materni la domiciliul cărora a locuit de la vârsta de un 1 an și 2 luni.
S-a precizat că și celelalte modalități de exercitare a legăturilor personale respectiv pe timpul vacanțelor de iarnă, primăvara și vara sunt excesive și,mai mult, nu sunt precizat perioadele din cursul vacanțelor în care minorul urmează să locuiască cu tatăl său.
Prin decizia nr. 61 pronunțată la 23 februarie 2009, Tribunalul Buzăua admis apelul declarat de pârâta-apelantă, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pe tatăl reclamant la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar al reclamantului-intimat obținut de la unitatea la care este încadrat, începând cu data de 3.09.2008 până la majoratul copilului.
De asemenea, s- încuviințat ca reclamantul-intimat să aibă legături personale cu minorul astfel: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 17,00 până duminică ora 17,00,precum și în vacanța de iarnă în prima săptămână, apoi în prima zi din vacanța de Paști, și în luna august din vacanța de vară, prin luarea minorului de către tată.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, într-adevăr, în ce privește stabilirea pensiei de întreținere printr-o sumă fixă lunară, nu reprezintă întotdeauna posibilitatea reală de plată a debitorului pensiei de întreținere, având în vedere veniturile fluctuante pe anumite perioade de timp astfel că este mai eficientă fixarea în procent a obligației de întreținere în sarcina reclamantului-intimat, cu respectarea dispozițiilor art.86-94 Codul Familiei.
S-a apreciat că este întemeiat în parte și al doilea motiv de apel, referitor la modalitatea de exercitare a drepturilor de vizitare a minorului, astfel cum este prevăzută de art.43 alin.ultim Codul Familiei.
Având în vedere precizările făcute de părți la termenul de judecată din 23.02.2009, dar și prevederile art.43 Codul familiei, potrivit cu care la stabilirea programului de vizitare a copilului de către părintele care nu-l are în grijă se ține seama de interesul superior al copilului, în funcție de criteriile de determinare a acestuia și nu în funcție de cererile părinților, instanța a apreciat că reclamantul poate să aibă legături personale cu minorul în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 17,00 până duminică ora 17,00,precum și în vacanța de iarnă în prima săptămână, apoi în prima zi din vacanța de Paști, și în luna august din vacanța de vară, prin luarea minorului de către tată.
La fixarea acestui program, instanța a avut în vedere interesul tatălui pentru creșterea și educarea minorului, dar și faptul că printr-o astfel de modalitate nu se antamează programul minorului stabilit de mama apelantă pe o perioadă viitoare din viața acestuia.
Împotriva deciziei civile nr. 61 pronunțată la 23 februarie 2009 de Tribunalul Buzău, a formulat recurs pârâta care a arătat că hotărârea este nelegală sub aspectul modalității de exercitare a legăturilor personale cu minorul, întrucât, pe de o parte, se ignoră interesul suveran al copilului, iar pe de altă parte, este total lipsită de flexibilitate.
Susține recurenta că minorul este în vârstă de 6 ani, iar de la naștere a trăit în domiciliul comun doar în week-end, restul zilelor, de luni până vineri seara, fiind crescut de bunicii materni. Tatăl-intimat nu știe să se ocupe de minor, nu manifestă afecțiunea necesară vârstei și intereselor imediate, situație ce are drept consecință refuzul constant al minorului de a înnopta cu tatăl său.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta arată că nu s- opus ca reclamantul să păstreze legăturile personale cu minorul, chiar le-a încurajat, dar a constatat că minorul respinge ideea de a dormi cu tatăl său, solicitând reîntoarcerea alături de mamă. Nici în prezent reclamantul nu reușește să-l ia pe minor din domiciliul bunicilor paterni, de care este foarte atașat, minorul nefiind interesat de plecarea la tată, iar desprinderea lui brutală din mediul în care a fost crescut, pe o perioadă destul de întinsă de timp, îi va crea un evident dezavantaj.
În plus, susține recurenta, copilul se află la începutul perioadei de școlarizare, astfel că, are nevoie de stabilitate, de un răgaz aparte pentru pregătirea lecțiilor și integrare în programul școlar.
Apreciază recurenta că, pentru început, cele două sfârșituri de săptămână ar trebui limitate în timp, instanța urmând să ia act de acordul său ca minorul să fie luat de reclamant de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 17,00, până se va obișnui să stea alături de tatăl său.
Referitor la vacanța de iarnă, recurenta arată că instanța a stabilit ca minorul să fie luat de tatăl său în prima săptămână din vacanță, ceea ce o lipsește de dreptul de a-și mai petrece Crăciunul alături de fiul său.
În principiu, recurenta arată că este de acord ca reclamantul să-l ia pe minor într-un an în prima săptămână și în al doilea an a doua săptămână a vacanței de iarnă sau să se stabilească de către instanță ca în anii pari să-l ia unul dintre părinți, iar în anii impari celălalt.
Mai arată recurenta că nu este de acord nici cu luarea minorului în concediul de odihnă al reclamantului, exclusiv în luna august, deoarece este angajată în calitate de contabil în sistemul de învățământ și niciodată nu-și poate lua concediu în luna iulie, întrucât până pe data de 15 iulie a fiecărui an este obligată să depună situațiile contabile, astfel că, este privată și de dreptul a pleca împreună cu minorul în vacanța de vară.
Solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii în sensul de a se limita dreptul reclamantului de a-l lua pe minor din domiciliu, respectiv în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 17,00; minorul să fie luat de reclamant în mod alternativ în prima săptămână a vacanței de iarnă în anii pari, iar în anii impari în doua săptămână; pe timpul vacanței de vară, reclamantul să-l ia pe minor câte două săptămâni în două reprize distincte, urmând a conveni cu reclamantul asupra celor două perioade, în funcție de datele la care vor fi acceptate cererile de concediu.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, socotind ca temeinică și legală decizia recurată și solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar adresele cu nr. 1181/06.05.2009 emisă de Primarul municipiului B și nr. 1238/20.05.2009 emisă de Școala cu clasele I-VIII nr.7
Curtea, examinând decizia recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, inclusiv motivele de casare prevăzute de art. 304 pr.civilă, constată că recursul e fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este evident că la stabilirea modalității în care părintele căruia nu i s-a încredințat minorul urmează a-și exercita dreptul de a avea legături personale cu acesta, trebuie avut în vedere interesul superior al copilului. În speță, având în vedere că minorul are vârsta de 6 ani și se află la începutul perioadei de școlarizare, astfel că, are nevoie de stabilitate, de un răgaz aparte pentru pregătirea lecțiilor și integrare în programul școlar, stabilirea unui program de vizitare prin luarea în domiciliul intimatului-reclamant de vineri -ora 17, 00 până duminică, ora 17,00, apărând ca fiind excesivă și putând afecta activitatea școlară a acestuia. Din acest considerent și având în vedere că e echitabil ca ambii părinți să aibă posibilitatea efectivă de a-și petrece Crăciunul și vacanța de vară cu minorul, în baza art. 312 pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei nr. 61/23.02.2009 a Tribunalului Buzău și va modifica în parte decizia în sensul că legăturile personale cu minorul vor fi stabilite în favoarea reclamantului în următoarea modalitate: prin luarea minorului în domiciliul tatălui în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 17,00, în mod alternativ în prima săptămână a vacanței de iarnă în anii pari și în doua săptămână în anii impari, precum și două săptămâni în luna august, în vacanța de vară.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta, domiciliată în B, Cartier V,. 7,. 50, Cod poștal -, Județ B împotriva deciziei civile nr. 61 pronunțată la 23 februarie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, B-dul -, -. B,. 6,. 65, Cod poștal -, Județ
Modifică în parte decizia în sensul că legăturile personale cu minorul vor fi stabilite în favoarea reclamantului în următoarea modalitate: prin luarea minorului în domiciliul tatălui în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 17,00, în mod alternativ în prima săptămână a vacanței de iarnă în anii pari și în doua săptămână în anii impari, precum și două săptămâni în luna august, în vacanța de vară.
Menține în rest decizia.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Marilena
- - - - - -
Grefier,
Red.MP
Tehnored.PJ
2 ex/ 04.06.2009
f-
-
a-
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Marilena
| ← Divort. Decizia 321/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
