Divort. Decizia 460/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 460/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldeavicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol, recursul civil declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 25 din 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL, în acțiunea civilă având ca obiect divorț.
La apelul nominal a răspuns pentru intimata-reclamantă lipsă av., lipsă fiind recurentul-pârât și autoritatea tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că este al 3-lea termen de judecată în recurs; nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul intimatei declară că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul intimatei-reclamante, pentru motivele detaliate în întâmpinarea depusă la dosar, apreciază că nu sunt întemeiate criticile aduse deciziei recurate, solicitând în concluzie respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârât. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr. 7902/196/ 14.09.2007, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul - solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de 23.12.1998, din vina exclusivă a pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a minorilor, născut la 20.09.2006 și, născut la 15.03.2000, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora precum și reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de "".
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr. 2051/196/11.03.2008 pârâtul-reclamant - a chemat-o în judecată pe reclamanta-pârâtă - solicitând instanței să dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de 23.12.1998 din vina exclusivă a acesteia, încredințarea spre creștere și educare a minorilor și mamei, obligarea sa la plata unei pensii de întreținere pentru cei doi copii și reluarea de către reclamanta-pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei.
Prin încheierea din 25.06.2008, în baza art. 164 Cod procedură civilă, instanța de fond a dispus conexarea celor două cauze.
Deliberând asupra cererilor conexe, prin nr. 5162/10.09.2008, Judecătoria Brăila, a admis în totalitate acțiunea principală și în parte acțiunea conexă, a dispus desfacerea căsătoriei înregistrate sub nr. 1582/23.12.1998 în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului B, din vina exclusivă a soțului pârât, reclamanta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, au fost încredințați mamei spre creștere și educare minorii și, pârâtul a fost obligat în favoarea acestora a unei pensii de întreținere de 406 lei lunar.
S-a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 23.12.1998, căsătoria fiind înregistrată sub numărul 1582 în registrul stării civile al Primăriei B, astfel cum rezultă din certificatul seria - nr. -/23.12.2008.
Din căsătorie au rezultat minorii -, născut la data de 20.09.2006 și, născut la data de 15.03.2000, conform certificatelor de naștere seriile NV nr. -/6.10.2006 și NZ nr. -/22.03.2000.
Din declarațiile martorilor precum și din susținerile părților, instanța de fond a reținut că, la începutul căsătoriei, relațiile dintre părți au fost bune, neînțelegerile apărând în ultimii ani.
Martora a arătat că a văzut-o pe reclamantă "în repetate rânduri cu urme de lovituri", aceasta spunându-i că soțul ei a lovit-o ( 31) și că "reclamanta a încercat să mențină familia unită, însă pârâtul a arătat dezinteres, lipsind de acasă fără a da o explicație." Pârâtul, atunci când era sunat de soția sa, spunea că are și nu poate vorbi la telefon, din luna februarie plecând de acasă.
Martorul a precizat că reclamanta avea grijă de copii și că aceasta "spăla, călca, gătea", soțul fiind plecat, întrucât "avea lucrări de făcut în țară".
Susținerile martorului în sensul că reclamanta l-ar fi lovit pe soțul său și că ar fi plecat în repetate rânduri de acasă seara, nu au fost reținute, atâta timp cât pârâtul însuși nu a învederat astfel de situații în acțiunea sa.
Instanța de fond a constatat că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, reținând drept motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei comportamentul pârâtului, lipsa de interes manifestată, atitudinea violentă, aspecte ce au condus la deteriorarea relațiilor de familie întemeiate pe afecțiune și sprijin reciproc precum și despărțirea în fapt a soților, prin părăsirea domiciliului comun de către pârâtul, motive ce au conturat culpa exclusivă a acestuia.
În ceea ce privește încredințarea minorilor -, născut la data de 20.09.2006 și, născut la data de 15.03.2000, instanța a apreciat, în raport de situația de fapt reținută și dispozițiile art. 42 Codul familiei, cererile ambelor părți, precum și referatul de anchetă socială efectuat în cauză de Primăria B - Serviciul Autoritate Tutelară, că este în interesul acestora să fie încredințați spre creștere și educare mamei.
Instanța a avut în vedere declarația martorei care a arătat că reclamanta "este o mamă extraordinară, ocupându-se permanent de copii", martorul afirmând la rândul său că aceasta "avea grijă de copii".
S-a observat că în acest fel sunt protejate interesele minorilor, luând în considerare vârsta acestora și împrejurarea că reclamanta s-a ocupat îndeaproape de creșterea lor.
În temeiul art. 42 alin. 3) și 4) raportat la art. 86 alin. 1) si 3) și art. 94 alin.1 Codul familiei, instanța de fond, văzând și susținerile părților, precum și veniturile obținute de către acestea, l-a obligat pe pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor în cuantum de 406 lei, câte 203 lei lunar pentru fiecare copil, începând cu data introducerii prezentei cereri, 14.09.2007, până la majorat.
Astfel, din adeverința de salariu nr. 45/9.09.2008 depusă de către pârât, a rezultat că venitul net lunar realizat de acesta, în ultimele 6 luni, în calitate de director general al B, este de 1218 lei.
Instanța de fond a avut în vedere data introducerii acțiunii, deoarece din susținerile martorei audiate a rezultat că pârâtul "nu a mai ajutat în ultimul timp cu bani la întreținerea copiilor", că din luna februarie a părăsit domiciliul comun și că "lipsea de acasă fără a da o explicație".
Mai mult decât atât, chiar pârâtul a afirmat în cuprinsul acțiunii conexe introduse la data de 11.03.2008, că părțile s-au despărțit în fapt "de mai bine de șapte luni".
Având în vedere cererile ambelor părți, în baza art. 40 alin. (3) Codul familiei, instanța de fond a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1039,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1000 lei reprezentă onorariu de avocat conform chitanței nr. 37/3.06.2008 ( 35), 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul arătând că în mod nelegal instanța de fond a dispus obligarea sa la plata unei pensii de întreținere începând cu data introducerii acțiunii. Cererea de chemare în judecată formulată de intimată a fost dedusă judecății la data de 14.09.2007, iar cererea conexă formulată de apelant a fost dedusă judecății la data de 11.03.2008. La termenul din 19.12.2007 intimata a arătat dezinteres neprezentându-se în fața instanței, astfel că trebuia avută în vedere data introducerii acțiunii de divorț de către apelant, acesteia dându-i-se curs și exprimând voința părților. Mai mult, apelantul a părăsit domiciliul conjugal în luna februarie 2008, condiții în care soluția instanței de fond nu este susținută de probele administrate în cauză. În ceea ce privește cererea de a se stabili un program de vizitare a minorilor, soluția este criticată pentru că nu s-a dat dovadă de rol activ, instanța de fond nepronunțându-se cu privire la această solicitare. .-se minorii mamei, interesul acestora era de a se asigura legături personale și fără nici o ingerință din partea mamei între copii și tatăl lor.
În întâmpinarea formulată, intimata arată că din probele administrate la instanța de fond rezultă că părțile s-au despărțit în fapt de mai bine de șapte luni, iar în luna februarie 2008 acesta a părăsit domiciliul conjugal. Astfel, nu se poate reține că acesta a contribuit la creșterea și întreținerea minorilor cu sume de bani și produse. În ceea ce privește al doilea motiv de divorț, s-a constatat că apelantul nu a solicitat cu ocazia judecării cererii în fond să se stabilească un program de vizitare prin luarea minorilor la domiciliul tatălui în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, de două ori pe săptămână, câte o săptămână în timpul iernii, și verii, a doua zi de C și a doua zi de Paști. Este de necontestat dreptul apelantului de a avea legături personale cu minorii, însă acesta ar fi trebuit să manifeste interes și să deducă judecății o cerere în acest sens.
Prin decizia civilă nr. 25/13.02.2009, Tribunalul Brăilaa respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul-reclamant, reținând următoarele:
Nu se poate reține că apelantul face dovada contribuției sale la creșterea și întreținerea minorilor în condițiile în care din bonurile fiscale depuse nu rezultă că bunurile au fost achiziționate de către acesta și au fost folosite în acest scop. Din copiile foilor de vărsământ și a facturii reiese că apelantul a depus pe numele intimatei sume de bani în perioada noiembrie 2008- ianuarie 2009. Această împrejurare nu este de natură a duce la concluzia că apelantul a contribuit cu sume de bani, sumele fiind datorate în temeiul hotărârii judecătorești criticate, care a fost pronunțată în luna septembrie 2008, dispozițiile privind pensia de întreținere având caracter executoriu.
Nu se pot lua în considerare susținerile potrivit cărora intimata a manifestat dezinteres prin neprezentarea la termenul de judecată din 19.12.2008, neprezentare care a dus la suspendarea judecării cauzei, iar acest dezinteres trebuia sancționat prin acordarea pensiei de întreținere de la data promovării acțiunii de divorț de către apelant, deoarece pârâtul nu a făcut dovada că până la data de 11.03.2008 acesta a contribuit la întreținerea minorilor. În ceea ce privește descendenții minori, al. 3 al art. 86 Codul familiei precizează că aceștia au drept la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care se află. Pensia de întreținere având drept scop să asigure satisfacerea nevoilor celui care o solicită, trebuie acordată din momentul formulării unei atari cereri.
Iar din declarația tatălui apelantului, audiat de instanța de fond nu rezultă că acesta a contribuit în perioada despărțirii în fapt la întreținerea minorilor rămași în îngrijirea părintelui care a formulat cerere în acest sens.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel se vor reține prevederile art. 43 al. 3 Codul familiei, potrivit cărora, părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături cu acesta precum și dreptul de a veghe la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Din redactarea textului nu rezultă că instanța are îndatorirea să se pronunțe chiar și din oficiu cu privire la acest drept, în toate cazurile în care se desface căsătoria prin divorț.
Se apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond nu a dispus cu privire la acest drept al apelantului în lipsa unei cereri formulate în acest sens.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia cuantumul pensiei de întreținere nu a fost legal calculat nu va fi luată în considerare, deoarece această nemulțumire nu a constituit un motiv de apel, fiind invederată instanței în concluziile scrise depuse după dezbateri.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 10 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, iar instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare ce era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține că deși decizia atacată cuprinde o "amănunțită trecere în revistă a cauzei", motivarea considerentelor avute în vedere de tribunal atunci când a respins apelul, "lipsește cu desăvârșire".
Că, deși a depus, în apel, bonuri fiscale din care se putea reține contribuția sa certă la întreținerea celor 2 minori, instanța le-a înlăturat fără o motivare argumentată și, în acest context, greșit s-a menținut obligarea sa la plata pensiei de întreținere minori, începând cu data introducerii cererii formulate de către reclamantă.
Recursul declarat este nefondat, în considerarea celor ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârile judecătorești se dau în numele legii și ele trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Obligația instanței de a menționa în mod expres și explicit în considerentele hotărârii date care sunt argumentele în măsură să îi susțină soluția pronunțată apare ca esențială, din perspectiva textelor normative evocate mai sus, ea fiind de natură a înlătura orice arbitrariu, să convingă părțile în litigiu de temeinicia și legalitatea unei decizii, în sfârșit, să facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc.
În speță, Tribunalul a motivat amplu și convingător de ce se impune menținerea obligării pârâtului la plata pensiei de întreținere minori, cu începere de a data introducerii acțiunii de către reclamantă, iar faptul că pârâtul este nemulțumit de aceasta nu poate justifica critica nemotivării hotărârii.
Cât privește critica vizând nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, Curtea reține că aceasta nu poate fi supusă controlului întrucât textul prevăzut de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâtul,împotriva deciziei civile nr. 25 din 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent către intimata la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /11.11.2009
decizie VM/12.11.2009
5 ex./12.11.2009
Fond: Judecătoria Brăila: judecător
Apel: Tribunalul Brăila: judecători
Com. 3 ex./13.11.2009
-
-
- Consiliul local
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
| ← Divort. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
