Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 45
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în I,-,. 629,. A,. 2,. 8, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 712/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.03.2009, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 14716 din 12 decembrie 2007, Judecătoria Iașia admis acțiunea reclamantei domiciliată în I str. -, nr. 18 Bl. 629,. A,. 2,. 8, în contradictoriu cu pârâtul, cu același domiciliu și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul situat în I-,. 629. A,. 2,. 8 și bunurile mobile precizate de părți,
S-a constatat că reclamanta are o cotă de 80% din dobândirea bunurilor comune iar pârâtul 20%.
S-a dispus ieșirea din indiviziune luîndu-se act de tranzacția intervenită între părți și s-au atribuit bunurile mobile conform tranzacției.
Judecătoria a atribuit reclamantei,în natură, apartamentul, cu obligarea sa la achitarea sultei de 44.267,6 lei către pârât.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că părțile s-au căsătorit în noiembrie 1981 iar căsătoria a fost desfăcută prin divorț în 2006.
Din căsătorie au rezultat 2 copii majori.
În timpul căsătoriei soții au dobândit apartamentul situat în I str.
-, nr. 18,. 629. A,. 2,. 8, conform contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate aflat la fila 7 dosar, evaluat de expertul la 221.338 lei și bunurile mobile precizate de reclamantă.
reținut instanța caracterul de bunuri comune ale acestora având în vedere prezumția instituită de disp. art. 30 alin. 3 cod fam și faptul recunoașterii bunurilor de către pârât.
Cu privire la cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor instanța a apreciat întemeiată solicitarea reclamantei, privind constatarea unei cote de contribuție de 80% la dobândirea bunurilor, pentru următoarele considerente:
A susținut reclamanta că achiziționarea apartamentului bun comun s-a făcut cu achitarea avansului din bani rezultați din vânzarea unui apartament bun propriu.
Susținerea reclamantei se coroborează cu declarația martorei și cu înscrisurile aflate la filele 49 - 53 dosar, din care rezultă că soții au vândut în anul 1985 un apartament în I str. R -, apartament ce a fost achitat de, fostul soț al reclamantei.
Prețul apartamentului bun propriu al reclamantei constituie aport exclusiv al reclamantei la dobândirea bunului comun.
De la data încheierii căsătoriei reclamanta a avut loc de muncă; pârâtul s-a angajat doi ani mai târziu, așa cum rezultă din copia cărții de muncă depusă de reclamantă și adeverința privind veniturile depusă de pârât.
Din 2000 până în oct. 2003 - susțin reclamanta și martorii audiați în cauză - aceasta a lucrat în Israel, de unde a trimis lunar bani în țară.
În 2003 s-a întors din străinătate pentru a avea grijă de pârât care a suferit un accident de muncă, aspect confirmat de martori.
În ianuarie 2005 aceasta a plecat în Italia, trimițând și de acolo bani pentru familie.
A reținut instanța că faptul că s-au achitat cheltuielile de întreținere pe numele pârâtului nu constituie o probă că acesta a suportat exclusiv aceste cheltuieli, ci că pârâtul este cel care a achitat efectiv aceste sume către administrație, cu bani care proveneau de la reclamată care a deschis un cont pe numele fiicei sale, împuternicit fiind pârâtul și de unde acesta retrăgea sume importante de bani, conform înscrisurilor depuse la filele 54 - 166 dosar, respectiv câte 1.000 dolari în noiembrie 2002, ian 2003, februarie, martie 2003, 800 dolari în oct. 2002, 2000 dolari în iulie 2002, 1200 dolari în ian. 2001, 1400 dolari în dec 2003, 2000 de dolari în mai 2003 etc. reclamanta dovedind că a trimis sume importante de bani până în anul 2005.
Din calculul efectuat de expertul, achitarea avansului la apartament de către reclamantă și achitarea apoi a ratelor de către cei doi soți o îndreptățește pe reclamantă la o cotă de 61,95 % din valoarea apartamentului.
reținut instanța că pe lângă avansul apartamentului
reclamanta a dovedit și o contribuție sporită la conservarea bunului comun, începând cu 2000, aceasta trimițând sume importante de bani în țară.
Aceasta s-a ocupat și de creșterea copiilor și de menajul casei până în anul 2000 când a plecat din țară.
A mai reținut instanța pentru aceste considerente că cererea reclamantei privind constatarea unei cote de contribuție majorate la dobândirea bunurilor comune este întemeiată.
Având în vedere tranzacția privind partajarea bunurilor mobile, instanța constatând îndeplinite condițiile dis part. 1705 cod civil, a luat act de învoiala părților ce va fi consfințită în hotărâre și se va proceda la partajarea bunurilor mobile conform înțelegerii.
În ce privește bunul apartament, având în vedere că doar reclamanta a solicitat atribuirea bunului, instanța reținând și o cotă majorată a acesteia la dobândirea bunurilor, s-a procedat la atribuirea în natură a apartamentului reclamantei, urmând aoo bliga pe această să achite pârâtului cu titlu de sultă suma de 44.267,6 lei, reprezentând 20% din valoarea apartamentului, aferentă cotei sale de contribuție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul și - prin decizia civilă nr. 712 din 29 octombrie 2008 - Tribunalul Iașia admis apelul și a schimbat în parte hotărârea judecătoriei, constatând că reclamanta are o cotă de 70% la dobândirea bunurilor comune iar pârâtul o cotă de 30%. Instanța de apel a atribuit reclamantei apartamentul, cu obligarea sa la plata unei sulte de 66.401,4 lei către apelant. S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței și intimata a fost obligată să-i plătească apelantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că în prezenta cauză reclamanta a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul.
În fapt, părțile s-au căsătorit la 12.11.1981, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 7991/21.06.2006.
Tribunalul a constatat că părțile au tranzacționat cu privire la partajarea bunurilor mobile, rămânând supusă litigiului doar partajarea apartamentului situat în I,-.
Instanța de apel a constatat că în mod nelegal a fost stabilită cota de contribuție a parților la dobândirea bunurilor comune.
Dreptul de proprietate comună devălmașă a soților este de natură legală și își are temeiul în comunitatea de bunuri.
Deoarece proprietatea devălmașă se caracterizează prin necunoașterea cotei ideale a fiecărui codevălmaș din masa bunurilor comune, la partaj instanța trebuie să stabilească cota fiecărui soț, iar stabilirea cotei se face în raport cu contribuția avută la dobândirea bunurilor. Prezumția că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune, operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai mare.
In plus, cota de contribuție este unică pentru totalitatea bunurilor și nu pentru fiecare bun în parte nefiind admisibila stabilirea diferențiată a cotei pentru unele categorii de bunuri. În consecință, în mod nelegal instanța nu a avut în vedere probele administrate de pârât ce relevau contribuția reală a acestuia la dobândirea masei bunurilor comune.
Astfel, se impune a fi avută în vedere și împrejurarea că de la începutul căsătoriei -1981 și până în anul 2000 când reclamanta a plecat în străinătate, ambii soți au fost salariați paratul având venituri superioare. În ce privește imobilul iar ratele la apartamentul în litigiu au fost achitate de pârât. De asemenea, pârâtul a fost cel care în perioada 2001 - 2007 cât reclamanta a muncit în străinătate s-a ocupat de creșterea și educarea copiilor. Ori, mod constant, în doctrină s-a statuat că activitatea depusă în gospodărie trebuie avută în vedere la stabilirea cotei de contributie la dobândirea bunurilor comune.
Aceste împrejurări justifică în reținerea unei cote sensibil sporite respectiv de 30 % față de 20 % acordată de prima instanță în favoarea pârâtului.
Pe de altă parte, tribunalul nu poate primi solicitarea apelantului privind existența cotelor egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune întrucât probele administrate relevă faptul că reclamanta a expediat în mod constant sume mari de bani în țară într-un cont deschis pe numele fiicei dar pentru care era împuternicit pârâtul pentru retragere numerar (astfel cum rezultă din actele depuse la filele 55-166 dosar fond) sume ce au fost folosite pentru întreținerea familiei, pârâtul suferind în anul 2003 un accident de muncă.
În plus, din depozițiile martorilor (fila 37 dosar fond) se reține că avansul pentru apartament a fost achitat din banii obținuți de reclamanta prin vânzarea unui bun al său propriu.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului el arată că este greșită reținerea - de primele două instanțe - a valorificării de intimată a unui apartament dobândit dintr-o căsătorie anterioară. Aceasta întrucât, pretinde recurentul, părțile s-au căsătorit în anul 1981, dar apartamentul dobândit de cu primul soț nu era achitat integral, soții plătind integral imobilul în decembrie 1984, prin contribuția amândurora.
Recurentul învederează că în contractul cu care au dobândit apartamentul supus partajului se menționează plata împreună - de soți - a sumei de 45.600 lei.
susține că a dovedit, cu copie după cartea sa de muncă, că în perioada în care ambii soți au fost angajați la stat el avea venituri mai mari decât ale intimatei.
Recurentul pretinde că art. 30 din Codul familiei instituie o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, prezumția putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă. Pârâtul arată că din dovezile administrate rezultă că pe durata căsătoriei el a avut o contribuție financiară și casnică superioară, cea a pârâtei având un caracter sporadic. El susține și că nelegal a trecut tribunalul peste declarațiile de martor, consemnate în forma notarială și depuse în apel, declarații care demonstrează câtimea aportului său, în bani și natură, la dobândirea bunurilor comune și peste împrejurarea că a întreținut pe copilul intimatei din prima căsătorie, fără a avea vreo obligație în acest sens.
În fine, învederează că s-au încălcat prev. art. 673 indice 5 Cod procedură civilă, la atribuirea imobilului tribunalul neținând cont de ocupația părților, de veniturile obținute efectiv și de faptul că intimata locuiește de mai mulți ani în Italia, de perioada în care dânsul a ocupat apartamentul în litigiu, l-a întreținut și a suportat cheltuielile curente.
întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului. Ea arată că apartamentul ce se partajează a fost achiziționat cu anii rezultați din vânzarea apartamentului bunul său propriu.
Intimata susține că a muncit neîntrerupt, din 1971 până în 2000, iar din 2000 lucrat în străinătate, trimițând constant bani acasă. învederează că în anul 2003 recurentul a suferit un accident de muncă și ea a venit din străinătate, îngrijindu-l și plătind medicii și tratamentele de recuperare.
În recurs s-au depus înscrisuri, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă nefiind aplicabil în speță, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Recursul este o cale extraordinară de atac, Codul d e procedură civilă reglementând strict, în art. 304 punctele 1-9, motivele de nelegalitate pe care se poate întemeia. În recurs nu poate fi examinată orice nemulțumire a părții față de soluția judiciară atacată, ci doar acele critici care se încadrează în punctele 1-9 ale art. 304 Cod procedură civilă. În speță, cea mai mare parte a argumentelor prezentate de exced cadrului recursului, reprezentând critici vizând interpretarea dovezilor administrate, cu consecința reținerii de tribunal a unei anumite situații de fapt. Asemenea critici nu pot forma obiect de examinare în recurs. Ele se încadrau în punctul 11 al art. 304 Cod procedură civilă, care a fost abrogat prin nr.OUG 138/2000.
Față de situația de fapt reținută de tribunal, Curtea de apel constată că art. 30 din Codul familiei a fost judicios aplicat, prezumția relativă a contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune fiind răsturnată de reclamantă, Curtea de apel reține că este judicioasă constatarea încorporării în valoarea apartamentului bun comun a banilor obținuți din vânzarea imobilului bun propriu al soției.
Împrejurarea că prețul celui din urmă apartament nu era achitat integral la data căsătoriei soților nu este de natură a modifica natura de bun propriu a bunului, transferul de proprietate operând la data partajului dintre și primul său soț și nu la data plății integrale a prețului.
Instanța de recurs mai reține că tribunalul a valorizat contribuția soțului prin activitatea în gospodărie și îngrijirea copiilor.
Referitor la atribuirea apartamentului Curtea constată că ea s-a dispus de judecătorie și păstrat de tribunal. În condițiile în care nu a formulat motiv de apel vizând atribuirea imobilului, instanța de recurs nu poate schimba atribuirea în această cale de atac. Oricum, criteriile enunțate de art. 673 indice 9 Cod procedură civilă (și nu 673 indice 5, cum din eroare s-a trecut în declarația de recurs) au fost corect aplicate de judecătorie, cota mai mare a reclamantei având o importanță deosebită (soția fiind și singura care a cerut atribuirea).
Raportat considerentelor expuse Curtea, în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, va respinge recursul, menținând decizia Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 712/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Martie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
23.04.2009
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Divort. Decizia 460/2009. Curtea de Apel Galati | Stabilire program vizitare minor. Decizia 5/2009. Curtea de... → |
|---|
