Divort. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 464
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 608/A/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamanta recurentă, asistată de av. și pârâtul recurent, asistat de av., lipsă Autoritatea Tutelară Primăria municipiului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, s-au audiat minorii și în camera de consiliu, declarațiile lor fiind consemnate separat atașate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, cu consecința respingerii apelului pârâtului și menținerii sentinței civile nr. 2789/5 martie 2008 Judecătoriei Timișoara ca temeinică și legală, arătând că decizia recurată este netemeinică și nelegală sub aspectul încredințării minorului spre creștere și educare pârâtului, și prin aceasta se ajunge la despărțirea minorilor, soluție total nepotrivită pentru cei doi frați astfel cum rezultă din probele administrate, menținerea împreună este soluția ce se impune în interesul acestora, aceasta fiind soluția ce se desprinde din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, fără cheltuieli de judecată; solicită respingerea recursului pârâtului, arătând că ambele instanțe au pronunțat hotărâri legale în ceea ce privește păstrarea de către reclamantă a numelui dobândit prin căsătorie, acela de "".
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile recurate și a sentinței civile nr. 2789 din 5.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în sensul de a se dispune ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", arătând că ambele instanțe au aplicat greșit legea atunci când au permis ca reclamanta să poarte și pe viitor după desfacerea căsătoriei, numele dobândit prin căsătorie, întrucât schimbarea logisticii legate de întocmirea actelor specifice profesiei de medic ( ștampile, formulare, specimene de semnătură, etc.), nu sunt suficiente pentru păstrarea numelui, fără cheltuieli de judecată; solicită respingerea recursului reclamantei, arătând că decizia recurată este temeinică și legală cu privire la modul în care instanța de apel a soluționat capătul de cerere privitor la încredințarea minorilor, apreciind corect probele administrate, iar minorii sunt la vârste care să le permită aprecierea suficient de matură a sentimentelor, dorințelor și opțiunilor.
R E A,
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 608/26.09.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâtul - apelant G împotriva sentinței civile nr. 2789/05.03.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
A schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că:
A încredințat pârâtului apelant spre creștere și educare pe minorul -, născut la 31.08.1994 și a compensat între părți obligațiile de a contribui la creșterea și educarea copiilor.
A păstrat în rest dispozițiile hotărârii atacate și a obligat reclamanta - intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.320 lei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 2789/05.03.2008, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea principală formulata de reclamanta-pârâtă, împotriva paratului-reclamant
A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant G împotriva reclamantei-pârâte.
S-a dispus desfacerea casatoriei partilor incheiata la data de 31.08.1990, certificatul de căsătorie având numărul 72185, inregistrat la Primaria mun.T, din vina ambilor soti.
Reclamanta-pârâtă păstrându-și numele dobandit prin casatorie, acela de "".
Au fost încredințați reclamantei-pârâte spre crestere si educare minorii născută la data de 24.08.1991 si născut la data de 31.08.1994.
A fost obligat paratul-reclamant să achite reclamantei-pârâte, cu titlul de contribuție de întreținere in favoarea minorilor o suma echivalentă cu1/3 din venitul net lunar realizat, respectiv câte 1/6 pentru fiecare minor, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri - 05.03.2008 si pana la majoratul copiilor.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă in sumă de 839,3 lei.
Raportat la probatoriul administrat în cauză și la dispozițiile art. 38 alin. 1 Codul familiei, prima instanță a dispus desfacerea căsătoriei părților din vina ambilor soți, care si-au încălcat obligațiile conjugale, prin lipsa suportului moral ce trebuia acordat de către pârâtul-reclamant celeilalte părți, nereușind să depășească problemele apărute in cuplu, respectiv prin întreținerea unei relații extraconjugale, de către reclamanta-pârâtă. Instanța de fond a respins cererea reconvențională, prin care s-a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei-pârâte, ca neîntemeiată, deoarece din probe, așa cum am arătat mai sus, a rezultat culpa ambilor soți in destrămarea relațiilor de familie.
In baza art.40, al.2 Cod fam. reclamanta-pârâtă și-a păstrat numele dobândit prin căsătorie, acela de "". S-a avut in vedere faptul că aceasta este medic pediatru si deține "Cabinetul Medical dr. " înregistrat la T, cu nr. -/11.10.2005, având un număr de 1811 asigurați, înscriși pe listele proprii, pentru care asigura servicii medicale, așa cum rezultă din adresa nr. 39443/2007 a Chiar dacă pârâtul-reclamant s-a opus păstrării numelui de către reclamanta-pârâtă, motivând că aceasta a întreținut o relație extraconjugală, instanța de fond a constatat că motivele invocate de către reclamanta-pârâtă sunt întemeiate, cabinetul medical pe care îl deține fiind legat de numele "", iar relația extraconjugală întreținută de către reclamanta-pârâtă nu a atras oprobiul public asupra acesteia, nu s-a dovedit faptul că vreo persoană, în afara detectivului particular, are cunoștință despre această relație.
Minorii rezultați din relația de căsătorie a părților au fost încuviințați reclamantei spre creștere și educare, instanța apreciind că este în interesul minorilor de a fi încredințați mamei, pentru a fi împreună și pentru a nu fi afectat comportamentul și dezvoltarea lor.
A fost respins capătul de cerere reconvențională prin care pârâtul-reclamant a solicitat încredințarea minorilor spre creștere și educare, ca neîntemeiat, având în vedere motivele de mai sus, și faptul că tot din evaluarea psiho-socială a minorilor rezultă că acesta a ales un tip de comunicare foarte precară cu fiica sa, hotărând chiar să nu mai vorbească cu aceasta.
În raport de dispozițiile art. 86 și urm. Codul familiei a fost obligat paratul-reclamant să achite reclamantei-pârâte, cu titlul de contribuție de întreținere în favoarea minorilor o suma echivalentă cu1/3 din venitul net lunar realizat, respectiv câte 1/6 pentru fiecare minor, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri - 05.03.2008 si pana la majoratul copiilor.
În baza art. 274 Cod proc. civ. a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă in sumă de 839,3 lei, din care 800 lei reprezintă onorariu avocat, potrivit chitanței nr. MA 21, iar 39,3 lei reprezintă taxe judiciare.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2789/05.03.2008 a Judecătoriei Timișoara, pârâtul Gas olicitat schimbarea în parte în sensul încredințării minorului pârâtului spre creștere și educare și reluării de către reclamanta intimată a numelui purtat anterior căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâtul apelant susținut că însăși reclamanta a recunoscut că acesta a fost un tată bun pentru copii, că și martorii au declarat că pârâtul a avut grijă de copii și că a fost în preajma lor, iar fiul părților în toate declarațiile și-a exprimat opțiunea de a fi încredințat tatălui.
A precizat că deși voința minorului este doar consultativă coroborată cu celelalte probe devine deliberativă, astfel că se impune încredințarea lui la tată.
Cu privire la numele pe care reclamanta îl va purta după desfacerea căsătoriei pârâtul apelant a susținut că pârâta nu este personalitate de notorietate națională și internațională astfel încât schimbarea numelui să-i aducă prejudicii morale și materiale și că decizia de a păstra acest nume aparține exclusiv pârâtului, care nu și-a dat acordul în acest sens, față de conduita avută de reclamantă, devenită notorie și generând desfacerea căsătoriei.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că deși minorul a optat pentru a rămâne cu tatăl său, concluziile raportului de evaluare psiho - socială subliniază că la nivelul inconștient o valorizează din punct de vedere afectiv mai mult pe mamă, chiar dacă preia în comportament modelul patern.
În privința păstrării numelui reclamanta intimată a susținut că în mod corect prima instanță a încuviințat păstrarea numelui, întrucât este cunoscută profesional sub acest nume, având o bună reputație atât în rândul pacienților cât și în lumea medicală.
Tribunalul a admis apelul și a dispus în sensul celor mai sus menționate, cu motivarea că la încredințarea minorilor unuia sau altuia din părinți, un rol important are și opinia minorilor care au dreptul de a fi consultați, de a-și exprima opinia, căruia trebuie să i se acorde importanța cuvenită în raport cu vârsta și gradul de maturitate al acestora.
S-a reținut că ambii părinți pot asigura și garanta pe viitor condiții materiale și morale adecvate unei creșteri și educări corespunzătoare copiilor însă, ținând seama de principiului interesului superior al copiilor, s-a dat eficiență opiniei exprimată de aceștia cu ocazia audierii în camera de consiliu.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul l-a apreciat ca fiind întemeiat, apreciind că afirmarea și cunoașterea reclamantei în mediul profesional constituie un astfel de motiv și justifică păstrarea numelui.
În termen împotriva deciziei civile nr. 608/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs reclamanta și pârâtul.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 2789/5 martie 2008 Judecătoriei Timișoara, ca temeinică și legală.
În motivare a arătat că decizia civilă atacată este netemeinică și nelegală sub aspectul încredințării minorului spre creștere și educare către pârât, decizia fiind pronunțată cu încălcarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv a art. 42 Codul familiei și a Legii nr. 272/2004 în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civ..
Apreciază că opțiunea copiilor de a fi încredințați unuia dintre părinți nu are un rol preponderent în adoptarea soluției și că, în speța de față, opinia minorului nu poate fi hotărâtoare, ci trebuie analizată și avută în vedere în raport și de celelalte probe administrate.
Arată că a făcut dovada că s-a ocupat întotdeauna de creșterea și educarea minorilor, având o relație extrem de apropiată și călduroasă cu aceștia, cu atât mai mult, cu cât lucrează cu copii, fiind medic pediatru.
Susține că a avut o relație apropiată cu minorii, aspect ce rezultă din actele depuse la dosar, respectiv adresa emisă de dirigintele minorilor, prin care se confirmă prezența reclamantei la toate ședințele cu părinții, la toate activitățile școlare vizând educația minorilor și adresa întocmită de medicul primar ortodont.
A arătat că din raportul de evaluare psiho-socială efectuat de T ( filele 176-181 dosar fond), rezultă că minorii sunt foarte afectați de divorțul părinților și că ruperea bruscă sau definitivă a relațiilor dintre părinți și copii sau dintre frați ar avea consecințe negative pe termen asupra acestora.
Se reține în raportul de evaluare că relația dintre tată și fiu se caracterizează mai mult ca o relație de camaraderie și mai puțin ca o relație dintre părinte și fiu, aceasta fiind specifică relațiilor dintre adulți - această relație de camaraderie fiind în mod evident nesănătoasă pentru evoluția minorului, care trebuie să relaționeze cu părinții în mod firesc.
Arată că pârâtul a înțeles să aleagă în mod tranșant între cei doi minori, în detrimentul interesului superior al copilului.
Mai mult, susține reclamanta, prin modalitatea de încredințare a minorilor de tribunal, se ajunge la despărțirea minorilor, ce i-ar afecta pe aceștia.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Prin recursul declarat împotriva aceleiași decizii, pârâtul a solicitat modificarea hotărârii în sensul de a se dispune ca intimata să revină la numele avut anterior, acela de "".
În motivare arată că schimbarea logisticii legate de întocmirea actelor specifice profesiei de medic ( ștampile, formulare, specimene de semnătură, etc.) nu sunt suficiente pentru a putea păstra numele, nefiind motive temeinice în sensul art. 40 alin. 2 teza II din Codul familiei ( secția civilă decizia civilă nr. 433/7.02.2003).
Arată că practica și teoria în materie sunt constante în a permite numai în cazuri excepționale păstrarea numelui dobândit prin căsătorie și după divorț, or, reclamanta este medic de familie, nu este o personalitate științifică sau o persoană publică de notorietate, iar contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate T ce se încheie în fiecare an, nu are nici o importanță ce nume are solicitantul ce încheie contractul, și nu este legată de un nume, ci are în vedere respectarea unui număr minim sau maxim de pacienți.
Arată că instanța de fond și de apel nu s-au pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă depuse de pârât la dosarul cauzei care ar fi acut o influență hotărâtoare asupra deciziilor finale ale instanțelor.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de pârât, cu motivarea că instanțele au făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 40 alin. 2 Codul familiei, având în vedere că este medic pediatru și deține "Cabinetul medical - " înregistrat la. T, având un nr.de 1811 pacienți asigurați, înscriși pe listele proprii, pentru care asigură servicii medicale și este cunoscută profesional sub acest nume, având o bună reputație, atât în rândul pacienților, cât și în lumea medicală.
Arată că profesează ca medic din anul 1991 sub numele de "", adică de la data absolvirii facultății și a făcut dovada motivelor temeinice care justifică păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, prin următoarele acte (filele 95 - 104 dosar fond): adresa nr. 39443/17.10.2007 emisă de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, din care rezultă că din anul 1999 "Cabinetul de medicină de familie Dr. se află în relații contractuale cu T, având un număr de 1811 asigurați înscriși pe listele proprii, pacienți pentru care asigură servicii medicale de asistență primară; adresa emisă de "Clinica Dr. " din data de 10.10.2007 și adresa emisă de Policlinica din data de 18.10.2007, adrese prin care se confirmă că este cunoscută profesional sub numele dobândit prin căsătorie, respectiv acela de "Remier", având o bună reputație, atât în rândul pacienților, cât și în lumea medicală; diploma de absolvire a Facultății de medicină din anul 1991; certificat de competență emis în anul 1998 de către Ministerul Sănătății privind obținerea competenței în echografie generală"; certificat de competență emis în anul 2004 de către Ministerul Sănătății privind obținerea competenței în "medicina de întreprindere"; autorizație de liberă practică emisă în anul 2005 de Ministerul Sănătății pentru specialitatea "medicină generală pediatrie", competența "echografie generală, medicina de întreprindere"; certificat de înregistrare fiscală a Cabinetului Medical "Dr. " și certificat de înregistrare a "Cabinetului Medical medicina de familie Dr. ", emis de Autoritatea de Sănătate Publică a Județului
Arată de asemenea că a dobândit reputație pe plan profesional, iar schimbarea numelui i-ar crea mari prejudicii cu efecte negative asupra activității sale profesionale și ar afecta implicit și pe minori.
În ceea ce privește "notorietatea" relației sale extraconjugale, invocată de pârât, arată că aceasta este falsă, singurul care a înțeles să facă publică această relație fiind chiar pârâtul, iar din întreg probatoriul administrat în cauză, nu rezultă "oprobiul public" la care face referire pârâtul în recurs.
Prin întâmpinare și concluzii scrise, pârâtul G solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, cu motivarea că în ceea ce privește încredințarea minorilor, critica opțiunii minorului, care se susține că a fost decisivă în motivarea soluției de către tribunal, urmează a fi respinsă, întrucât din întreg materialul probator existent la dosar, coroborat cu opțiunea minorului, au format convingerea instanței că interesul superior al minorului este de a fi încredințat tatălui.
Arată că în mod greșit se afirmă că pârâtul ar fi făcut o alegere tranșantă între minori, întrucât chiar prin cererea reconvențională de divorț, a solicitat încredințarea spre creștere și educare a ambilor copii.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate prin cererile de recurs, de dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. (invocate ca temei de drept în ambele recursuri), de dispozițiile art. 40 Codul familiei, ale art. 42 Codul familiei, ale art. 2 și 24 din Legea nr. 272/2004, Curtea constată că este nefondat recursul reclamantei, iar al pârâtului este fondat,.
Astfel, prin decizia civilă atacată, tribunalul a admis apelul declarat de pârât împotriva hotărârii nr. 2789/5.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, a schimbat hotărârea atacată, în sensul încredințării către pârât a minorului, păstrând în rest dispozițiile primei instanțe, respectiv încredințarea minorei spre creștere și educare, reclamantei.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 42 Codul familiei, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 272/2004, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză.
Instanța a avut în vedere în primul rând, interesul superior al copiilor, principiu prevăzut de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 272/2004, ce trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile ce privesc pe copii.
Instanțele, au astfel obligația să țină seama la încredințarea copiilor, unuia sau altuia din părinți, de interesul lor, interes ce urmează a se determina prin examinarea criteriilor de apreciere cum sunt: vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, gradul de atașament față de copil, relația lor materială precum și afecțiunea manifestată de copil față de unul sau altul dintre ei.
Toate aceste împrejurări sunt de altfel lăsate la aprecierea instanței pentru a hotărî în raport de ansamblul criteriilor respective, care dintre părinte poate oferi cele mai bune condiții pentru creșterea și educarea copilului.
În cauză, s-a făcut dovada că ambii părinți pot asigura și garanta pe viitor condiții materiale și morale pentru creșterea și educarea celor doi minori, însă, s-a apreciat de instanța de apel în mod corect, că nu trebuie neglijată opțiunea copiilor exprimată cu ocazia audierii lor.
De altfel, minorii au fost audiați și de instanța de recurs, iar opțiunea acestora a fost de a fi încredințat tatălui pârât, minorul, iar minora (17 ani) și-a manifestat opțiunea de a fi încredințată mamei.
Este adevărat că opțiunea copiilor de a fi încredințați unuia sau altuia dintre părinți, nu are un rol preponderent în adoptarea soluției, însă aceasta nu poate fi nesocotită atunci când copii se află la vârsta la care pot aprecia interesul lor, și trebuie analizată și avută în vedere în raport și de celelalte probe administrate în cauză.
Referitor la critica adusă deciziei atacate, prin recursul pârâtului cu referire la revenirea de către reclamantă la numele avut anterior căsătoriei, Curtea constată că este întemeiată.
Astfel, este adevărat că legea prevede posibilitatea menținerii numelui purtat în timpul căsătoriei și după desfacerea acesteia prin divorț.
Dispozițiile art. 40 alin. (1) și (2) Codul familiei, prevăd că soții se pot învoi ca acela care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț, să păstreze acest nume și după desfacerea căsătoriei.
În situația în care soții nu se înțeleg cu privire la acest aspect (ca în speță), instanța poate pentru motive temeinice să încuviințeze ca soțul respectiv să-și mențină numele dobândit prin căsătoriei (art. 40 alin. 2 Codul familiei).
În cauză, nu s-au dovedit motive temeinice de natură a determina instanța să încuviințeze ca reclamanta să rămână și după divorț cu numele purtat în timpul căsătoriei.
Faptul că reclamanta profesează ca medic din anul 1991 sub numele de "" (dobândit prin căsătorie), că din anul 1999 Cabinetul de Medicina de familie Dr. se află în relații contractuale cu T, având un număr de 1811 asigurați înscriși pe listele proprii, că deține certificate de competență și că se bucură de o bună reputație, sunt criterii ce nu nu se circumscriu în categoria motivelor temeinice care să determine instanța să încuviințeze ca în lipsa consimțământului soțului pârât, reclamanta să păstreze și după desfacerea căsătoriei numele dobândit prin căsătorie.
Reclamanta nu a făcut dovada că a publicat studii sau cercetări de specialitate, respectiv că este o personalitate științifică în domeniul medical, că este cunoscută sub numele dobândit prin căsătorie () și că revenirea la numele avut anterior, i-ar aduce prejudicii morale sau materiale.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta împotriva decizei civile nr. 608 din 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 608/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, va modifica în parte decizia civilă recurată și sentința civilă nr. 2789 din 5.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în sensul că, va dispune ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", și va menține în rest dispozițiile deciziei civile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva decizei civile nr. 608 din 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 608/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Modifică în parte decizia civilă recurată și sentința civilă nr. 2789 din 5.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în sensul că:
Dispune ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
Menține în rest dispozițiile deciziei civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 10.06.2009
Tehnored. 2 ex./11.06.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 8/2010. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
