Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 795/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.795
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.128/A/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâții și Banca Comercială Română, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamantei intimate, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța ia act de depunerea prin Serviciul Registratură dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar în sumă de 1 leu.
Apărătorul reclamante intimate depune concluzii scrise, împuternicire avocațială și dovada achitării onorarului de avocat.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că în mod corect instanța de fond a împărțit bunurile în natură, stabilind o cotă egală de contribuție, valoarea bunurilor fiind stabilite de către experți iar raportul de expertiză nu a fost contestat de către părți. De asemenea, în mod corect instanța a atribuit apartamentul grevat de sarcină pârâtului, ținând cont de faptul că acesta este folosit exclusiv de către acesta, reclamanta nedându-și acordul la instituirea ipotecii.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea Prin acțiunea civilă înregistrată la udecătoria Caransebeș sub nr. 57 / 208 / 11 ianuarie 2008, reclamanta a chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței partajarea bunurilor comune dobândite de ei pe durata căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că masa partajabilă se compune din următoarele bunuri imobile și mobile: apartamentul nr. 4 situat în C,-, înscris în CF ind. 13842, nr. top. X/B/12/2/4 - CF col. 13830, casa nr. 66 înscris în CF 953. nr. top. %/2 loc de casă intravilan de 540 mp, un autoturism, aspirator, 2 seturi de masă, 1 serviciu de vase, 1 set cești cafea, o oală sub presiune, 1 mobilă tineret, 1 mobilă tineret, combină frigorifică, colțar bucătărie, 2 aragazuri, mobilă sufragerie, 3 televizoare, calculator, mașină de spălat automată și, următoarele bunuri proprii: 3 plapome, o, 1 covor persan, carpete de lână. susținut că a fost căsătorită cu pârâtul 20 de ani, perioadă în care ambii au muncit, contribuția la realizarea bunurilor fiind de 50% fiecare.
În drept a invocat dispozițiile art. 31, 36 Cod familie, raportat la art. 728, 741 și 742 Cod civil.
La termenul de judecată din data de 31.01.2008, s-au introdus în cauză C-S - Agenția Oțelu- și, beneficiari ai interdicției de înstrăinare și grevare și uzufructuară.
Pârâtul nu a depus întâmpinare în cauză, însă la termenul de judecată din data de 13.03.2008, prin apărător, a susținut că este de acord cu partajul și că părțile nu au contribuție egală la dobândirea bunurilor.
La același termen de judecată, beneficiara uzufructului, a arătat că dorește menținerea uzufructului, indiferent de modul de partajare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, SA a solicitat instanței să țină cont că părțile au încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 24/05.02.2007 în sumă de 17.000 euro, garantat cu ipotecă asupra apartamentului nr.4 situat în C,-, proprietatea foștilor soți și conform contractului de ipotecă, accesoriu contractului de credit, s-a notat în cartea funciară ipoteca în favoarea. La data de 18.03.2008, debitorii datorează băncii suma de 16.667,88 euro, fiind la zi cu obligațiile față de bancă. Invocă dispozițiile art. 32 și art. 30 Cod Familie și solicită ca la partajul bunurilor foștilor soți să se țină cont de această creanță și să se stabilească în lotul unuia sau altuia dintre foștii soți și acest pasiv-bun comun.
Prin sentința civilă nr.633 / 26.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Caransebeșa admis în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtului și în contradictoriu cu BCR - Agenția Oțelu- și.
A atribuit în cotă de 1/1 parte reclamantei, nuda proprietate a terenului cu casa nr. 66 înscris în CF 953. nr. top %/2 loc de casă intravilan de 540 mp.
A atribuit în cotă de 1/1 parte pârâtului apartamentul nr. 4 situat în C,- înscris în CF ind. 13842, nr. top X/B/12/2/4 - CF col. 13830 și următoarele bunuri mobile: un aspirator, 2 seturi de masă, 1 serviciu vase, 1 set cești cafea, o oală sub presiune, 1 mobilă tineret, combină frigorifică, colțar bucătărie, 2 bucăți aragaz, mobilă sufragerie, 3 televizoare, calculator, mașină de spălat automată și contractul de credit bancar nr. 24/15.02.2007 încheiat cu BCR - Agenția Oțelu-.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 74.742,5 lei cu titlu de sultă.
A menținut sarcinile existente în CF.
A respins celelalte pretenții ale reclamantei.
A anulat ca netimbrată cererea reclamantei privind bunurile proprii.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.060 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Probele administrate în cauză și susținerile părților au fost analizate prin încheierea de admitere în principiu din data de 04.09.2008, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, unde s-a stabilit că părțile nu au făcut dovada unei contribuții distincte la achiziționarea bunurilor, astfel că instanța de fond a reținut calitatea de bun comun și contribuția egală a părților de 50%.
Valoarea bunurilor a fost stabilită prin expertizele tehnice de specialitate.
În ce privește contractul de credit bancar nr. 24/5.02.2007 încheiat cu BCR C-S - Agenția Oțelu-, precum și contractul de ipotecă nr. 24 A/5 februarie 2007, instanța de fond a reținut că la perfectarea acestui împrumut reclamanta a fost reprezentată de pârât în baza unei procuri dată la data de 10.08.2006 și prin care aceasta îi acorda puteri depline pentru aor eprezenta în diferite operații și anume tranzacții imobiliare cu ipoteca imobilului ce va fi cumpărat, la obținerea unui împrumut bancar, pentru a solicita și ridica pașaportul uneia din fiicele părților. În baza acestei procuri, pârâtul a încheiat susmenționatul contract, împrumutând suma de 17.000 de euro, sumă garantată cu apartamentul bun comun al părților, deși la încheierea contractului de ipotecă nu a avut o procură specială de la reclamantă potrivit art. 35 Codul familiei, procura menționată mai sus vizând ipotecarea unui imobil ce va fi cumpărat ulterior.
Mai mult chiar, la data încheierii contractului, părțile erau separate în fapt, potrivit considerentelor sentinței de divorț, iar pârâtul nu a făcut dovada că acest împrumut a fost administrat și folosit împreună de părți.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a introduce în masa partajabilă a autoturismelor marca Mercedes, respectiv, instanța de fond a reținut că pe de o parte cu privire la autoturismul s-a pronunțat prin încheierea de admitere în principiu din data de 4 septembrie 2008, în speță fiind aplicabile prevederile art. 673 ind.7 Cod procedură civilă, iar autoturismul Mercedes a fost achiziționat la data de 13.02.2007, când de asemenea părțile erau separate în fapt și nu-și mai administrau și foloseau împreună bunurile. De altfel, cu privire la ambele bunuri, reclamanta nu a depus la dosar dovada proprietății, respectiv carte de identitate și certificat de înmatriculare.
Astfel fiind și având în vedere considerentele expuse mai sus și faptul că bunurile mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei au rămas de la separarea în fapt a soților în posesia și folosința pârâtului, în baza art. 6739și următoarele Cod procedură civilă, instanța de fond a atribuit în cotă de 1/1 parte reclamantei, nuda proprietate a terenului cu casa nr. 66 înscris în CF 953. nr. top %/2 loc de casă intravilan de 540 mp, iar pârâtului în cotă de 1/1 parte apartamentul nr. 4 situat în C,- înscris în CF înd. 13842, nr. top X/B/12/2/4 - CF col. 13830 și următoarele bunuri mobile: un aspirator, 2 seturi de masă, 1 serviciu vase, 1 set cești cafea, o oală sub presiune, 1 mobilă tineret, combină frigorifică, colțar bucătărie, 2 bucăți aragaz, mobilă sufragerie, 3 televizoare, calculator, mașină de spălat automată și contractul de credit bancar nr. 24/15.02.2007 încheiat cu BCR - Agenția Oțelu-.
În vederea egalizării loturilor, instanța de fond a dispus ca pârâtul să plătească reclamantei suma de 74.742,5 lei cu titlu de sultă.
Totodată, instanța de fond a menținut sarcinile existente în CF și față de considerentele expuse mai sus a respins celelalte pretenții ale reclamantei și a anulat ca netimbrată cererea reclamantei privind bunurile proprii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea ei, în sensul atribuirii lui a terenului cu casă nr. 66 înscris în CF nr. 953. nr. top % / 2, loc de casă intravilan în suprafață de 540 mp și atribuirea către intimata reclamantă a apartamentului.
Solicită cheltuieli de judecată.
Apelul nu este motivat în drept.
În motivarea apelului arată că sentința instanței de fond se bazează pe o greșită interpretare a probelor de la dosar.
Arată că nu i-au fost administrate probe.
Arată că a făcut îmbunătățiri la casă în anul 2007, fără nici o contribuție din partea intimatei reclamante, care din anul 2005 nu i-a mai trimis nici un.
Arată că intimata reclamantă nu are nici o legătură cu imobilul ce i-a fost atribuit.
Arată că a făcut împrumuturi, bazându-se pe aportul financiar al intimatei reclamante care lucrează în străinătate, însă aceasta nu a mai contribuit cu bani din martie 2005.
Prin decizia civilă nr.128/A/10.06.2009 pronunțată în dosarul susmenționat, Tribunalul C-S a respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată în conformitate cu probele aflate la dosar și dispozițiile legale în materie.
Apelantul pârât a fost asistat la instanța de fond de avocat, nu a depus întâmpinare, fiind însă de acord cu acțiunea de partajare a bunurilor comune.
Instanța de fond în mod corect a administrat toate probele solicitate de părți, faptul că apelantul pârât, prin avocatul său, nu și-a administrat probe nu poate fi imputat instanței de judecată, care conform art. 129 Cod procedură civilă a stăruit pentru aflarea adevărului. Pentru aceste motive, în cauză nu se impune administrarea de noi probe.
În cauză au fost efectuate expertize tehnice de specialitate, respectiv expertiză în construcții de către expert și expertiză bunuri mobile de către expert.
bunurilor mobile și a bunurilor imobile au fost corect stabilite de experți, conform dispozițiilor legale și prețurilor existente la data efectuării lor, astfel încât în cauză nu se impune efectuarea de noi expertize.
Instanța de fond în mod corect, în baza probelor administrate, a reținut că, în ceea ce privește contractul de credit bancar nr. 24/5.02.2007 încheiat cu BCR C-S - Agenția Oțelu-, precum și contractul de ipotecă nr. 24 A/5 februarie 2007, la perfectarea acestui împrumut, intimata reclamantă a fost reprezentată de apelantul pârât în baza unei procuri dată la data de 10 august 2006 și prin care aceasta îi acorda puteri depline pentru aor eprezenta în diferite operații și anume tranzacții imobiliare cu ipoteca imobilului ce va fi cumpărat, la obținerea unui împrumut bancar, pentru a solicita și ridica pașaportul uneia din fiicele părților. În baza acestei procuri, apelantul pârât a încheiat susmenționatul contract, împrumutând suma de 17.000 de euro, sumă garantată cu apartamentul bun comun al părților, deși la încheierea contractului de ipotecă nu a avut o procură specială de la intimata reclamantă potrivit art. 35 Codul familiei, procura menționată mai sus vizând ipotecarea unui imobil ce va fi cumpărat ulterior.
Mai mult chiar, la data încheierii contractului, părțile erau separate în fapt, potrivit considerentelor sentinței de divorț, iar apelantul pârât nu a făcut dovada că acest împrumut a fost administrat și folosit împreună de părți.
Având în vedere că acest apartament a fost ipotecat de apelantul pârât, că împrumutul luat în urma ipotecării imobilului a fost folosit în exclusivitate de apelantul pârât, instanța de fond în mod corect a atribuit acestuia apartamentul, iar intimatei reclamante i-a atribuit imobilul casă situat în. Faptul că nu este atașată spiritual de această casă nu are relevanță, atât timp cât ea este bun comun, iar apartamentul este grevat de o sarcină făcută de apelantul pârât în interes propriu.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâtul, solicitând modificarea sentinței în sensul atribuirii către el a terenului cu casa nr.66, înscris în CF nr.953, nr.top % 2, loc de casă intravilan cu nr.66 cu teren în suprafață de 540 mp.
În motivare, recurentul a arătat că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, fiindu-i prejudiciat grav dreptul la apărare, prin neascultarea martorilor propuși la instanța de fond și care datorită stării de sănătate a avocatului părții adverse, în grabă, a soluționat cauza după. Se arată că, la termenele de judecată când s-a prezentat cu martorii, aceștia nu au fost audiați pentru că lipsea avocatul reclamantei, iar nici reclamanta nu a avut martorii audiați.
Instanța de apel nu a înțeles că nu s-a stabilit calitatea de bun comun a celor solicitate, nu s-a stabilit cota de contribuție la achiziționarea bunurilor și a considerat că expertizele efectuate în cauză sunt suficiente pentru a pronunța o soluție ce este în totală contradicție cu starea de fapt. Prin această soluție, s-a creat o situație inedită, în sensul că fosta soacră urmează să conviețuiască cu fosta noră. -se probe pentru a se stabili modalitățile de dobândire a bunurilor, instanțele de fond au statuat că mama sa a dorit să le vândă casa cât era în viață, chiar dacă el o moștenea după deces. S-a dorit încheierea unui contract de întreținere dar, datorită faptului că pârâta era în Italia, l-au transformat în vânzare-cumpărare, neplătind nici un.
Tot în lipsa martorilor, instanța nu a putut stabili care au fost îmbunătățirile la casă, cine le-a făcut și cu ce vani, respectiv nu s-a stabilit că îmbunătățirile au fost efectuate de el după divorț.
Se mai arată că reclamanta nu are nicio legătură cu casa mamei sale, locul unde el își are rădăcinile, fiind supus unui partaj nedrept și forțat, care îi alungă din satul natal.
Se solicit a se constata că împrumutul acordat de el este refinanțarea unui împrumut mai vechi, contractat de ei în timpul căsătoriei, iar valoarea imobilului în litigiu nu este de 48.000 Euro, cum a reținut instanța ci se vând cu un preț de până la 30.000 Euro.
În drept se invocă art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că bunurile comune, dobândite în timpul căsătoriei lor, au fost împărțite în mod legal în natură, apreciindu-se că au o contribuție egală la dobândirea lor. Valoarea bunurilor a fost stabilită de experții numiți în cauză, iar raportul de expertiză nu a fost contestat de părți. La formarea loturilor s-a avut în vedere că apartamentul atribuit reclamantului este folosit în exclusivitate de el și este grevat de o ipotecă, ca urmare a unui contract de credit bancar încheiat de le pentru obținerea unui împrumut de 17.000 Euro pentru nevoi personale, credit obținut după separarea lor în fapt. Ea nu și-a dat acordul la aceste contracte și nu a beneficiat de suma împrumutată, fiind separați în fapt.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate în limitele trasate de prevederile art.304 și 3041Cod procedură civilă, față de probatoriul administrat în cauză, precum și de dispozițiile art.299 și urm. Cod procedură civilă, art.30 și 36 Codul familiei, art.6731și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat, Tribunalul C-S precum și Judecătoria Caransebeș au pronunțat hotărâri temeinice și legale pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul lor și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime, fără a le mai relua.
Instanțele de fond au apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză cu respectarea prevederilor art.167 și urm. Cod procedură civilă, stabilind o stare de fapt conformă cu realitatea raportat la care s-a făcut o aplicare justă a dispozițiilor legale aplicabile în materia bunurilor comune ale soților, respectiv partajarea acestora, ca urmare a desfacerii căsătoriei părților.
Prin încheierea din 4.09.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în condițiile art.6736Cod procedură civilă prima instanță a constatat masa bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei și supusă partajului, precum și contribuția egală la dobândirea acestora, încheiere ce face parte integrantă din sentința pronunțată. Ca atare, nu se poate reține, ca întemeiate afirmațiile recurentului privind nesoluționarea acestor aspecte.
În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, judecătoria a încuviințat proba testimonială cerută de pârâtul recurent, ce a fost decăzut din probă în mod corect, cu motivarea că nu i-a prezentat în vederea audierii, la mai multe termen de judecată.
Afirmațiile recurentului privind neaudierea martorilor săi prezenți, datorită stării de sănătate a apărătorului reclamantei, nu se verifică, în sensul că martorii au fost încuviințați la termenul de judecată din 27.03.2008, iar la termenul la care apărătorul reclamantei a lipsit pe motive medicale (10.04.2008 - fila 78) martorii nu au fost prezenți, lucru ce rezultă din încheierea de ședință. Nici la termenul din 8.05.2008, respectiv 22.05.2008, martorii nu au fost prezentați, astfel că, în mod corect la acest din urmă termen s-a revenit asupra probei.
În ceea ce privește expertizele efectuate în caută, acestea erau necesare și utile soluționării pricinii, raportat la specificul obiectului dosarului, fiind valorificate corect prin hotărârile pronunțate în cauză.
Cu privire la modalitățile de dobândire a bunurilor, instanțele au aplicat în mod just dispozițiile legale (art.30 și 31 Codul familiei), raportat la probatoriul administrat în cauză, ce nu a fost să răstoarne prezumția comunității de bunuri. Natura reală a actului încheiat de părți cu mama reclamantului, intenția părților contractante, precum și îmbunătățirile aduse imobilului, au fost apreciate și stabilite în raport cu probele administrate în cauză, pârâtul necerând că se constate o eventuală simulație cu privire la natura contractului încheiat cu mama sa, astfel că el este stabilit prin actul depus la dosar.
În ceea ce privește modalitatea de sistare a stării de codevălmășie, prin atribuirea imobilelor supuse partajului către părți, Curtea constată că s-a făcut o corectă aplicare a criteriilor de preferință enumerate în art.6739Cod procedură civilă, precum și principiul statuat de alin.2 din art.6735Cod procedură civilă, conform căruia împărțeala se face în natură.
Nu se pot atribui unui soț toate bunurile imobile, ci acestea se vor atribui fiecărui soț, în raport de criteriile deja enunțate. Ca atare, se constată că, faptul că imobilul atribuit recurentului este grevat de o sarcină constituită pentru un credit folosit în mod exclusiv, a fost în mod corect apreciat ca un motiv determinant pentru ca acest apartament să fie inclus în lotul pârâtului. Sarcina astfel constituită depășește uzufructul constituit în favoarea mamei pârâtului asupra imobilului atribuit reclamantei, pentru că pârâtului îi revenea sarcina achitării creditului contractat. Legăturile pârâtului cu casa natală, chiar puternice, nu pot înlătura prioritatea criteriului arătat anterior și nici faptul că, pe cât posibil, ambii coparticipanți trebuie să primească fiecare câte un imobil.
În ceea ce privește uzufructul instituit asupra imobilului atribuit reclamantei, dacă aceasta este nemulțumită de modalitatea de partajare, pârâtul nu poate invoca ceastă sarcină, pentru a obține el beneficii juridice imobilul urmând a fi folosit, potrivit dispozițiilor legale ce reglementează această instituție (uzufructul).
În ceea ce privește valoarea imobilului, aceasta a fost stabilită printr-o expertiză judiciară, în specialitate, forța sa probantă neputând fi răsturnată prin oferte publicate în ziare locale, atâta timp cât concluziile expertizei nu au fost contestate, în condițiile prevăzute de art.212 alin.2 Cod procedură civilă. nici refinanțarea invocată de recurent nu poate fi valorificată atâta timp cât prima instanță a stabilit în mod corect masa supusă partajului, precum și faptul că recurentul a folosit doar el suma obținută prin contractul de credit pentru care s-a instituit ipoteca asupra apartamentului în litigiu.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu prevederile art.299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care în baza dispozițiilor art.312 alin-.1 Cod procedură civilă îl va respinge.
În baza dispozițiilor art.274 și urm. Cod procedură civilă, față de schița pronunțată în cauză, instanța va obliga recurentul la plata către intimata a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat, potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.128/A/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și Banca Comercială Română.
Obligă recurentul la plata către intimata a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.CR/23.10.2009
Dact./27.10.2009
Judecătoria Caransebeș - judecător
Tribunalul C-S-judecători,
2 ex.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Timisoara | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
