Stabilire program vizitare minor. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - stabilire program vizitare minor -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA NR. 8

Ședința publică din 13 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel

JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina

JUDECĂTOR 3: Ciută Oana

Grefier - -

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în mun. S,-,. 11,. A,. 15, județul S și în mun. S, str. -. - nr. 157, - județul S împotriva deciziei nr. 285 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pârâta recurentă, asistată de avocat, reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat, pentru pârâta recurentă, depune la dosar chitanța nr. -/7.01.2010 prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate la dosar. De asemenea, precizează că pârâta recurentă, care este bunica minorei, solicită expres audierea minorei, pe care a adus-o în instanță, privitor la opinia acesteia în relațiile pe care dorește să le aibă cu tatăl său.

Reclamantul intimat arată că nu se opune audierii minorei, fiica sa.

Instanța, în cameră de consiliu, procedează la audierea minorei, susținerile acesteia fiind consemnate în proces verbal separat atașat la dosar.

Constatând recursul în stare de judecată instanța acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat, pentru pârâta recurentă, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și admiterea în parte a acțiunii în sensul de a se stabili un program de vizitare al minorei, însă doar la domiciliul pârâtei recurente. Arată că minora refuză să meargă la domiciliul reclamantului intimat, tatăl ei, că acesta nu are condiții optime de locuit, locuiește într-un apartament cu mai multe persoane, printre care și părinții acestuia care sunt suferinzi de mai multe boli, că acesta nu are venituri materiale corespunzătoare, fiind restant și în prezent către pârâta recurentă cu plata pensiei de întreținere în cuantum de aproximativ 6-700 lei. Mai precizează că pârâta recurentă este de acord ca reclamantul să aibă legături personale cu fiica sa, însă la domiciliul acesteia. Solicită cheltuieli de judecată.

Reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca temeinică și legală. Arată că el dorește să aibă legături personale cu minora nu doar la domiciliul pârâtei recurente, că ar dori să poată ieși cu minora și în afara domiciliului acesteia, respectiv în parc la plimbare sau oriunde ar dori minora, întrucât pârâta recurentă în permanență asistă la toate întâlnirile pe care el le are cu minora. Solicită cheltuieli de judecată.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

] Prin acțiunea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr- la data de 12.06.2008, reclamantul în contradictoriu cu pârâtele și Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Sas olicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtele să fie obligate să-i permită să aibă legături personale cu minora -, născută la data de 17 mai 2000, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 17,00 și până duminică orele 18,00, la domiciliul său, iar în vacanța de vară, în fiecare an, în perioada 1 iulie - 31 august, la domiciliul său.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 1781 din 23 mai 2003 Judecătoriei Suceavaa fost desfăcută căsătoria încheiată între el și, minora - fiindu-i încredințată spre creștere și educare mamei -. A mai arătat că, întrucât mama copilului nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanța de judecată, Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Sas olicitat instituirea plasamentului minorei la bunica maternă, cerere ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 442 din 1 martie 2007 Tribunalului Suceava, minora fiind în grija bunicii materne, care nu-i permite să aibă legături personale cu minora.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 43 și art. 111 din Codul familiei, în dovedirea acțiunii fiind depuse în copie sentința civilă nr. 1781/23 mai 2003 ( 3,4), sentința civilă nr. 101/17 mai 2007 Tribunalului Suceava ( 5,6), certificatul de naștere al minorei și s-a solicitat proba cu martorii,.

Pârâta prin întâmpinare a arătat că este de acord să i se încuviințeze reclamantului numai dreptul de a vizita copilul la domiciliul acesteia, nu și la domiciliul său, motivat de faptul că minora are un program bine stabilit cu școala, iar reclamantul nu are condiții.

Legal citată,pârâta Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Saf ormulat întâmpinare ( 17) prin care a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului.

A fost solicitată în cauză efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului și pârâtei, fiind depuse la dosar rapoartele întocmite de Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria municipiului S ( 26,48,49).

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba testimonială.

Prin sentința civilă nr. 1681 din 03.04.2009, Judecătoria Suceavaa admis acțiunea civilă pentru stabilire program vizitare minor formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele și Direcția generală de asistență socială și protecția copilului S, stabilind în favoarea reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minora, născută la data de 17.05.2000, la domiciliul reclamantului, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, începând cu vineri orele 17,00 și până duminică orele 18,00, o lună în vacanța de vară, respectiv în luna iulie. Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată de 608,03 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că minora, născută la data de 17.05.2000, este fiica reclamantului și a lui (în prezent după divorțul de reclamant). Prin sentința civilă nr. 101/17.05.2007 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a admis cererea având ca obiect "plasament - revizuire" formulată de pârâta, bunica minorei, în contradictoriu cu Direcția generală de asistență socială și protecția copilului S, reclamantul, și Direcția de muncă, solidaritate socială și familie Suceava și a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 442/01.03.2007 a Tribunalului Suceava, în sensul că a fost delegat exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana minorei, bunicii materne, iar cele privind bunurile minorului Președintelui consiliului județean

Prin prezenta acțiune, în calitate de tată al minorei, reclamantul a cerut stabilirea unui program la domiciliul său, în care să aibă legături personale cu fiica sa minoră. Potrivit art. 43 al. 3 Cod familie "părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională". Aceste legături personale presupun ca tatăl minorei să poată lua copilul și să aibă contacte cu acesta și la domiciliul său unde poate să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de textul de lege de mai sus. Astfel, deși bunica maternă, pârâta în cauză, s-a opus ca reclamantul să poată avea legături cu minora în absența sa, instanța a considerat că nu există motive pentru a interzice astfel de legături, întrucât activitatea de veghere, creștere, educare, învățătură și pregătire profesională nu se poate îndeplini de reclamant decât dacă acesta are condiții optime de desfășurare a acestora, iar a impune pe bunica maternă alături de tată și copil nu este rezonabil. Nu se poate limita dreptul tatălui de a-și vedea copilul în condițiile alese de acesta din moment ce nu există motive care să nu permită acest lucru. Faptul că minora este atașată de bunică se datorează tocmai lipsei acestor legături dintre tată și minoră care să permită o apropiere dintre aceștia, cu atât mai mult cu cât mama copilului este plecată în străinătate. Mijloacele de probă de la dosar au convins instanța că reclamantul prezintă suficiente garanții materiale și morale care să-i permită astfel de legături cu minora. A mai reținut prima instanță că, atât din concluziile anchetei sociale efectuate de Direcția de asistență socială S ( 26) cât și din întâmpinarea Direcției generală de asistență socială pentru protecția copilului S rezultă că o astfel de cerere formulată de reclamant este întemeiată, justificată și, ceea ce este cel mai important, măsura nu contravine interesului superior al copilului, care, având în vedere că este lipsit de prezența mamei, are nevoie de atașamentul tatălui, iar reclamantul este în măsură să-1 ofere.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, a arătat că dorește stabilirea programului de vizitare a minorei la domiciliul ei, deoarece reclamantul intimat locuiește într-un imobil cu mai multe persoane, bunicii paterni sunt bolnavi; reclamantul nu are condiții morale și nici nu are creată o legătură afectivă cu copilul, iar luarea la domiciliul lui ar leza categoric interesul suprem al minorului.

Prin decizia civilă nr. 285 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul pârâtei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 43 al. 3 din Codul familiei utilizează termenul de "drepturi" ale părintelui divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, dar care păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta în opoziție cu terțele persoane, și, în special, cu celălalt părinte, căruia i s-a încredințat copilul și care este debitorul obligațiilor corelative, fiind ținut să-i asigure fostului său soț care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte față de copilul său și care subzistă atâta timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintești. Astfel, prin derogare de la regula potrivit căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. Împrejurările invocate de pârâta apelantă, și anume aceea că intimatul nu are condiții morale și materiale, sunt ostile menținerii relațiilor personale dintre tată și copil și sunt departe de a constitui un argument în susținerea motivelor de apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a reiterat susținerile sale privind lipsa unei relații apropiate dintre tată și minoră, context în care luarea copilului la domiciliul tatălui este de natură a leza grav interesele fetiței. Tatăl nu locuiește singur, ci într-un imobil în care locuiesc și părinții acestuia, persoane în vârstă, suferinde, astfel că nu se poate considera că dispune de condiții materiale și morale pentru a stabili legături benefice cu copilul.

Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată a fi întemeiat din următoarele considerente:

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei precum și din audierea minorei, realizată în camera de consiliu de către instanța de recurs, a rezultat că reclamantul dorește să stabilească cu fiica sa o relație firească, dar până în prezent întâlnirile dintre tată și fiică nu au fost caracterizate de constanță și nici consistență. Minora și-a exprimat dorința de a nu se întâlni cu tatăl său, deși cunoaște faptul că acesta dorește să fie stabilit un program de vizitare în cadrul căruia să se întâlnească cu minora.

Din punctele de vedere exprimate de părți, reclamantul care este tatăl minorei și pârâta recurentă care este bunica maternă și persoana care a primit în plasament minora, instanța reține că există o stare de ostilitate care face dezagreabile întâlnirile dintre părți, astfel încât vizitarea fetiței de către tată la domiciliul la care aceasta locuiește, respectiv domiciliul bunicii materne, nu prezintă garanții privind desfășurarea vizitelor într-o atmosferă armonioasă. Starea conflictuală dintre părți nu este de natură a permite asigurarea unui cadru optim pentru desfășurarea vizitelor reclamantului, astfel încât instanța apreciază că este în interesul minorei ca vizitele să nu se desfășoare la domiciliul pârâtei.

Față de criticile insistente vizând condițiile în care locuiește reclamantul, respectiv lipsa unui domiciliu propriu al acestuia, respectiv faptul că locuiește împreună cu părinții săi, persoane cu o vârstă mai înaintată și o stare de sănătate precară, instanța consideră că vârsta minorei, care va împlini în acest an 10 ani, permite ca întâlnirile dintre tată și fiică să aibă loc în afara domiciliului pârâtei recurente fără ca reclamantul să fie limitat și obligat a se întâlni cu fiica sa la domiciliul său. . dintre tată și fiică pot avea loc și în alte spații, altele decât domiciliile părților, reclamantul fiind cel care va avea obligația să se asigure că întâlnirile cu fiica sa nu au loc în împrejurări de natură a afecta dezvoltarea armonioasă, fizică și afectivă a fiicei sale. În măsura în care întâlnirile dintre reclamant și fiica acestuia vor avea loc în spații neadecvate în raport de vârsta și preocupările minorei, instanța va avea posibilitatea de a modifica programul de vizitare, eventual de a-l suprima cu totul în măsura în care se va considera că sunt vătămătoare pentru minoră.

La stabilirea programului de vizitare instanța este obligată a avea în vedere situația concretă a relațiilor dintre minori și părinții săi, protejarea interesului copilului urmând a fi realizată în contextul concret al acestor relații. În prezenta cauză, minora nu are cu tatăl reclamant dezvoltată o relație apropiată astfel încât s-a apreciat a fi în interesul acesteia ca durata întâlnirilor cu reclamantul să fie una redusă, urmând ca ulterior, pe măsură ce relația cu tatăl se va aprofunda să se modifice, amiabil sau pe calea unei hotărâri judecătorești, durata și frecvența acestor vizite. În măsura în care reclamantul va reuși să stabilească cu minora relația de afecțiune pe care a declarat că și-o dorește, modalitatea de desfășurare a vizitelor urmează a fi modificată corespunzător.

De asemenea, instanța apreciază ca fiind prematură stabilirea unui drept de vizitare pe durata lunii iulie, din vacanța de vară, tocmai datorită faptului că între minoră și familia reclamantului, împreună cu care acesta locuiește, nu este stabilită o relație care să favorizeze petrecerea unei perioade atât de îndelungate la domiciliul reclamantului.

Având în vedere aspectele reținute anterior, interesul superior al minorei care are dreptul de a stabili cu reclamantul o relație normală tată-fiică, dorința reclamantului de a stabili cu minora o relație firească, chiar dacă față de această minoră a fost stabilită măsura plasamentului la bunica maternă, precum și stadiul incipient al relației dintre reclamant și minoră, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și art. 43 din Codul Familiei, instanța va admite recursul și va modifica parțial programul de vizitare stabilit prin sentința pronunțată de prima instanță, în sensul că menținând dispoziția de admitere a acțiunii reclamantului, va stabili dreptul reclamantului de a se întâlni cu minora, în afara domiciliului pârâtei, doar în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10-18.

Instanța va menține dispoziția sentinței privind admiterea acțiunii reclamantului, întrucât nu este contrară prezentei decizii, instanța modificând doar conținutul dreptului de vizitare recunoscut reclamantului, prin modificarea modalității de exercitare a acestui drept de către reclamant.

În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei din toate etapele procesuale, rezultate în urma compensării cheltuielilor efectuate de către părți.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în mun. S,-,. 11,. A,. 15, județul S și în mun. S, str. -. - nr. 157, - județul

Modifică decizia civilă nr. 285 din 6.10.2009 a Tribunalului Suceava, în sensul că:

Admite apelul declarat de pârâta, domiciliată în mun. S,-,. 11,. A,. 15, județul S și în mun. S, str. -. - nr. 157, - județul

Schimbă în parte sentința civilă nr. 1681 din 3.04.2009 a Judecătoriei Suceava.

Stabilește în favoarea reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minora, născută la data de 17.05.2000, în afara domiciliului pârâtei, în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10 - 18.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată din toate etapele procesuale, rezultată în urma compensării.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

2 ex./26.02.2010


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

IV. Caracterizarea cererii în raport de care s-a soluționat pricina -stabilire program vizitare minor

II. Soluția în apel - respins apelul ca nefondat

III.Soluția în recurs - admis recursul, admis apelul, schimbat în parte sentința

ÎN CIVIL

JUDECĂTORIA II.CURTEA DE APEL SUCEAVA

Sentința nr. 1681/3.04.2009 Decizia nr. 8/13.01.2010

Judecător Dosar nr- Complet: - - - -

- -

II.TRIBUNALUL

Decizia nr. 285/6.10.2009

Judecători

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei precum și din audierea minorei, realizată în camera de consiliu de către instanța de recurs, a rezultat că reclamantul dorește să stabilească cu fiica sa o relație firească, dar până în prezent întâlnirile dintre tată și fiică nu au fost caracterizate de constanță și nici consistență. Minora și-a exprimat dorința de a nu se întâlni cu tatăl său, deși cunoaște faptul că acesta dorește să fie stabilit un program de vizitare în cadrul căruia să se întâlnească cu minora.

La stabilirea programului de vizitare instanța este obligată a avea în vedere situația concretă a relațiilor dintre minori și părinții săi, protejarea interesului copilului urmând a fi realizată în contextul concret al acestor relații. În prezenta cauză, minora nu are cu tatăl reclamant dezvoltată o relație apropiată astfel încât s-a apreciat a fi în interesul acesteia ca durata întâlnirilor cu reclamantul să fie una redusă, urmând ca ulterior, pe măsură ce relația cu tatăl se va aprofunda să se modifice, amiabil sau pe calea unei hotărâri judecătorești, durata și frecvența acestor vizite. În măsura în care reclamantul va reuși să stabilească cu minora relația de afecțiune pe care a declarat că și-o dorește, modalitatea de desfășurare a vizitelor urmează a fi modificată corespunzător.

De asemenea, instanța apreciază ca fiind prematură stabilirea unui drept de vizitare pe durata lunii iulie, din vacanța de vară, tocmai datorită faptului că între minoră și familia reclamantului, împreună cu care acesta locuiește, nu este stabilită o relație care să favorizeze petrecerea unei perioade atât de îndelungate la domiciliul reclamantului.

Având în vedere aspectele reținute anterior, interesul superior al minorei care are dreptul de a stabili cu reclamantul o relație normală tată-fiică, dorința reclamantului de a stabili cu minora o relație firească, chiar dacă față de această minoră a fost stabilită măsura plasamentului la bunica maternă, precum și stadiul incipient al relației dintre reclamant și minoră, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și art. 43 din Codul Familiei, instanța va admite recursul și va modifica parțial programul de vizitare stabilit prin sentința pronunțată de prima instanță, în sensul că menținând dispoziția de admitere a acțiunii reclamantului, va stabili dreptul reclamantului de a se întâlni cu minora, în afara domiciliului pârâtei, doar în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10-18.

Președinte:Andrieș Catrinel
Judecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire program vizitare minor. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Suceava