Divort. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 467
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 61/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta -, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamantul -, asistat de av., lipsă fiind pârâta - și Autoritatea Tutelară Primăria Râmnicu V și
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, cu consecința încredințării minorului, spre creștere și educare, reclamantului, în subsidiar, modificarea hotărârii, cu consecința admiterii cererii reconvenționale privind reglementarea programului de vizitare a minorului, în sensul de a se încuviința ca reclamantul să îl ia pe minor la domiciliul său din două în două săptămâni, de vineri, de la ora 16, până duminică, la ora 18; în cursul vacanțelor de Paști și C, pe durata primei săptămâni a acestor vacanțe, precum și în cursul vacanței de vară, pe o perioadă de o lună, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 61/19.02.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins apelul formulat de reclamantul în contradictoriu cu intimata împotriva sentinței civile nr. 7102 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad -Secția civilă în dosarul nr-, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr. 7102 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, au fost admise în parte acțiunile civile conexe formulate de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta -, având ca obiect desfacerea căsătoriei, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul - în contradictoriu cu reclamanta -, având ca obiect încredințarea minorului și stabilirea programului de vizitare a minorului, a fost desfăcută, din vina ambilor soți, căsătoria încheiată în data de 08.10.2005 în fața delegatului de stare civilă al Primăriei Municipiului A și trecută în registrul stării civile sub nr.1246 din aceeași dată, s-a dispus ca pârâta să își reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de "", a fost încredințat pârâtei spre creștere și educare minorul -, născut la data de 03.02.2006 în T, județul T, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei, cu titlu de pensie de întreținere pe seama minorului, 25% din venitul net lunar realizat, începând cu data introducerii acțiunii 14.04.2008 până la majoratul minorului; s-a stabilit ca pârâtul să viziteze minorii după următorul program: două zile pe lună, sâmbăta sau duminica, la alegerea pârâtului, între orele 10,00-13,00, în municipiul Râmnicu-V, cu obligarea pârâtului de a-l duce și aduce pe minor la domiciliul reclamantei; în prima săptămână a vacanțelor de Paști și de C, la domiciliul pârâtului, cu obligarea pârâtului de a-l duce și aduce pe minor la domiciliul reclamantei; în timpul vacanței de vară o lună, cu obligarea pârâtului de a-l duce și aduce pe minor la domiciliul reclamantei, fiind respinse în rest acțiunile civile și cererea reconvențională, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 08.10.2005, în fața delegatului de stare civilă al Primăriei Municipiului A, jud. A, după o relație de prietenie de câțiva ani. Din căsătorie, a rezultat minorul -, născut la data de 03 februarie 2006, în T, județul
Problemele dintre părți au fost cauzate, pe de o parte, de comportamentul agresiv al reclamantului, manifestat mai ales pe fondul consumului de alcool, iar pe de altă parte, datorită atitudinii infidele a pârâtei.
Pârâta a suferit o intoxicație acută cu detergent și alcool, intoxicație voluntară în data de 13.11.2004, cu aproximativ un an anterior încheierii căsătoriei.
S-a mai reținut că, la începutul lunii aprilie 2008, pârâta, împreună cu minorul și fără știrea reclamantului, a părăsit domiciliul conjugal. De atunci, conviețuirea nu a fost reluată.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, prima instanță a reținut că relațiile de căsătorie sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Între cei doi soți nu mai există respect, afectivitate și prietenie și nu își mai acordă unul altuia sprijin moral și material, respectiv ei nu își mai asumă în comun sarcinile căsniciei. Pe cale de consecință, în baza art. 37 alin. 2 raportat la art. 38 alin.1 Codul familiei, a fost desfacută căsătoria încheiată la data de 08.10.2005 în A, din vina ambilor soți.
În temeiul art.40 alin.3 Codul familiei, prima instanță a dispus ca pârâta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
Referitor la încredințarea minorului spre creștere și educare, Judecătoria a reținut că ambii părinți manifestă un atașament puternic față de minor, ambii au condițiile materiale necesare creșterii lui și ambii au solicitat încredințarea lui spre creștere și educare.
La luarea acestei măsuri, prima instanță a avut în vedere, mai ales vârsta minorului, context în care mama a fost prezența constantă în viața lui. Pentru considerentele expuse și având în vedere că această măsură trebuie luată exclusiv în interesul minorului, prima instanță a apreciat că pârâta prezintă garanții materiale și morale pentru creșterea și educarea minorului și oferă un mediu stabil pentru acesta.
În conformitate cu art. 42 alin. 3 Codul familiei, Judecătoria a stabilit contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, iar potrivit art. 107 Codul familiei, copilul minor este întreținut de părinții săi.
În temeiul art. 94 al. 1 și 3 din Codul familiei, prima instanță a dispus obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere către pârâtă pe seama minorului, 25 % din venitul net lunar realizat, începând cu data introducerii acțiunii, 14 aprilie 2008, până la majoratul minorului.
În ce privește cererea reconvențională formulată de pârât având ca obiect reglementarea vizitării minor, prima instanță a reținut că, în prezenta cauză, nu intră în discuție aspectul de ordin material, pentru că, potrivit raportului de anchetă socială întocmit de autoritatea tutelară, ambii părinți pot oferi condiții materiale de viață bune pentru copilul lor.
Ceea ce prezintă relevanță este interesul minorului. Ori ruta A -Râmnicu V și retur, la interval de două săptămâni, pentru un copil de 2 ani și 9 luni, nu este benefic nici fizic, nici psihic. Dorința, de altfel firească, a tatălui de a-l avea lângă el pe copil, nu poate prima confortului psihic și fizic al copilului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul, care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul încredințării spre creștere și educare a minorului. În subsidiar, în cazul în care se vor menține dispozițiile primei instanțe privind încredințarea minorului, a solicitat schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii reconvenționale privind reglementarea programului de vizitare a minorului în sensul de a se încuviința să îl ia pe minor la domiciliu său din două în două săptămâni, de vineri de la ora 16 până duminică la ora 18, în cursul vacanțelor de Paști și C, pe durata primei săptămâni a acestor vacanțe, iar în vacanța de vară să-l poată lua pe o perioadă de o lună.
A apreciat că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul încredințării minorului la mamă. S-a arătat că, din probatoriul administrat, rezultă împrejurarea că, până la promovarea acțiunii de divorț, a locuit cu minorul la domiciliu său, a fost ajutat de bunica paternă încă de la nașterea minorului. S-a mai arătat că intimata nu a avut loc de muncă înainte de căsătorie și a fost angajată la firma mamei sale înainte de naștere pentru a beneficia de îndemnizația acordată pentru creșterea copilului. A învederat instanței că are condiții materiale suficiente pentru a se putea îngriji de minor. Apelantul a mai arătat că intimata a luat minorul fără știrea lui și a părăsit domiciliu conjugal înainte de promovarea acțiunii de divorț, mutându-se la locuința părinților. A apreciat că nu este în interesul copilului de a fi încredințat forțat, față de climatul cu care a fost obișnuit. Mai mult, intimata nu îi permite să vadă copilul. A mai arătat că a făcut dovada labilității psihice a intimatei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 21 ianuarie 2009, intimata a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii primei instanțe.
Tribunalul a apreciat că, în raport de probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale în materie, prima instanță în mod legal a încredințat spre creștere și educare minorul, născut la 3 februarie 2006, intimatei.
Criticile aduse sentinței cu privire la măsura dispusă de instanță sunt nefondate.
Împrejurarea că, până la promovarea acțiunii de divorț, minorul a locuit la domiciliul apelantului, nu constituie un criteriu în sine pentru încredințarea acestuia apelantului, întrucât părțile au locuit împreună, având domiciliu conjugal la domiciliu apelantului.
Condițiile materiale pe care le pot oferi spre creștere și educare au fost analizate corect de prima instanță. Atât apelantul, cât și intimata, locuiesc în imobile proprietatea părinților părților. Din referatul de anchetă socială reiese că intimata oferă condiții de creștere superioare celor oferite de apelant.
Intimata locuiește într-un imobil compus din șase camere, mobilate modern și curat întreținute. Apelantul locuiește împreună cu mama sa, într-un apartament compus din trei camere.
În ce privește suportul financiar, ambii soți au primit ajutor de la părinții lor.
Problemele financiare au constituit o dispută între părți, astfel cum au relatat martorii.
S-a apreciat de tribunalul că nu este susținută de probe împrejurarea că intimata s-a angajat la firma mamei apelantului pentru a beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului și, de altfel, este irelevant, atâta timp cât intimata face dovada mijloacelor bănești necesare creșterii minorului.
Referitor la conduita morală a intimatei, nu a fost dovedită susținerea apelantului că intimata a părăsit domiciliu conjugal și s-a mutat în localitatea Râmnicu pentru a-și continua aventurile extraconjugale.
Intimata a plecat de la domiciliu comun datorită comportamentului agresiv al apelantului. Intimata a fost văzută cu urme de lovituri atât de fratele său, cât și de martora.
Faptul că intimata ar fi frecventat anturaje dubioase și astfel ar fi fost rănită de un la un picior este irelevant, întrucât se referă la o relație pe care a avut-o cu un prieten anterior căsătoriei.
Din referatul de anchetă socială coroborat cu depozițiile martorilor rezultă că intimata împreună cu minorul trăiesc într-un mediu familial adecvat, echilibrat, martora a constatat personal că minorul este liniștit și nu mai are tendințe agresive, ca și în perioada în care părțile conviețuiau împreună.
Cât privește schimbarea mediului familial care, în opinia apelantului, nu ar fi în interesul copilului, este de observat că intimata s-a mutat cu minorul în urmă cu zece luni, iar adaptarea la noul mediu este benefică. Susținerea apelantului că intimata și părinții săi i-ar fi interzis să viziteze copilul la noul domiciliu nu a fost dovedită.
Instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că, din scrisoarea medicală emisă la 13 noiembrie 2004 de către Spitalul Clinic județean de Urgență, nu se poate trage concluzia că intimata era labilă psihic, fiind evident că un astfel de diagnostic poate fi constatat de către un organ medical de specialitate.
Tribunalul a apreciat că măsura dispusă de instanța de fond în ce privește încredințarea minorului spre creștere și educare este legală și temeinică, ținând seama, în primul rând, de vârsta fragedă a minorului, de nevoile specifice, de hrană, supraveghere și îndrumare, de legătura afectivă mamă-copil, care este mult mai puternică la această vârstă și împrejurarea că de creșterea copilului s-a ocupat, în principal, intimata. Relațiile interpersonale mamă-copil sunt armonioase, iar reprezentanții autorității tutelare și protecție a copilului au constatat un atașament real al minorului.
Criticile aduse sentinței apelate cu referire la programul de vizitare al copilului de către apelant, s-au apreciat ca fiind nefondate.
Prima instanța a avut în vedere atât dispozițiile art. 97 alin. 1 și 3 din codul familiei, care consacră principiul egalității părinților în ce privesc drepturile și îndatoririle față de copil, cât și cele cuprinse în art. 43 al.3 din Codul familiei, care dă dreptul părintelui divorțat de a păstra legăturile personale cu copilul, care a fost încredințat celuilalt părinte.
Pe lângă aceste dispoziții legale, s-a avut în vedere și interesul superior al copilului, astfel cum a fost reglementat de Legea 272/2004, care are caracter special.
În acest sens, ținând seama de vârsta minorului și distanța A-Râmnicu și retur, este evident că deplasarea copilului la domiciliul tatălui de două ori în fiecare lună nu este în interesul acestuia, o astfel de deplasare este obositoare, dăunătoare pentru sănătatea și siguranța minorului.
Intimata nu a depus chitanța de plată a onorariului de avocat, astfel că instanța nu a fost în măsură să acorde cheltuieli de judecată solicitate în temeiul art. 274 cod.pr. civilă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul -, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul încredințării spre creștere și educare a minorului - către el, în principal. În subsidiar, recurentul a solicitat modificarea hotărârii și admiterea cererii reconvenționale în ceea ce privește reglementarea programului de vizitare a minorului, în sensul de a încuviința să îl ia pe minor la domiciliul său din două în două săptămâni, de vineri, de la ora 16, până duminică la ora 18,00; precum și luarea minorului la domiciliul său în cursul vacanțelor de Paști și de C, pe durata primei săptămâni a acestor vacanțe, iar în cursul vacanței de vară, pe o perioadă de o lună, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că instanța de apel nu a motivat în totalitate respingerea argumentelor invocate în apelul formulat cu privire la încredințarea minorului.
Din probatoriul administrat a rezultat că, până la promovarea acțiunii de divorț, minorul a locuit la domiciliul său, părinții fiind ajutați în mod semnificativ de mama reclamantului, care a cumpărat bunurile necesare minorului încă de la naștere și a ajutat-o pe intimată la îngrijirea acestuia. Intimata nu a avut loc de muncă înainte de căsătorie, fiind angajată la firma mamei reclamantului înainte de naștere pentru a beneficia de indemnizația acordată pentru creșterea copilului.
Se invocă condițiile materiale pe care le deține, apreciate a fi suficiente pentru a se îngriji corespunzător de minor, precum și sprijinul mamei sale, de care beneficiază în continuare.
Se invocă referatul de anchetă socială întocmit pentru domiciliul său, care atestă îndeplinirea cerințelor pentru creșterea și îngrijirea minorului, iar împrejurarea că locuința părinților intimatei are 6 camere față de cele trei camere pe care le deține el cu mama sa, nu poate constitui un argument în favoarea pârâtei, minorului fiindu-i suficientă o cameră de locuit.
Se mai invocă faptul că instanța de apel nu a răspuns criticilor formulate cu privire la modalitatea în care intimata a luat minorul fără știrea sa și a părăsit domiciliul conjugal înainte de promovarea acțiunii de divorț, pentru a se muta în localitatea Râmnicu V, la părinții ei. Scopul acestei plecări a fost acela de a-și continua aventurile extraconjugale, lucru confirmat de martori și perceput de el direct.
Se arată că, față de vârsta minorului, nu este în interesul său îndepărtarea forțată din climatul cu care a fost obișnuit până în prezent, în mod nelegal instanța de apel considerând că nu constituie un criteriu în sine pentru încredințarea minorului la tată.
Se invocă nemotivarea agresiunii intimatei și a respingerii apărărilor formulate de el referitoare la consumul excesiv de alcool sau la un comportament nepotrivit față de minor, aspecte luate în considerare de instanța de fond la hotărârea privind încredințarea minorului la mamă. Aceste din urmă acuze sunt neadevărate și nu au fost dovedite cu martori, el având o reputație bună printre cunoscuți și neavând probleme cu alcoolul.
Împrejurarea că, la anumite evenimente, consumă alcool, nu definește caracterul lui, martora pârâtei arătând că și aceasta consumă ocazional alcool. Se critică declarația martorei, ca fiind nesinceră și datorată stării de dușmănie în care se află cu aceasta.
Pe de altă parte, intimata este labilă psihic, dovedită prin maniera în care a părăsit domiciliul conjugal, precum și prin actul medical ce atestă tentative de suicid a acesteia. În mod greșit s-a reținut de prima instanță că acest fapt s-a petrecut în anul 2004, fapt ce nu prezintă relevanță, un asemenea comportament putând recidiva. Înlăturarea acestei probe cu motivarea că nu există un diagnostic al unui medic specialist în acest sens, este nelegală, întrucât constituie un argument în ceea ce privește garanțiile acordate de părinte pentru dezvoltarea psihică a copilului și echilibrul în relațiile interumane.
Din probatoriul administrat a rezultat că pârâta a avut un anturaj periculos în Râmnicu V anterior căsătoriei lor, fiind supusă și unor acte de violență, însă depozițiile martorilor cu privire la acest aspect au fost ignorate de instanțe. În mod nelegal s-a apreciat că acestea nu prezintă relevanță în prezent față de faptul că anturajul frecventat de mamă va deveni al minorului, ce poate fi expus unui pericol.
S-a ignorat și relația extraconjugală a intimatei, fiind luată în considerare vârsta minorului cu ignorarea faptului că el a fost o prezență constantă în viața copilului, neavând relevanță studiile efectuate de bunici, în cauză.
Nelegalitatea hotărârii atacate rezultă și din nemotivarea probelor reținute în demonstrarea veniturilor intimatei, față de faptul că aceasta figurează, încă, ca și angajată la firma mamei lui, unde nu mai lucrează efectiv anterior nașterii minorului.
În ceea ce privește programul de vizitare stabilit de instanța de fond și menținut în apel, acesta nu este în interesul minorului, nu este în concordanță cu practica judiciară și nu are temei în probatoriul administrat în cauză.
I se pretinde lui să se deplaseze de două ori pe lună, sâmbăta, de la A la Râmnicu V, aproximativ 340 km ( 6 ore de condus) pentru a respecta programul de vizitare stabilit.
Programul este nerezonabil și greu de realizat, el fiind dispus să se deplaseze între cele două localități pentru a petrece timp cu copilul.
Dezvoltarea unei relații armonioase și afective între părinte și copil nu este posibilă pe parcursul celor 6 ore lunare stabilite, atâta timp cât nu are posibilitatea apelării la mijloace moderne de comunicare ( telefon, cameră web).
Nu a fost motivată înlăturarea declarației mamei lui cu privire la refuzul intimatei de a-l lăsa să petreacă timp cu copilul sau să comunice cu acesta.
Se detaliază modalitatea în care s-au desfășurat vizitele la minor de la pronunțarea hotărârii instanței de fond, arătându-se că nu i s-a permis să îl ia de sărbători sau să îl vadă de ziua de naștere a acestuia, utilizându-se diverse pretexte.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. și art. 274.pr.civ..
Intimata a solicitat, prin întâmpinarea depusă, respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că motivele invocate de recurent nu sunt critici privind încălcarea sau aplicarea greșită a legii, neputând fi încadrate în pct. 9 al art. 304. pr. civ. nefiind invocate motive de nelegalitate a hotărârii.
Criticile invocate sunt și nefondate, instanța acordând prioritate intereselor minorului, dispunând astfel încât sunt respectate atât drepturile copilului, cât și ale părinților lui.
Se mai arată că recurentul nu a respectat programul de vizitare stabilit, iar susținerile acestuia sunt nereale.
În ceea ce privește pct. 7 al art. 304.pr.civ. critica hotărârii instanței de apel este nefondată, aceasta argumentând punctual menținerea soluției Judecătoriei Arad, cu răspuns la toate criticile formulate în apel.
Se mai arată că instanța de apel nu era obligată să răspundă la fiecare argument al apelantului, ci numai la motivele de apel, răspunsul putând fi dat pe argumente grupate.
Intimata - nu a indicat temeiul de drept al întâmpinării sale.
Procedând la examinarea hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate și în limitele trasate de art. 304 și 304 ind. 1.pr.civ. față de probatoriul administrat în cauză interpretat prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. pr.civ. art. 97 alin. 1 și 3, art. 43 alin. 3 Codul familiei și art. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța constată că prezentul recurs nu este întemeiat, hotărârile pronunțate de instanțele de fond în cauză fiind temeinice și legale pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul lor și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.
Astfel, atât Judecătoria Arad, cât și Tribunalul Arad au interpretat mod corect probatoriul amplu administrat în cauză, pe baza căruia s-a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, la care s-a aplicat în mod just legislația incidentă în cauză.
În mod legal, a fost menținută soluția Judecătoriei Arad în ceea ce privește încredințarea minorului, mamei sale, spre creștere, îngrijire și educare, față de vârsta minorului și de relațiile existente între minor, pe de o parte, și fiecare dintre părinți, pe de altă parte.
Motivul care a dus la destrămarea relațiilor dintre soți și la desfacerea căsătoriei, nu au nici o relevanță în stabilirea părintelui căruia îi va fi încredințat copilul spre creștere și educare, astfel că urmează a fi înlăturate, ca nerelevante, motivele de recurs privind presupusa infidelitate a intimatei.
Cu privire la susținerile recurentului privind nemotivarea hotărârii de către instanța de apel cu privire la unele argumente invocate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, față de cuprinsul deciziei atacate, în care sunt motivate pe larg considerentele ce au stat la baza deciziei pronunțate.
Faptul că anterior separării în fapt a părților, acestea au locuit la mama reclamantului care i-a ajutat, inclusiv financiar, nu poate fi determinant în încredințarea minorului, și aceasta cu atât mai mult cu cât de la momentul părăsirii domiciliului conjugal de către pârâtă ( 11.04.2008) a trecut mai mult de 1 an, interval în care minorul s-a integrat în casa bunicilor materni, unde are condiții optime de viață, nefiind benefică pentru psihicul copilului o nouă schimbare de domiciliu. Nu numărul de camere a fost determinant în luarea deciziei, ci necesitatea asigurării unui climat stabil pentru un copil de o vârstă atât de fragedă.
Ambele referate de anchetă socială efectuate în cauză au relevat condiții foarte bune pentru creșterea unui copil, astfel că rămâne determinant criteriul sus-enunțat coroborat cu cel al nevoilor specifice unui minor de vârstă fragedă, nevoi realizate prin încredințarea copilului către mamă, cu atât mai mult, cu cât nu s-a dovedit că aceasta l-ar fi pus vreodată pe fiul său într-un pericol efectiv sau că i-ar fi adus atingere fizicului sau psihicului acestuia.
Nici modalitatea de părăsire a domiciliului conjugal nu poate influența decizia instanței cu privire la copil, aceasta privind relațiile dintre soți, tranșate irevocabil.
Este adevărat că o mare parte din viață copilul a petrecut-o în domiciliul tatălui, însă așa cum am arătat, acest criteriu nu mai este actual, în condițiile mutării la bunicii materni, cu mama, în urmă cu peste un an, precum și al integrării în acest mediu, în care se dezvoltă armonios.
Comportamentul recurentului nu a fost evidențiat ca determinant în încredințarea minorului, ci, s-a văzut o replică la motivul plecării din domiciliul conjugal al pârâtei. Instanța de apel nu a avut în vedere aceste aspecte, astfel că nu se impune reformarea deciziei sub acest aspect.
În ceea ce privește pretinsa labilitate psihică a pârâtei, incidentul în discuție datează din anul 2004, iar de la acel moment, nu s-a mai probat vreo recidivă sau stare anxioasă a pârâtei, astfel că nu poate fundamenta o decizie luată la un interval de 4-5 ani. Ca atare, în mod corect a fost înlăturată de tribunal, ca nerelevantă.
Tot nerelevante se privesc a fi afirmațiile privind relațiile anterioare ale pârâtei cu un anturaj periculos, în condițiile în care, chiar reale de ar fi, a trecut o perioadă mare de timp de la acel moment și nu s-a probat păstrarea legăturilor cu acele persoane.
Din probele privind comportamentul actual al pârâtei, singurul care poate fundamenta soluția în cauză, rezultă că aceasta este o persoană responsabilă, echilibrată, angajată ca și secretară la o școală, preocupată de bunăstarea copilului său, aspecte ce o recomandă, alături de vârsta fragedă a copilului, la a-i fi încredințat minorul.
Pentru toate aceste considerente, instanța de recurs constată că au fost valorizate corect probele administrate în cauză, iar măsura încredințării la mamă servește interesului superior al copilului, singurul aspect ce trebuie avut în vedere pentru luarea măsurii în cauză.
În ceea ce privește programul de vizitare al minorului, acesta este adecvat condițiilor concrete existente, și anume vârsta copilului și distanța mare dintre localitățile de domiciliu al părinților.
Se impune a sublinia că reclamantului i s-a permis, pe lângă vizitele din timpul anului, și luarea minorului în timpul vacanțelor, în modalitatea solicitată de el, astfel că subzistă cererea de recurs în ce privește programul din timpul anului, respectiv cel de două zile pe lună, sâmbăta sau duminica, între orele 10-13 în municipiul Râmnicu-
Cu privire la acest din urmă program, se constată că reclamantul susține că este extrem de solicitant pentru el, lucru cu care instanța de recurs este de acord. Însă, se impune totodată, concluzia că acest program solicitant pentru un adult este cu atât mai solicitant pentru un minor cu vârsta de 3 ani, care nu poate fi supus la două deplasări lunare de două drumuri, fiecare pe o atât de lungă.
Aceste drumuri pot fi epuizante pentru un copil atât de mic, astfel că acest program nu poate fi apreciat benefic pentru copil și pentru relația tată-fiu.
Pe măsură ce minorul va crește, va putea fi modificată această măsură prin adaptare la specificul vârstei.
În ceea ce privește mijloacele de comunicare, acestea sunt la aprecierea părților, care vor trebui să-și normalizeze relația pentru a putea conlucra în interesul copilului lor.
În ceea ce privește pretinsul refuz de vizitare manifestat de intimată, acesta este controversat. Pe de altă parte, ține de faza executării silite a hotărârii cu privire la acest aspect, nefiind să conducă la reformarea deciziei atacate.
Pentru aceste considerente, apreciind că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. invocate de recurent, Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. îl va respinge.
În baza dispozițiilor art. 274.pr.civ. față de soluția pronunțată în cauză, va obliga recurentul - la plata către intimata - a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat, potrivit chitanței de la fila 15 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 61/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata -.
Obligă recurentul - la plata către intimata - a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /04.06.2009
Tehnored. 2 ex./10.06.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1273/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
