Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 850/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 850
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 39 din data de 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă și intimatul pârât asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței depunerea de către recurenta reclamantă a răspunsului formulat la întâmpinarea intimatului pârât, după care;
Avocat pentru intimatul pârât, a arătat că nu solicită termen pentru observare, apreciind cauza în stare de soluționare.
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul părților asupra recursului de față.
Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună împărțirea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, în cote de și cheltuieli de judecată.
În motivare s-a aratat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri un imobil apartament, situat în C str. C-tin,. experimental 1,. 1, 14.
De asemenea, s-a mai menționat că prin sent. civ. nr. 344/17.02.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova, (irevocabilă )a fost desfăcută căsătoria părților și că reclamanta a plecat din domiciliul comun încă din anul 2005, în apartament rămânând să locuiască în continuare pârâtul, în timp ce reclamanta și minorul locuiesc într-un imobil închiriat.
Totodată, reclamanta a mai menționat că a contribuit la achiziționarea imobilului -apartament cu bani proveniți de la părinții săi, care în anul 2000 au vândut un teren, iar banii obținuți din vânzarea suprafeței de teren i-au dat reclamantei în scopul achiziționării apartamentului din litigiu.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a recunoscut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul situat la adresa sus menționată, solicitând însă admiterea în parte a acțiunii, în sensul de se dispune partajarea imobilului în cote proporționale cu contribuția părților la dobândirea apartamentului (90% pentru pârât și 10% pentru reclamantă ).
În motivare, pârâtul a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 21.09. 2000, dată de la care au locuit într-o garsonieră proprietatea personală a pârâtului, imobilul garsonieră fiind dobândit de pârât anterior căsătoriei și care ulterior a fost vândută conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 430/21.02.2001. Ulterior, părțile au cumpărat imobilul apartament aflat în litigiu. Prețul apartamentului a fost achitat cu suma de bani obținută din vânzarea garsonierei, la care s-au adăugat următoarele suma de bani: 15.000.000 lei ROL retrasă din depozitul bancar al pârâtului, 16.000.000 lei ROL -sumă împrumutată de la un prieten și suma de 15.000.000 lei- reprezentând economiile pârâtului din perioada anterioară căsătoriei.
De asemenea, pârâtul a mai menționat că acesta a avut serviciu o perioadă de 25 ani, în timp ce reclamanta nu a obținut alte venituri decât indemnizația acordată pentru creșterea copilului.
Totodată, pârâtul a aratatz că partea de contribuție a reclamantei la dobândirea apartamentului este reprezentată de cota de din suma de 16.000.000 lei ROL sumă împrumutată de părți în scopul completării prețului apartamentului-împrumut care a fost achitat ulterior.
În drept, cererea reconvențională s- întemeiat pe dispoz. art. 673 cpc.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată.
În susținerea cererii reconvenționale, pârâtul a depus următoarele acte în xerocopie: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 430/21.02.2001, lista /18.11.2005 de la BRD C privind retragere numerar din disponibil pentru pârât, cartea de muncă a pârâtului, certificat medical pentru pârât, adeverința nr. C7/- eliberată de SA C,declarația notarială autentificată sub nr. 1935/13.09.2007.
În cursul judecății s-au luat interogatorii reclamantei de către pârât și pârâtului de către reclamantă și au fost audiați sub prestare de jurământ martorii, și.
Prin sentința civilă nr. 14408/10.10.2008, a Judecătoriei Craiova, s- admis în parte cererea principală formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
S-a admis în parte cererea reconvențională a pârâtului.
S-a dispus omologarea raportului de expertiză specialitatea construcții civile/08.09.2008 întocmit de expertul Daici G, în unica variantă de lotizare
S-a dispus atribuirea bunului imobil astfel:
Lotul 1 constând în sultă în cuantum de 36.666 lei s-a atribuit reclamantei (reprezentând cota sa de 1/3 ).
Lotul 2- în valoare de 73.334 lei s-a atribuit pârâtului(reprezentând cota sa de 2/3 ), fiind compus din imobilul- apartament situat în C, str.C-tin -xperimental 1,. 1,. 1,.14, jud D,- imobil în valoare totală de 110.000 lei. Pârâtul a fost obligat la sultă către reclamantă în cuantum de 36.666 lei.
A fost stabilit termen de 6 luni pentru plata sultei de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
S-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanta la plata sumei de 150 lei către pârât, reprezentând: taxă timbru, timbru judiciar și onorarii experți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: părțile s-au căsătorit la data de 21.09.2000, căsătorie care a fost desfăcută prin sent. civ. nr. 344/MF/17.02.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova,sentință care a rămas definitivă și irevocabilă prin neapelate.
La început părțile au locuit într-un imobil garsonieră, proprietatea personală a pârâtului-aspect confirmat și de martorii și.
În timpul căsătoriei părților, acest imobil garsonieră a fost vândut conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 430/21.02.2001,cu prețul de 40.000.000 lei ROL. Această sumă a fost folosită pentru achitarea unei părți din prețul imobilului-apartament cumpărat de părți în timpul căsătoriei conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 423/02.03.2001- acest aspect fiind recunoscut și de reclamantă la interogatoriu și totodată confirmat și prin depozițiile martorilor și.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 423/ 02.03 2001 imobilul apartament situat în C str. C-tin -xperimental 1,. 1, 14. 1, jud a fost achiziționat cu prețul de 80.000.000 lei (ROL).
Reclamanta a recunoscut la interogatoriu luat de către pârât că pârâtul a avut economii bănești anterior căsătoriei-aspect confirmat de martorii și.
Susținerile pârâtului din cererea reconvențională că, în scopul achitării și completării diferenței de preț pentru imobilul -apartament acesta a scos suma de 15.000.000 lei ROL de la BRD (reprezentând economiile sale dinainte de căsătorie ) au fost confirmate prin depoziția martorului cât și prin înscrisurile depuse la dosar de la BRD C, conform cărora la data de 01.03.2001 pârâtul a retras suma de 14.902.290 lei ROL.
De asemenea, au fost dovedite și susținerile pârâtului că tot în scopul achitării diferenței de preț pentru apartament, acesta a mai primit cu titlu de împrumut suma de 16.000.000 lei de la martorul -aspect confirmat de acesta din urmă, precum și de martorul -împrumutul fiind restituit ulterior într-un interval de timp de aproximativ 5-6 luni.
Reclamanta a recunoscut la interogatoriu că părțile s-au împrumutat de o sumă de bani pentru achitarea prețului apartamentului.
Deși la dosar a fost depus contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2839/31.05.2000 conform căruia părinții reclamantei ( și ) au vândut o suprafață de teren cu prețul de 22.500.000 lei rol-susținerile reclamantei cum că această sumă i-a fost donată de părinții acesteia în scopul achitării unei părți din prețul apartamentului nu au fost dovedite,pentru care instanța nu va reține că această sumă a fost donată reclamantei, deoarece nu s-a făcut dovada existenței unei donații, astfel că nu sunt incidente dispozițiile derogatorii prev. de art. 31 lit.b, f /cod fam.
Din sent. civ. nr. 344/MF/ 17.02.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova (irevocabilă) rezultă că odată cu desfacerea căsătoriei s-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei acela de -iar minorul rezultat din căsătorie a fost încredințat reclamantei spre creștere și educare. Actualmente, reclamanta s- recăsătorit conform certificatului de căsătorie nr. 28/27.11.2006 aflat la dosarul cauzei.
Conform art. 30 al.1/ cod fam "bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la dat dobândirii lor, bunuri comune ale soților".
Prezumția relativă de comunitate instituită de dispoz. art.30 al.1 / cod fam, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, de oricare parte care pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.
In cadrul procesului de partaj bunuri comune,se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune,iar cota parte ce se cuvine fiecărui soț,se stabilește în raport de contribuția efectivă reală la dobândirea și la conservarea bunurilor.
Cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.
Deci cota parte ce se cuvine fiecărui soț,se stabilește în raport de contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune.
Din analiza aceluiași material probator s-a mai reținut că ambele părți au realizat venituri în timpul căsătoriei (conform cărților de muncă depuse la dosar), iar retribuția soției este un bun comun, fiind destinată sarcinilor căsătoriei și constituie un element de bază al comunității de bunuri așa încât, retribuția primită de fiecare soț pentru munca prestată intră în comunitatea de bunuri.
Prin hotărârea de divorț s-a mai reținut că de la data separării în fapt a soților (aprilie 2005 ), reclamanta nu mai era angajată în serviciu și nu mai câștiga un venit din muncă -fiind ajutată de părinții săi pentru creșterea minorului-însă în timpul conviețuirii celor 2 soți ambii s-au ocupat de creșterea și educarea minorului,iar după separarea în fapt, pârâtul a continuat să contribuie material la creșterea minorului.,în procesul de partaj ținându-se seama de cotele de contribuție ale soților până la soluționarea divorțului în mod irevocabil.
Munca în gospodărie și creșterea minorului constituie de asemenea o componentă uneia sau a ambilor soți la dobândirea bunurilor și trebuie apreciată în ansamblul probelor administrate pentru stabilirea aportului fiecărui soț -în speță reținându-se că ambii soți au avut o contribuție esențială în procesul de creștere al minorului. Prin întâmpinare,pârâtul a recunoscut că reclamanta a avut indemnizație pentru creșterea copilului.
Așadar, contribuția poate fi directă constând în munca sau mijloacele materiale sau financiare ale ambilor soți sau indirectă prin economisirea unor mijloace comune sau munca depusă în gospodărie și creșterea minorului.
In speță, s-a reținut că pârâtul a realizat venituri pentru o perioadă mai lungă de timp decât reclamanta, că ambii soți s-au ocupat de creșterea minorului,că pârâtul a avut economii bănești anterior încheierii căsătoriei ( 15.000.000 lei ROL),precum și că pârâtul a deținut o garsonieră proprietate personală dobândită de asemenea anterior căsătoriei și pe care a vândut-o în timpul căsătoriei cu suma de 40.000.000 lei ROL -aceste sume de bani fiind folosite în scopul achitării unei părți din prețul imobilului apartament achiziționat în timpul căsătoriei.
Împrumutul de 16.000.000 lei ROL făcut în timpul căsătoriei tot în scopul completării prețului apartamentului a fost achitat de părți în timpul căsătoriei până la separarea în fapt, reprezentând o datorie comună a soților conform dispoz. art. 32 lit. B cod fam. Pentru diferența de preț până la concurența sumei de 80.000.000 lei ROL- prețul apartamentului-instanța va reține că s-a achitat prin contribuția ambilor soți-urmând ca la împărțeala judiciară să se aibă în vedere unicitatea de cote pentru fiecare codevălmaș în raport de contribuția lor la dobândirea imobilului în ansamblu.
Deci aportul soților la achiziționarea bunurilor nu poate fi reținut exclusiv în raport de veniturile realizate de fiecare,aprecierea unor contribuții diferențiate trebuind să se întemeieze pe probe convingătoare cum este situația din speță și în conformitate cu care rezultă neîndoielnic că pârâtul a avut o contribuție mai mare la dobândirea imobilului apartament decât reclamanta.
În raport de considerentele expuse pe larg anterior, instanța, - prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 11.04.2008 de Judecătoria Craiova în prezenta cauză, a admis în parte și în principiu atât cererea principală cât și cererea reconvențională.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un imobil apartament situat în C str. C-tin -xperimental 1,. 1,. 1,.14, jud.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de 1/3 pentru reclamantă și de 2/3 pentru pârât.
A numit expert construcții civile pentru evaluare și lotizare imobil, în funcție de valoarea actuală și de circulație, de posesie..
stabilit onorariu provizoriu pentru expert construcții civile suma de 700 lei ( în sarcina reclamantei - 200 lei; iar în sarcina pârâtului -500 lei ).
În cursul judecății s-a întocmit raportul de expertiză specialitatea construcții civile/08.09.2008 de expertul Daici G,- împotriva căruia a formulat obiecțiuni reclamanta și la care ulterior expertul a răspuns în scris la 02.10.2008, arătând că valoarea calculată este corectă și reflectă realitatea, ceea ce înseamnă că în raportul de expertiză propriu -zis, la evaluarea apartamentului,- s-a avut în vedere suprafața utilă de calcul de 52 mp conform decretului-lege 61/1990 pentru un apartament confort 1 cu 2 camere, din care s-a scăzut suprafața utilă a apartamentului din litigiu de 38,74 mp, ( rezultând 52 mp - 38,74 mp = 13,26mp), de aici decurgând celelalte operațiuni în raport de coeficienții de uzură și de corecție aplicați rezultând în final o valoare de 110.000 lei pentru imobilul - apartament.
Dacă soții nu se înțeleg cu privire la atribuirea locuinței ce a constituit domiciliul comun, instanța va stabili căruia dintre soți i se va atribui locuința, luând în considerare nu numai criteriile cu caracter exemplificativ prevăzute de art. 673 indice 9/ cod proc. civ,- având în vedere că la finalul textului legal al acestui articol este folosită expresia,alte asemenea",- ceea ce permite concluzia că instanța poate în afara criteriilor expres menționate să țină cont și de alte criterii de ordin familial, material sau moral în funcție de specificul fiecărei cauze.
Potrivit probelor de la dosar s-a reținut că reclamanta a plecat în anul 2005 din domiciliul comun împreună cu minorul încredințat prin hotărârea de divorț irevocabilă (sent. civ. nr. 344/MF/ 17.02.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova ), iar la data de 27.11.2006 reclamanta s-a recăsătorit, - în timp ce imobilul - apartament a rămas în posesia pârâtului.
Așadar, instanța a reținut că pârâtul este cel care folosește efectiv imobilul - apartament, precum și că reclamanta și-a refăcut viața locuind cu actuala familie.
Principiul care domină operațiunea de compunere a loturilor din cadrul partajului este principiul egalității părților, extras din prevederile art. 741/cod civil în sensul că fiecare parte urmează să primească un lot egal cu cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor comune,- în speță fiind stabilită de instanță o cotă de 1/3 pentru reclamantă și o cotă de 2/3 pentru pârât prin încheierea interlocutorie pronunțată la 11.04.2008 de Judecătoria Craiova În prezenta cauză.
Această egalitate între lot și cota fiecărei părți trebuie să fie făcută în natură, iar egalizarea valorică se face printr-o sumă de bani așa cum este stipulat în teza finală a alineatului 2 al art. 673 indice 5 cod proc. civ și în art.742/cod civil. La formarea loturilor instanța va avea în vedere criteriile stabilite în art. 673 indice 9/ cod proc. civ,- putând să-și motiveze opțiunea și pe alte stări de fapt( la care am făcut referire pe larg mai sus),- practica judiciară stabilind că la formarea și atribuirea loturilor trebuie analizat întreg materialul probator și să combine în mod echitabil realitățile speței pentru a asigura o împărțeală justă.
Inegalitatea loturilor formate în natură fiind o situație normală și frecventă art. 6735cod proc. Civ. ( reluând în aceeași termeni dispozițiile art.742/cod civil),- prevede că în cazurile în care loturile nu sunt egale în valoare ele se întregesc printr-o sumă de bani denumită sultă,- iar plata sultei revine în conformitate cu dispozițiile art. 673 indice 10 alin. 4/cod proc.civ,- părții care a primit în lotul său bunuri de o valoare mai mare decât valoarea ce i se cuvine potrivit cotei sale de contribuție din masa bunurilor supuse partajului.
În raport de considerentele expuse, instanța a apreciat că atât cererea principală cât și cererea reconvențională sunt întemeiate în parte.
În conformitate cu art. 6739cod proc. Civ. s-a dispus omologarea raportului de expertiză specialitatea construcții civile întocmit de expertul Daici G, în unica variantă de lotizare și s-a dispus atribuirea în natură a imobilului-apartament situat în C, str. C-tin -xperimental 1,.1,. 1,.14, jud D, - pârâtului, - acesta fiind obligat să plătească sultă reclamantei 36.666 lei (reprezentând cota de 1/3 care se cuvine acesteia).
În conformitate cu art. 67310alin. 1, teza II/cod proc. civ,- instanța a stabilit un termen de 6 luni pentru plata sultei, de la data rămânerii irevocabile hotărârii.
S-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanta la plata sumei de 150 lei către pârât, reprezentând: taxă timbru, timbru judiciar și onorarii experți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâtul, pentru următoarele criticând sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
rin acțiunea introductiva reclamanta a solicitat instanței de judecata să dispună partajarea bunurilor dobândite in timpul căsătoriei, respectiv un imobil-apartament situat in C, -xp 1, scara 1, etaj 1, apartament 14, județul D in cote egale .
Aceasta cerere a avut la baza susținerea reclamantei in sensul ca, apartamentul fiind achiziționat la câteva luni după încheierea căsătoriei, la dobândirea acestuia a contribuit cu bani proveniți de la părinții săi, ca urmare a înstrăinării unei suprafețe de teren ce le aparținea.
La data de 17.05.2007 apelantul - pârât a formulat întimpinare și cerere reconvențională ( fila 12 dosar fond) prin care a arătat ca este de acord cu partajarea acestui imobil dar nu in cote egale, ci in cote diferențiate respectiv 90% pentru subsemnatul si 10% pentru reclamanta, având in vedere contribuția reală si efectiva la dobândirea apartamentului.
In acest sens, pârâtul-apelant a arătat ca prețul apartamentului cit si taxele notariala au fost achitate prin acumularea următoarelor sume de bani: 40.000.000 lei proveniți in urma vânzării unui bun propriu, anume un imobil- garsoniera deținuta dinainte de căsătorie, 15.000.000 lei- economiile sale provenind dinainte de căsătorie, depozitate intr-un cont bancar deschis la BRD, 16.000.000 lei- suma împrumutata de la moșul copilului lor, 15.000.000 lei- economiile sale provenite dinainte de căsătorie acordate sub forma unui împrumut unui prieten si coleg de serviciu.
Prin încheierea interlocutorie pronunțata la data de 11.04.2008 a fost admisa in parte si in principiu atât cererea principala cit si cererea reconvenționala, dispunându-se ieșirea din indiviziune in cote de 1/3 pentru reclamanta si 2/3 pentru pârât.
Apelantul mai arată că înțelege să critice modalitatea de stabilire a cotelor contributive ale fiecărei parți la dobândirea acestui imobil, învederând ca instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, astfel cum urmează: a reținut ca suma de 40.000.000 lei rol dobândita de către el in urma înstrăinării imobilului garsoniera pe care il deținea înainte de căsătorie a fost folosit la achiziționarea apartamentului supus partajului.
Aceasta împrejurare a fost recunoscuta de reclamanta cu ocazia administrării interogatoriului si confirmată prin depozițiile martorilor si.
S-a susținut că in mod corect s-a reținut contribuita proprie a pârâtului in suma de 15.000.000 lei rol, provenita dintr-un depozit BRD existent încă dinaintea căsătoriei întrucât aceasta împrejurare a fost demonstrata cu extrasul de cont si cu declarațiile celor doi martori audiați la cererea subsemnatului.
De asemenea în mod corect s-a reținut ca participare comuna a soților suma de 16.000.000 lei rol - împrumut realizat in timpul casatoriei, acordat de către moșul copilului părților- martorul.
Ceea ce s-a greșit insa de instanța de fond a fost aprecierea faptului." diferența de preț până la concurenta sumei de 80.000.000 lei rol prețul apartamentului - s-a achitat prin contribuția ambilor soți.".
Astfel s-a reținut faptul ca reclamanta a participat la sarcinile gospodăriei si la creșterea copilului si a avut in acea perioada indemnizație pentru creșterea copilului.
Numai ca instanța de fond, susține apelantul, nu s-a pronunțat in nici un fel asupra apărării pe care el a făcut-o in ceea ce privește aceasta suma; anume am învederat ca dețineam economii bănești anterioare căsătoriei, respective suma de 15.000.000 lei, pe care cu un an in urma o împrumutasem unui coleg de serviciu si mi-a fost restituita înainte de achiziționarea apartamentului.
Prin urmare o soluție riguroasa ar fi fost aceea ca instanța sa retina drept contribuție comuna doar suma de 16.000.000 lei împrumutul acordat si restituit martorului; ori raportat la prețul total al apartamentului de 80.000.000 lei rol, aceasta contribuție ar determina partajarea in cotele indicate de subsemnatul in cererea reconvenționala.
Având in vedere cele expuse mai sus, apelantul a apreciat ca se impune modificarea încheierii de admitere in principiu si a soluției pronunțate de instanța de fond, in sensul admiterii in totalitate a cererii reconvenționale, respectiv de a stabili contribuția de 90% pentru subsemnatul si 10% pentru reclamanta si, pe cale de consecința sulta atribuita acesteia din urma sa fie diminuata in mod corespunzător.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 39 din 10 februarie 2009 admis apelul declarat de pârâtul domiciliat în C, str -. -, -XP 1,. 1,. 1,. 14, județul D împotriva sentinței civile nr 14408/10.10.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în C, str. -, nr. 16, județul
A schimbat în parte încheierea de admitere în principiu în sensul că a admis în principiu cererea reconvențională.
A dispus ieșirea din indiviziune părților în cote de 10 % pentru reclamantă și 90 % pentru pârât.
S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.
A schimbat în parte sentința în sensul că a admis cererea reconvențională.
A atribuit pârâtului imobilul - apartament situat în C, cart. lui, -xp.1,.1,.14,.1 în valoare de 110.000 lei.
Pârâtul plătește sultă reclamantei suma de 11.000 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată intimata la 495 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că în raport de probatoriul administrat s-a făcut dovada contribuției majore a apelantului la dobândirea bunurilor comune. Ori în raport de probatoriul administrat, reclamanta are o contribuție de 10 % iar pârâtul a dovedit o contribuție proprie de 90% pentru pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând casarea ei ca nelegală și netemeinică cu respingerea apelului și menținerea sentinței de fond.
Recurenta a motivat arătând că instanța a interpretat greșit probatoriul din dosar și că erau necesare și alte probe care să facă dovada stării de fapt reținute de către instanța de apel.
Recursul este nefondat.
Criticile recurentei nu pot fi încadrate ca motive valabile și legale de recurs conform art. 304 Cod pr.civ.
Recurenta critică modul în care instanța a apreciat probatoriul din dosar și în raport de interpretarea acestui probatoriu a stabilit cota contributivă a soților la dobândirea bunurilor comune, respectiv apartamentul din litigiu.
Or, o atare critică vizează în mod nemijlocit netemeinicia hotărârii, instanța de apel putând în mod legal și necenzurabil să facă o reanalizare a tuturor probelor administrate în cauză.
Instanței nu i se poate reproșa faptul de a nu fi administrat și alte probe. Propunerea de noi probe aparține numai pârâților, iar instanța poate cel mult să pună în discuție din oficiu ca părțile să-și suplimenteze probatoriul, dar numai în situația în care consideră că aceasta ar fi necesar pentru o perfectă stabilire a unei corecte stări de fapt.
Partea nu poate reproșa instanței că nu a administrat și alte probe, dat fiind că în acest caz instanța ar depăși limitele rolului activ, efectuând acte de procedură în folosul unei părți și în detrimentul celeilalte. Ori partea are întreaga responsabilitate de a-și apăra propria poziție și de a dovedi propriile susțineri.
În atare situație instanța a făcut o reanalizare a tuturor probelor propuse de părți și administrate în cauză, iar în raport de această analiză a pronunțat o hotărâre prin care stabilește contribuția majoră a pârâtului la dobândirea bunurilor comune.
Această hotărâre este perfect legală, reclamanta recurentă nefiind în măsură să invoce nici un motiv de nelegalitate a deciziei astfel pronunțate.
Criticile astfel formulate sunt nelegale, motiv pentru care Curtea va dispune respingerea recursului conform considerentelor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 39 din data de 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex/2 iulie 2009.
Tehnored.
Jud. apel
Jud. fond
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
