Divort. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 468
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 10 din data de 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 3964 din data de 22 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL TG J, CONSILIUL LOCAL, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și intimata pârâtă asistată de avocat, lipsind autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL TG J și CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței întâmpinarea formulată de intimata pârâtă, după care;
La interpelarea instanței, recurentul reclamant a arătat că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării formulate de intimata pârâtă, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul părților asupra recursului.
Recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului modificarea hotărârilor atacate în sensul de a se lua act de renunțare la acțiune și la toate cererile aferente.
Avocat, pentru intimata pârâtă a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu -J sub nr- M, reclamantul - a chemat în judecată pârâta - solicitând instanței să dispună desfacerea căsătoriei încheiată cu aceasta la data de 20 aprilie 1996 și înregistrată în Registrul de stare civilă al Municipiului Târgu-J, județul G, sub nr. 137/1996, cu revenirea soției la numele anterior, respectiv, încredințarea către aceasta spre creștere și educare a minorului -, născut la data de 28 iunie 1999, obligarea lui la plata pensiei de întreținere și stabilirea unui program de vizitare a acestuia în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, sâmbăta și duminica, precum și să-i fie permis să ia minorul în domiciliul său pe timpul vacanțelor școlare, respectiv câte o Jd in respectivele perioade.
În motivarea acțiunii, a arătat că, din căsătoria cu pârâta, a rezultat minorul menționat anterior, că între ei soții au intervenit certuri, care au dus la despărțirea în fapt. A solicitat pronunțarea unei hotărâri nemotivate.
Pârâta a formulat întâmpinare-cerere reconvențională - prin care a arătat că este de acord cu pronunțarea hotărârii de divorț nemotivată, iar sub aspect reconvențional, a solicitat încredințarea către ea spre creștere și educare a minorului, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere pentru acesta, în cuantum de din venituri.
A arătat că dorește ca vizitarea minorului să se facă de către tatăl său, doar o dată la două săptămâni, sâmbăta de la ora 10,00 până la ora 18,00. A arătat că principalul argument în crearea acestui program de vizită, este faptul că minorul este obișnuit să doarmă doar cu ea, că nu se poate obișnui altfel.
În ședința publică din 24 aprilie 2008, părțile prezente au solicitat desfacerea căsătoriei prin sentință nemotivată, cu revenirea pârâtei - reclamante la numele anterior, încredințarea copilului la mamă, cu plata pensiei de întreținere către acesta, menționând că nu mai au alte persoane în întreținere. Soții au solicitat stabilirea programului de vizitare a minorului, conform celor arătate de fiecare dintre ei.
Prin sentința civilă nr. 3964/22.05.2008 pronunțată de Judecătoria TG-J în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă, cu precizarea ulterioară, având ca obiect divorț, formulată de reclamantul -, împotriva pârâtei -, în contradictoriu cu Autoritatea tutelară de pe lângă Consiliul Local, județul
S- admis cererea reconvențională pentru încredințare minor, formulată de pârâtă împotriva reclamantului și a fost desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 20 aprilie 1996 și înregistrată în Registrul de stare civilă al Municipiului Târgu-J, județul G, sub nr. 137/1996.
S-a încuviințat revenirea soției la numele anterior căsătoriei, respectiv și a fost încredințat minorul -, născut la 28 iunie 1999, spre creștere și educare mamei pârâtă-reclamantă.
A fost obligat reclamantul-pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în sumă de 54 lei lunar, începând cu data de 07.04.2008 și până la majoratul acestuia.
S-a stabilit programul de vizitare a minorului, de către tatăl reclamant-pârât, astfel: de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, sâmbăta între orele 10,00-18,00 și duminica între orele 10,00-16,00, precum și în vacanțele de iarnă și primăvară, câte o săptămână, iar în vacanțele de vară o lună, între 01 iulie-31 iulie, cu obligația înapoierii copilului la mamă, după expirarea respectivelor intervale de timp. S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate, astfel încât acestea nu mai pot continua, acțiunea de divorț fiind admisă, reținându-se aplicabile dispoz. art. 617 al. 2 Cod pr.civ. întrucât ambii soți au solicitat desfacerea căsătoriei fără motivarea sentinței.
Cu privire la capătul de cerere referitor la minor, instanța văzând dispoz. art. 42 alin. 4.. a luat act de învoiala părților, pe care a încuviințat-o în sensul încredințării acestuia mamei pârâte-reclamante spre creștere și educare, din probe rezultând că aceasta îi poate asigura fiului ei condiții materiale și morale corespunzătoare unei bune dezvoltări fizice și psihice.
Ca o consecință, în baza dispoz. art. 86 - 94 rap. la art. 42. fam. s-a dispus obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 54 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 07 aprilie 2008 și până la majoratul acestuia, iar la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere în favoarea minorului, s-a ținut seama de veniturile nete obținute de reclamantul-pârât de la locul de muncă, respectiv SC SRL Târgu-J și de faptul că acesta nu mai are alți minori în întreținere.
Văzând dispoz. art. 40 alin. 3 fam. s-a încuviințat înțelegerea soților în sensul ca pârâta să revină la numele anterior căsătoriei, respectiv.
În ce privește cererea reconvențională, referitoare la încredințarea minorului, ca o consecință a admiterii acțiunii și a înțelegerii părților, a fost admisă, fiind întemeiată, și s-a luat act de înțelegerea părților, în sensul încredințării copilului la mamă spre creștere și educare.
Referitor la acțiunea principală, cu privire la capătul de cerere privind vizitarea minorului de către tată, instanța a considerat că este în interesul acestuia să se stabilească programul de vizită astfel: de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, sâmbăta între orele 10,00-18,00 și duminica între orele 10,00-16,00, precum și în vacanțele de iarnă și primăvară, câte o săptămână, iar în vacanța de vară, o lună, între 01 iulie-31 iulie, cu obligația înapoierii copilului la mamă după expirarea respectivelor intervale de timp.
Instanța a ținut seama de interesul superior al minorului, dar și de faptul că, în baza legii, tatăl reclamant este îndreptățit a veghea, alături de mama pârâtă-reclamantă, căreia minorul îi va fi încredințat, la creșterea, educarea și pregătirea profesională a copilului rezultat din căsătorie.
S-a considerat că este bine pentru minor ca, cel puțin pentru începutul perioadei de după despărțirea părinților săi, să fie vizitat în această modalitate de către tatăl său, minorul locuind cu mama și bunicii materni în Comuna, județul G, la o distanță relativ mică de domiciliul reclamantului.
Prin stabilirea acestei modalități de exercitare de către reclamant a dreptului de vizitare a minorului nu sunt restrânse drepturile sale de părinte și nici dreptul copilului de a fi alături de tată într-o anumită perioadă de timp, dar din coroborarea anchetelor sociale efectuate, cu depozițiile martorilor audiați, care știu cel mai bine situația de fapt existentă între soți, și respectiv cu actele medicale depuse de părți, instanța a concluzionat că nu este în interesul copilului să rămână peste noapte în domiciliul tatălui, având nevoie permanentă de un regim alimentar constant, fără schimbări majore. Acest din urmă aspect rezultă fără dubiu din adeverința medicală depusă de pârâtă, prin apărător, în ședința publică din 22 mai 2008.
S-a apreciat că în perioada vacanțelor școlare ale minorului, este în interesul acestuia să rămână împreună cu tatăl în perioadele susmenționate, respectiv câte o săptămână în vacanțele de iarnă și primăvară și o lună în vacanțele de vară. Numai astfel minorul poate petrece un interval de timp corespunzător, și numai în respectivele perioade de timp, în preajma tatălui său, perioade în care nu merge la școală și nu are nevoie de un anumit interval de timp pentru pregătirea lecțiilor.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantului a fost admisă doar în parte, așa cum a fost ulterior precizată ulterior.
Totodată, s-a reținut că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel apelantul reclamant și apelanta pârâtă.
Apelantul reclamant a invocat în motivele de apel că în mod greșit instanța nu a admis să-l ia pe minor în domiciliul său de două ori pe lună de sâmbăta orele 10 până duminica orele 18,00 în săptămânile impare, câte o săptămână în vacanța de iarnă și primăvară, iar în vacanța de vară o lună în intervalul 1 iulie - 30 august și să i se permită ca împreună cu minorul să aniverseze zilele onomastice și ziua de naștere ale acestuia, deși dispune de condiții materiale și asigură o bună dezvoltare fizică și psihică copilului.
Apelanta pârâtă a invocat în motivele de apel ca programul legăturilor personale cu minorul pe perioada vacanței de vară să fie redus la două săptămâni, fiind suficient timp ca în acest interval tatăl să meargă cu copilul în concediu.
În apel s-a dispus de către tribunal și citarea autorității tutelare de pe lângă Consiliul Local TG-J, fiind depusă și o anchetă socială efectuată la domiciliul apelantului reclamant.
Tribunalul Gorj prin decizia nr. 10/16 ianuarie 2009 admis apelul declarat de apelantul reclamant -, împotriva sentinței civile nr. 3964/22.05.2008 pronunțată de Judecătoria TG-J în dosar nr-.
A schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul și să-l ia în domiciliul reclamantului în prima și a treia săptămână din lună de sâmbăta orele 10 până duminica orele 18, în loc de sâmbăta între orele 10-18 și duminica între orele 10-16.
A fost obligată pârâta să permită reclamantului să-l ia pe minor două ore după orele de cursuri școlare în domiciliul reclamantului, la ziua de naștere și la aniversarea onomasticii minorului.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere probele administrate, precum și interesul minorului și acordul mamei acestuia exprimat în fața instanței de apel privind stabilirea programului legăturilor personale dintre tată și fiu.
În baza art. 299 cod pr.civ. împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de vizitare a minorului în integralitatea sa, conform solicitărilor pârâtului și a precizării formulată la acțiunea principală, neavându-se în vedere că recurentul a dovedit faptul că dispune de condiții materiale care să-i asigure o bună dezvoltare fizică și psihică minorului în perioadele de vizitare, că minorul a fost crescut în mediul respectiv, între tată și fiu existând o legătură afectivă deosebit de puternică.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 299 art. 302, art. 3021, art. 304, art. 3041și art. 312 cod pr.civ.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Articolul 43 alin.3 Cod fam. reglementează dreptul pe care îl are părintele căruia nu i s-a încredințat copilul de a păstra legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Modalitatea de stabilire a legăturii personale a părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul, cu aceasta, trebuie stabilită de instanța de judecată ținând seama în principal de interesul minorului.
Cu toate acestea, nu trebuie încălcat nici dreptul părintelui de a fi alături de copilul său, de a-și putea manifesta nestingherit grija și afecțiunea față de acesta.
În soluționarea apelului tribunalul a avut în vedere motivele de apel formulate de reclamant și susținerile acestuia referitoare la perioada pentru care s-a solicitat a se încuviința legătura cu minorul, precum și condițiile oferite de către acesta minorului.
Modalitatea de stabilire a legăturii personale cu minorul a fost dispusă de instanță cu respectarea criteriilor prevăzute de lege, respectiv a interesului minorului, a obligațiilor școlare în raport de vârsta acestuia, nefiind fondate criticile din recurs în care se susține că instanța a omis să soluționeze integral cererea reclamantului, în raport de motivele invocate.
Susținerile recurentului reclamant bazate pe interpretarea materialului probator al dosarului, vizează aspecte de netemeinicie ce nu mai pot fi cenzurate de instanța de recurs, deoarece prin abrogarea art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă, în prezent nu există temei legal pentru exercitarea controlului judiciar.
Față de considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii, nefiind incidente dispoz.art.302. art.3021, art.3041Cod pr.civ. în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 cod pr.civ. fiind în culpă procesuală, va fi obligat recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 10 din data de 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 3964 din data de 22 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL TG J, CONSILIUL LOCAL.
Obligă reclamantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.-
2 ex/22.04.2009
Tehn.red.
Jud.fond.
jud. apel
.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
| ← Divort. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Suceava | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
