Divort. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/FM
Ședința publică din 13 mai 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 688 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, județul C și autoritatea tutelarăPRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul C, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentul pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, iar pentru intimata reclamantă, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 24 dosar, lipsind autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat și acordarea minorului, recurentului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Învederează că s-a făcut dovada că reclamanta este de acord să încredințeze minorul tatălui său, aceasta fiind plecată la muncă în Italia de mai mult timp, perioadă în care minorul a fost îngrijit exclusiv de pârât și mama paternă.
Arată că instanța nu a solicitat dovada drepturilor de ședere în Italia, cât și a locului de muncă, probe necesare în stabilirea cuantumului pensiei.
Se referă la motivul declarării recursului - acela că Tribunalul Constanța, în cadrul apelului formulat de a acordat minorul spre creștere și educare apelantei.
Precizează că începând cu data despărțirii în fapt a părților, respectiv 13 septembrie 2006, minorul a stat cu recurentul, fiind ajutat în creștere și educare de mama paternă.
Solicită a se observa că, din ancheta socială rezultă faptul că intimata nu a participat la creșterea și educarea minorului, iar persoana care a efectuat ancheta socială propune ca mama sa să fie decăzută din drepturile părintești.
Minorul A- frecventează cursurile grădiniței.
Cu privire la testul de paternitate, arată că, recurentul, deși l-a acceptat, - acțiunea fiind introdusă de intimată la Judecătoria Mangalia -, este tatăl minorului și se ocupă în continuare de creșterea și educarea lui, având condiții optime în acest sens. Recurentul are șase camere bine mobilate.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, deoarece intimata reclamantă întrunește toate condițiile necesare creșterii și educării minorului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Învederează că recurenta intimată a plecat să muncească în străinătate în luna septembrie 2007, iar când s-a întors, în luna iunie 2008, cu banii strânși după luni de sacrificiu, a aflat că soțul său trăiește în concubinaj cu o altă femeie împreună cu care locuiește la mama sa.
Precizează că plecarea sa în străinătate s-a făcut cu acordul soțului, deoarece acesta avea un venit insuficient, de doar 347 lei.
Arată că a trimis pachete minorului și a depus la dosar dovezi în acest sens. În străinătate are grijă de o bătrână, astfel că nu poate face dovada veniturilor sale, care sunt oricum mai mari decât ale pârâtului.
Cât despre probitatea morală a pârâtului, arată că aceasta lasă de dorit, având în vedere că s-a folosit de o soție în străinătate care trimite bani și de una pe care o are acasă. Mai arată că minorul este forțat să îi spună concubinei pârâtului "mamă".
Copilul este apropiat de tată și de bunicii paterni, însă trebuie avut în vedere împrejurarea că mama - intimata reclamantă a plecat în străinătate pentru a-și ajuta familia.
Precizează că, la dosar, există un contract de închiriere privind domiciliul intimatei reclamante, chiar dacă aceasta nu are apartament proprietate personală.
Solicită instanței să aibă în vedere declarațiile martorilor, chiar și pe acelea date de martorii pârâtului, din care rezultă că nu i se dă voie să ia legătura cu minorul. Reclamata intimată a fost frecvent la domiciliul soacrei, dar nu i se permită să îl vadă pe minor.
Mai arată că, în fapt, bunica paternă este aceea care îngrijește pe minor și nicidecum recurentul pârât.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a pârâtului, încredințarea minorului A- spre creștere și educare, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și revenirea la numele purtat anterior căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2004 și s-au despărțit în fapt la începutul lunii iunie 2007 deoarece, pe fondul consumului excesiv de alcool, pârâtul devenea violent atât fizic cât și psihic. Menționează că fost plecată la muncă în Italia, iar când a revenit în țară a constatat că pârâtul se mutase la părinții săi.
Mai arată reclamanta că minorul A- a fost conceput cu un alt, dar a fost recunoscut de pârât, iar în prezent minorul se află la acesta care refuză să i-l încredințeze, solicitând o sumă substanțială de bani pentru a-i reda copilul.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 37, 38, 40 și 42 al. 1 din Cod.familie. și art. 613 și urm. Cod pr. civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, încredințarea minorului și obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul reconvenient arată, în esență, că reclamanta nu se ocupa de copil și de treburile casnice iar, după plecarea în Italia, nu s-a mai interesat de copil, acesta fiind în grija sa și a bunicii paterne.
În drept invocă art. 115 și 119 od procedură civilă.
Analizând cererile, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 11.11.2004, iar căsătoria a fost înregistrată în Registrul Stării Civile al comunei, județul sub nr. 19/2004.
Din relația de concubinaj a părților, anterioară căsătoriei, a rezultat minorul A-, născut la data de 13.01.2004. Părțile au locuit inițial în locuința părinților pârâtului, dar ulterior s-au mutat cu chirie, din cauza neînțelegerilor dintre reclamantă și părinții pârâtului. în luna septembrie 2006 reclamanta a plecat să muncească în Italia, cu acordul pârâtului. După plecarea reclamantei, pârâtul reconvenient a revenit în locuința părinților săi împreună cu minorul.
Pârâtul reconvenient obișnuiește să consume băuturi alcoolice, dar nici unul din martori nu a afirmat că acesta ar deveni violent pe fondul consumului exagerat de alcool. Din depozițiile martorilor nu rezultă împrejurarea că pârâtul este o persoană violentă.
Pârâtul are în prezent o relație cu o altă femeie, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor, însă această împrejurare nu a fost invocată de reclamantă ca motiv de divorț în cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste motive, prin sentința civilă nr.470/C/29.02.2008 Judecătoria Mangaliaa admis în parte cererea formulată de reclamanta - și, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între ei din vina ambilor soți urmând ca reclamanta-pârâtă să revină la numele avut anterior căsătoriei, respectiv "".
Având în vedere prevederile art. 42 Codul familiei și cele ale art.2 din Legea nr. 272/2004, precum și vârsta minorului, respectiv 4 ani, împrejurarea că acesta a dezvoltat o legătură de atașament puternică față de tată, cu care locuiește, faptul că acest părinte prezintă suficiente garanții materiale și morale că poate asigura și pe viitor copilului condiții optime pentru o dezvoltare psiho-somatică armonioasă și pentru o bună educație, fiind ajutat și de mama sa, instanța a apreciat că este în interesul superior al copilului să fie încredințat spre creștere și educare pârâtului reconvenient.
În consecință, instanța a dat eficiență propunerii autorității tutelare și s-a dispus încredințarea minorului A- către tată. În aprecierea acestei măsuri, instanța a avut în vedere și faptul că reclamanta a stat departe de minor o perioadă lungă de timp, nu are condițiile necesare pentru a-i asigura minorului un trai corespunzător, neavând o locuință proprie. Așa cum s-a menționat în referatul de anchetă socială, reclamanta locuiește împreună cu mama sa în locuința concubinului acesteia din urmă.
A fost obligată reclamanta-pârâtă la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut pe țară, începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând soluția ca vădit nelegală și netemeinică sub aspectul încredințării minorului. S-a arătat că pârâtul a recunoscut copilul fără a fi însă tatăl său motiv pentru care a promovat pe rolul instanței un proces de contestare a recunoașterii paternității.
În motivare, se arata că interesul pârâtului de a i se încredința minorul nu îl constituie atașamentul deosebit față de minor, ci posibilitatea ca reclamanta să-i achite cu titlul de pensie de întreținere o sumă mai mare, dacă ne raportăm la venitul său de 300 lei - la numărul de persoane - doi minori și doi majori, este insuficient pentru hrană și îmbrăcăminte.
Prin decizia civilă nr. 688, pronunțată la data de 25 noiembrie 2008, în dosarul nr-, Tribunalul Constanțaa fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă și a schimbat în parte sentința civilă nr. 470 din 29 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în sensul admiterii în parte a cererii principale și respingerii cererii reconvenționale ca nefondată.
A fost încredințat minorul A, născut la data de 13.01.2004 mamei reclamante și a obligat pârâtul-reconvenient, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cotă de 25% din venitul său net lunar, de la data pronunțării sentinței și până la împlinirea vârstei de 18 ani. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că este în interesul minorului ca acesta să fie încredințat spre creștere și educare mamei reclamante care oferă condiții materiale și garanții morale pentru creșterea corespunzătoare a minorului, în timp ce tatăl nu se îngrijește în mod corespunzător de minor, consumă băuturi alcoolice, în timp ce minorul se află mai mult în grija bunicii paterne.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul-reconvenient care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă sub aspectul aprecierii în mod greșit asupra interesului superior al copilului.
Recurentul a susținut că minorul este bine îngrijit de tată și de bunica paternă, în timp ce mama s-a dezinteresat de situația acestuia chiar și în perioada în care minorul a fost spitalizat. Mai mult, mama nu deține un spațiu de locuit în localitatea.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de criticile recurentului, se constată că recursul este nefundat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
1.Legea nr. 272/2004 a instituit un principiu de natură a garanta dreptul copilului, respectiv cel al interesului superior al copilului, principiu ce este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților acestuia, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora copilul le poate fi dat în plasament conform art. 2 din lege.
Părinții au obligația să asigure copilului condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, iar exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
Principiul interesului superior al copilului este instituit și de dispozițiile art. 42 Codul familiei, potrivit cărora instanța va hotărî odată cu pronunțarea divorțului căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori, ascultând părinții și autoritatea tutelară și ținând seama de interesele copiilor.
Dincolo de condițiile materiale și morale oferite de părinți pentru creșterea și educarea minorului, nu trebuie neglijat nici comportamentul acestora față de minor, preocuparea lor pentru binele copilului și afecțiunea minorului față de fiecare părinte.
Instanța de apel a criticat în mod judicios că este în interesul superior al minorului ca acesta să fie încredințat spre creștere și educare mamei reclamante, care are un loc de muncă și o locuință în localitatea, Italia (filele 3 și 6 din dosarul de fond). În ceea ce îl privește pe pârâtul reconvenient, deși nu poate fi contestată afecțiunea acestuia față de minor, se reține că tatăl nu îl îngrijește în mod corespunzător, martorii audiați la instanța de fond arătând că minorul nu este bine îngrijit ca tată, iar atunci când recurentul mergea la bar, era însoțit de minor, și de multe ori îl uita pe drum (filele 31, 32 dosar fond). În realitate, bunica paternă este aceea care este ocupată de îngrijirea minorului (fila 33).
Mai mult, se reține că atitudinea recurentului față de minor, în sensul de a-i impune acestuia să o numească "mamă" pe femeie cu care în prezent pârâtul întreține relații extraconjugale este de natură să afecteze în mod negativ echilibrul psihic al minorului, ca și relațiile afective cu propria sa mamă.
Este esențial a fi reținut că minorul se află la vârsta când echilibrul său afectiv este în plină formare și are nevoie de un mediu plin de încredere și de afecțiune pentru a se dezvolta. De asemenea, acesta are nevoie să păstreze relațiile de afecțiune față de ambii părinți, iar încercarea recurentului pârât de a-l îndepărta pe minor de propria mamă și de a-i impune prezența unei alte femei căreia este obligat să îi spună mamă, este de natură să zdruncine încrederea minorului în cei din mediul său și să afecteze dezvoltarea personalității sale viitoare.
Reținându-se că mama reclamantă obține venituri din muncă, are o locuință în localitatea, Italia, manifestă afecțiune față de minor și s-a ocupat în mod permanent de situația copilului, i-a trimis bani din Italia, iar la întoarcerea în țară în condițiile în care pârâtul i-a interzis să își vadă copilul, a apelat la ajutorul organelor de poliție, aspecte relatate chiar de martorii reclamantului, se constată că în mod judicios Tribunalul Constanțaa apreciat că este în interesul minorului ca acesta să fie încredințat spre creștere și educare mamei reclamantei.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 688 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, județul C și autoritatea tutelarăPRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul C, având ca obiect încredințare minor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /25 mai 2009
gref.AB/2 ex./10.06.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Jelena Zalman
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
