Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 497/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.497
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 25/A din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, personal și asistată de avocat și intimata reclamantă -, reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței depunerea întâmpinării de către intimata reclamantă, după care;
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării către recurentul pârât.
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus împuternicire avocațială nr.35 și chitanța nr.30 din 01.04.2009, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, arătând că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării comunicată la termenul de azi.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în copii conforme cu originalul, de pe adeverința medicală a numitei și de pe cererea formulată de intimata reclamantă, către Asociația de proprietari nr.76 Dr.Tr.S, pentru a dovedi faptul că fiica acestora nu necesită un tratament permanent și nici un regim special de viață, precum și faptul că nu locuiește împreună cu mama sa, ci cu bunicii acesteia.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurentul pârât.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul pârât, a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile, ca temeinică și legală. A depus chitanța nr.30 din 01 aprilie 2009, reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 1000 lei. A solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă -, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
1. Prin sentința civilă nr. 3059 din 29.06.2008 pronunțată în dosar nr- de Judecătoria Drobeta Turnu Sa fost admisă acțiunea, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un apartament situat în DTS,- XF.10,. 2.12, județul M la care reclamanta are o contribuție de 10%, iar pârâtul de 90%. S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cotele arătate, s-a omologat raportul de expertiză iar pentru egalizarea loturilor, urmează ca reclamanta să plătească sultă pârâtului 138 000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în timpul căsătoriei numai pârâtul a avut loc de muncă, apartamentul fiind cumpărat cu contribuția exclusivă a acestuia, că reclamanta nu s-a ocupat de gospodărie, nu gătea, se ocupa numai de îngrijirea câinilor și pisicilor, a mai reținut că în urma desfacerii căsătoriei minora rezultată din căsătorie a fost încredințată mamei reclamante. Urmare probelor administrate a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul în litigiu la care reclamanta are o contribuție de 10% iar pârâtul de 90%.
Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs recurenta - - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A motivat că instanța de fond a reținut greșit că numai pârâtul a avut loc de muncă, în perioada căsătoriei și că imobilul a fost cumpărat cu contribuția exclusivă a pârâtului, că ea, recurenta nu s-ar fi ocupat de gospodărie, nu gătește, nu spală, ocupându-se numai de îngrijirea câinilor și pisicilor din apartament. A susținut că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor, neținând seama de faptul că martorii știu de la pârât, că nu se ocupă de gospodărie,necunoscând situația reală,că nu a analizat aspectul legat de creșterea și educarea minorei care este bolnavă de epilepsie, are nevoi speciale și i-a fost încredințară spre creștere și educare.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate iar, pe fond admiterea acțiunii.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
A motivat că reclamanta nu a avut contribuție materială la dobândirea apartamentului în litigiu, de vreme ce nu a reușit să dovedească cu acte că a fost încadrată în muncă pe perioada cât au conviețuit împreună; că prima instanță a reținut corect că recurenta nu s-a ocupat de menajul comun, că perioada celor 18 ani de conviețuire cu reclamanta recurentă au reprezentat un chin pentru intimat deoarece recurenta s-a ocupat numai de creșterea câinilor și pisicilor, că provoca scandaluri și nu are grijă de minora care are o formă de epilepsie ușoară.
A depus adeverințe medicale,adresele 11369/31.09.2007 a Consiliului județean M și 64/14.03.2008 a Asociației de proprietari nr. 76.
Recurenta reclamantă a depus la dosar copia carnetului de muncă, adeverința medicală nr. 973/03.07.2008 și adresa 52/23.10.2007 a Asociației de Proprietari nr. 76.
La termenul din 15.12.2008, având în vedere valoarea bunurilor supuse partajării a fost recalificată calea de atac din recurs în apel.
2. Prin decizia civilă nr. 25 A/02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis apelul civil formulat de reclamanta - -, împotriva sentinței civile nr. 3059 din 20.06.2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar nr-, intimat fiind pârâtul.
A schimbat parțial sentința în sensul că a modificat cota de contribuție a părților, respectiv 50% pentru fiecare și sulta la cere urmează să fie obligată reclamanta, în sumă de 77.000 lei, în loc de 138.000 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții le sentinței.
A fost obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 1019, 5 lei către apelantă.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 3059/20.06.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - și s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un apartament situat în DTS - -.10,.2,.12 la care recurenta reclamantă are o contribuție de 10% iar pârâtul de 90%.
Potrivit art.30 din codul familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți devin bunuri comune, la stabilirea cotei de contribuție a acestora în universalitatea lor instanța trebuind să ia în calcul participarea fiecărui soț prin muncă sau mijloacele sale la dobândirea și conservarea acestora, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la situații inechitabile.
Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie să fie înțeleasă nu numai sub forma activităților direct producătoare de venituri ci și prin munca depusă de femeie în gospodărie(această activitate fiind de natură să constituie un mod indirect o contribuție la dobândirea bunurilor.
Este adevărat că intimatul pârât a avut un loc de muncă și a lucrat permanent, însă din carnetul de muncă depus de recurentă rezultă că și aceasta a lucrat diferite perioade în timpul căsătoriei.
Trebuie reținut și faptul că, îngrijirea si creșterea copiilor constituie o componentă a contribuției la dobândirea bunurilor comune și trebuie apreciată în ansamblul probelor administrate. Din sentința civilă nr. 5243/2007 a rezultat că minora a fost încredințată mamei recurente spre creștere și educare, iar conform adeverinței medicale nr. 973/03.07.2008 rezultă că afecțiunea de care aceasta suferă este cronică și necesită tratament permanent.
Sunt aspecte de care prima instanță nu a ținut seama, reținând doar că reclamanta nu se ocupă de gospodărie ci doar de îngrijirea pisicilor și câinilor, așa cum declară martorii, unul dintre aceștia nemaivizitând părțile de cca. 10 ani.
3. Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul in termen, motivat si timbrat.
Criticile in recurs sunt in esenta urmatoarele: in mod gresit si contrar probelor administrate in cauza, instanta de apel a retinut o cota egala de contributie la dobandirea apartamentului supus partajului, de catre cei doi soti. Aduce ca argumente in sustinerea acestei critici urmatoarele imprejurari: la data cumoararii apartamentului reclamanta nu era incadrata in munca; in timpul casatoriei care a durat 18 ani, reclamanta a lucrat doar trei ani si cateva luni; in niciun caz faptul ca s-ar fi ocupat de ingrijirea copilului lor care are si o problema deosebita de sanatate, nu a reprezentat un impediment in a lucra, deoarece copilul nu a necesitat ingrijiri speciale si, pe de alta parte, reclamanta s-a ocupat de cresterea unui numar mare de pisici si caini in locuinta comuna. Mai arata ca instanta de apel nu a luat in considerare sentinta civila de divort in care se mentioneaza ca reclamanta nu a reusit sa-si gaseasca un loc de munca stabil, nu s-a ocupat de treburile casnice si ca s-a ocupat de cresterea unor animale de casa, periclitand sanatatea celor din jur.
Solicita admiterea recursului, modificarea deciziei, respingerea apelului si mentinerea sentintei pronuntata in prima instanta, ca legala si temeinica.
Recursul nu este motivat in drept.
Intimata reclamanta a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
S-au depus: taxa timbru, imputerniciri avocatiale, adeverința medicală a numitei și copie de pe cererea formulată de intimata reclamantă, către Asociația de Proprietari nr.76 Dr.Tr.S, pentru a dovedi faptul că fiica partilor nu necesită un tratament permanent și nici un regim special de viață, precum și faptul că nu locuiește împreună cu mama sa, ci cu bunicii acesteia.
Recursul de fata este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Înainte de a fi analizat recursul, apar necesare următoarele precizări:
Potrivit art. I pct. 106 din OUG 138/2000 privind modificarea codului d e procedură civilă, Capitolul II "Recursul" al Titlului IV - ordinare de atac, din Cartea a II -a, a devenit Capitolul I - Recursul, al Titlului V - extraordinare de atac - Cartea a II -
Cu alte cuvinte, recursul a devenit din cale ordinară de atac, o cale extraordinară de atac.
Totodată, prin OUG 138/2000 art. I pct. 112, s-au abrogat dispozițiile art. 304 pct. 11 cod procedură civilă, potrivit cărora era posibilă reformarea unei hotărâri judecătorești atunci când aceasta se întemeia pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
De asemenea, disp. art. 304 pct. 10 cod procedură civilă, potrivit cărora era supusă recursului hotărârea pronunțată în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, au fost abrogate prin art. I pct. 49 din Legea 219/2005 privind aprobarea OUG 138/2000 de modificare a codului d e procedură civilă.
În aceiași ordine de idei, se impune a se sublinia și modificarea legislativă operată prin art. I pct. 7 al Legii 195/2004 de aprobare a OUG 58/2003 de modificare a codului d e procedură civilă, la nivelul aceluiași articol, în partea introductivă.
Potrivit noului text de lege, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în situațiile enumerate (pct. 1 - 9), numai pentru motive de nelegalitate, spre deosebire de dispozițiile anterioare care, deși făceau distincția între motivele de casare și cele de modificare, nu distingeau între motivele de nelegalitate și cele de netemeinicie.
În concluzie, în calea extraordinară de atac a recursului, nu mai este posibilă analizarea unor motive ce vizează netemeinicia unei hotărâri judecătorești, controlul judiciar urmând a se exercita numai din perspectiva motivelor de nelegalitate, care corespund situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 cod procedură civilă.
Având în vedere toate aceste considerente preliminare, conținutul cererii de recurs, dar și nemotivarea în drept a acesteia, Curtea retine ca motivul de recurs referitor la intinderea cotei de contributie a fiecarui sot, respectiv la inegalitatea cotelor, vizeaza exclusiv netemeinicia hotararii atacate, intrucat determinarea cantitativa a cotei este o imprejurare de fapt si rezultatul exclusiv al evaluarii probelor administrate in cauza.
Singura chestiune ce s-ar incadra intr-o critica de nelegalitate ar fi aceea referitoare la criteriile ce sunt avute in vedere de instanta, la stabilirea existentei contributiei unui sot la dobandirea bunurilor comune.
Or, in cauza in mod corect s-a retinut ca in ceea ce o priveste pe sotie, chiar si incadrata o perioada de timp mai scurta comparativ cu sotul sau, că munca in gospodarie si activitatea specifica de crestere si ingrijire a copilului rezultat din casatorie, reprezinta o componenta economica aducatoare indirect de venituri, ce nu poate fi neglijata si in mod corelativ trebuie avuta in vedere la stabilirea existentei unei contributii reale si efective la dobandirea bunurilor comune - in speta apartamentul.
O asemenea interpretare rezulta si din cuprinsul art. 29 Codul familiei, Capitolul 3 - efectele casatoriei, Sectiunea II - Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor, potrivit carora sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei. Este evident ca mijloacele la care se refera legiuitorul, nu sunt de natura exclusiv financiara, nefiind legate numai de veniturile din munca.
Deci, intinderea drepturilor sotilor se stabileste in raport de contributia fiecaruia la dobandirea bunurilor in timpul casatoriei, sotii neavand un drept stabilit de la inceput asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesara administrarea de probe prin care sa se determine aportul fiecaruia la dobandirea lor.
Asa cum s-a arata in precedent, probele apte sa demonstreze contributia sotilor la dobandirea apartamentului au fost administrate, iar valorificarea si stabilirea fortei probante a acestora, reprezinta atributul exclusiv al instantelor de fond, in speta al tribunalului.
In lipsa altor probatorii din care sa rezulte ca unul dintre soti a avut o contributie mai mare la achizitionarea bunurilor dobandite in timpul casatoriei, se prezuma, ca efect al prezumtiei comunitatii de bunuri instituita prin art. 30 Codul familiei, ca ambii soti au avut contributii egale si deci impartirea acestor bunuri se face in cote egale.
In aceiasi ordine de idei, existenta si aprecierea probelor care sa rastoarne aceasta prezumtie, reprezinta tot atributul exclusiv al instantei de fond, respectiv al tribunalului.
În concluzie, in fața instanței de apel, care are posibilitatea suplimentării sau refacerii probatoriilor, potrivit art. 295 alin. 2 cod procedură civilă, se stabilește definitiv starea de fapt, cu excepția cazului în care în recurs se depun înscrisuri noi potrivit art. 305 cod procedură civilă, iar aceste înscrisuri ar fi de natură să modifice această stare de fapt, cu toate consecințele juridice ce decurg de aici.
Or, în recurs reclamantul nu a depus înscrisuri noi din cele la care se referă disp. legale enunțate și care să pună instanța de recurs în situația reconfigurării unei alte situații de fapt si de drept.
Acestea sunt considerentele potrivit carora se va respinge recursul de fata ca nefondat, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nefiind incident cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si neexistand nici motive de recurs de ordine publica ce se invoca si din oficiu si se pun in dezbaterea partilor potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila.
Vazand solutia pronuntata, culpa procesuala si disp. art. 274 Cod procedura civila, va fi obligat recurentul parat catre intimata reclamanta la cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu de avocat, in limita a ceea ce s-a cerut si dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 25/A din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
Obligă recurentul către intimata - la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
2 ex/08.05.09
Tehn.red.
Judecători:Tatiana Rădulescu, Paula Păun, Paraschiva Belulescu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 411/2009. Curtea... | Divort. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
