Divort. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 83/FM
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, județul T și cu reședința în T, strada - nr. 2, bloc 26,. C,. 4, județul T, împotriva deciziei civile nr. 197 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna, județul T și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, județul T și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în T, județul T, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 31 din 9.04.2009, aflată la dosar, lipsind intimatul pârât și autoritatea tutelară Consiliul Local și Consiliul Local
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că au fost depuse la dosar înscrisuri (filele 99-118) de către Consiliul Județean T - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar (fila 122), în copie conform cu originalul, un înscris privind pe clienta sa, despre care arată că i-a fost solicitat prin încheierea de la termenul de judecată anterior.
Întrebat fiind, apărătorul recurentei reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei reclamante, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea celor două hotărâri și,
pe fondul cauzei, să se dispună încredințarea spre creștere și educare către reclamantă a minorei. Solicită cheltuieli de judecată.
Precizează că a declarat recurs doar cu privire la aspectul privind încredințarea minorei.
Învederează că plecarea reclamantei în Italia s-a făcut cu acordul ambilor soți. Se referă la concediu paternal și arată că legea stipulează că și tații își pot lua concediu în acest scop; nu se poate spune că reclamanta și-a abandonat copilul.
Reclamanta a trimis sume importante de bani soțului, periodic, pentru îngrijirea minorei, chiar în plus, care au permis acestuia să stea acasă și să aibă grijă de copil.
La întoarcere, însă, reclamanta a găsit copilul cu probleme mari de sănătate; intimatul pârât consumă alcool.
Mai arată că, în calitate de avocat, a reprezentat-o pe clienta sa la Comisia pentru ocrotirea unei categorii de minori; minora este suspectă de autism, existând acte la dosar în acest sens.
Ancheta socială îl prezintă pe pârât ca un tată bun, însă, între acesta și asistenta socială există un anumit gen de relații.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul recurentei reclamante arată că fetița este la tată din luna februarie.
Consideră că, un tată responsabil trebuia să fie prezent astăzi în instanță și să nu trateze cu indiferență această problemă.
Reclamanta nu este bolnavă psihic, a avut doar o stare depresivă, ca fiecare persoană în anumite momente ale vieții; aceasta a fost supusă unor examene în Italia și s-a dovedit că nu are probleme psihice.
Reclamanta este o femeie de la țară, care a rămas fără loc de muncă și de aceea a fost nevoită să plece la muncă în afara țării; de comun acord cu pârâtul muncește în Italia la îngrijirea unei bătrâne. Reclamanta are câștiguri financiare mai mari decât pârâtul. Dacă aceasta ar fi avut probleme psihice, nu s-ar fi încadrat atât de bine în serviciul pe care îl prestează în Italia, punându-i-se la dispoziție și o locuință gratuită.
Solicită instanței să analizeze și să hotărască, având în vedere că interesul superior al copilului primează; acesta are un handicap grav și trebuie tratat; reclamanta dorește să ia pe minoră în Italia și să o trateze corespunzător, urmând să se întoarcă în țară, deoarece are casa ei, în comuna.
Concluzionând, solicită încredințarea minorei către reclamantă, pentru aot rata de specializate, măcar în primă fază, în raport de boala pe care o are. Este de părere că fetița trebuie să ajungă lângă mama ei măcar pentru o perioadă pentru a fi supusă unui control medical de specialitate. Aceasta are vârsta de cinci ani și trebuia să fie deja prezentată unui logoped.
Se pune întrebarea cum se va integra copilul dacă tatăl nu se ocupă de acesta și este supravegheat doar de bunica paternă, în vârstă de 80 de ani.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 14.11.2007 reclamanta a solicitat Judecătoriei Tulcea ca, în contradictoriu cu pârâtul, să dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusiva a soțului pârât, revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei, să i se încredințeze spre creștere si educare minora - și să fie obligat pârâtul să plătească minorei pensie de întreținere.
În motivarea cererii reclamanta a arătat ca s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1986, căsătorie din care au rezultat doi copii din care în prezent doar unul este minor.
A arătat reclamanta că relațiile de familie au decurs normal la începutul căsătoriei însă acestea au început să se deterioreze datorită comportamentului pârâtului care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, devenea excesiv de violent, muncea sporadic și nu contribuia la cheltuielile gospodărești.
A mai arătat reclamanta că în urmă cu doi ani, cu acordul pârâtului, a plecat împreună cu copilul major să lucreze în străinătate, copilul cel mic rămânând în grija exclusivă a soțului pârât. Trimitea bani lunar pârâtului pentru a face față cheltuielilor de întreținere a minorei și a celor legate de gospodărie însă, reîntorcându-se în luna august în țară, pârâtul a alungat-o din domiciliul comun împreună cu minora -, în stradă, fără haine, fiind nevoită să-și caute gazdă pe perioadă nelimitată la diverse persoane.
Prin cerere reconvențională pârâtul a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei, revenirea acesteia la numele purtat anterior căsătoriei, să i se încredințeze spre creștere și educare minora -, cu obligarea reclamantei la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul a arătat că încă de la începutul căsătoriei au existat grave neînțelegeri generate de comportamentul necorespunzător al reclamantei care provoca certuri, scandaluri, îi adresa injurii și nu se preocupa de treburile gospodărești.
A arătat pârâtul că reclamanta manifesta un total dezinteres față de minora -, plecând din țară și lăsând-o pe aceasta în grija sa exclusivă la vârsta de numai doi ani.
A mai arătat pârâtul că reclamanta suferă de dezechilibre psihice fiind deseori internată la serviciul psihiatrie cu diagnostice severe.
Prin sentința civilă nr.731/14.03.2008 Judecătoria Tulcea a admis în parte cererea principală și cererea reconvențională, a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, revenirea reclamantei la numele de familie purtat anterior căsătoriei, acela de.
Prin aceeași hotărâre judecătoria a încredințat pe minora pârâtului spre creștere și educare, iar reclamanta a fost obligată în favoarea minorei la 125 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că părțile
s-au căsătorit la 27.03.1986, din căsătoria lor rezultând minora, născută la 03.07.1993.
Din probele administrate în cauză a rezultat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei fiind imposibila din motive imputabile ambelor părți care nu au fost arătate conform solicitării părților formulate în conformitate cu dispozițiile art.617 alin.2 Cod procedură civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 38 din Codul familiei instanța a dispus desfacerea căsătoriei din culpa ambilor soți.
În conformitate cu dispozițiile art.40 Codul familiei instanța a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
În ceea ce o privește pe minora -, născută la data de 03.07.1993 instanța a avut în vedere concluziile referatului de anchetă socială și depozițiile martorilor audiați la cererea pârâtului, constatând că acesta îi poate asigura minorei condiții optime atât din punct de vedere material cât și moral, pentru o creștere și o dezvoltare corespunzătoare.
Instanța a considerat relevant și faptul că, în prezent, reclamanta se află în străinătate, astfel că nu îi poate asigura minorei îngrijirea specială de care are nevoie dată fiind vârsta fragedă la care se află si problemele de sănătate pe care le are (autism și tulburări grave de comportament).
Apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 731/14.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tulceaa fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 197/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea. Apelul a criticat numai soluția de încredințare către pârât a minorei.
În apel tribunalul a reținut că la o vârstă fragedă, cum este aceea a minorei, orice copil are nevoie de un mediu familial stabil în care să vină în contact cu persoane cunoscute, iar din punct de vedere juridic are importanță prezența efectivă a părinților în preajma copilului.
Ori, în condițiile în care între minoră și tatăl acesteia s-au creat relații de atașament și afecțiune în intervalul de timp de aproape 3 ani, în care mama minorei a lipsit din țară, tribunalul a considerat că este evidentă lipsa atașamentului minorei față de mamă.
Împotriva deciziei pronunțate de tribunal a declarat recurs reclamanta care a susținut că prin încredințarea copilului către tată instanța nu a avut în vedere interesele majore ale acestuia.
Arată recurenta că nu și-a abandonat minora și că a plecat în străinătate cu consimțământul soțului său și cu scopul de a obține venituri suficiente pentru asigurarea unui trai decent familiei.
Deși a trimis bani intimatului pentru a se îngriji corespunzător de minoră, la întoarcerea în țară a constatat cu surprindere că minora era neîngrijită, înfometată și cu mari probleme psihice și pentru că după consultațiile medicale s-a stabilit că minora suferă de autism recurenta s-a adresat Direcției de protecție a copilului care a dispus internarea minorei într-un cămin de specialitate pentru recuperarea handicapului.
Susține recurenta că în localitatea nu i se pot oferi copilului condiții optime de îngrijire, iar în prezent acesta nu poate frecventa o școală normală. De asemenea, susține că intimatul nu se poate îngriji corespunzător de copil pentru că nu are mijloacele materiale necesare și nici timp suficient, programul
său de lucru fiind pe toată durata zilei, timp în care copilul rămâne singur în casă sau cu bunica paternă, femeie în vârstă și bolnavă de TBC.
Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile formulate în recurs de către reclamantă, instanța constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 42 din Codul familiei impun instanței ca, la stabilirea măsurii de încredințare a copiilor minori, să aibă în vedere exclusiv interesul acestora.
Acest interes presupune în primul rând ca minorul să fie încredințat acelui părinte care îi poate asigura condițiile cele mai bune pentru creșterea și dezvoltarea sa.
În aprecierea interesului copilului instanța nu poate să nu constate că, în speță, minora, care are vârsta de 6 ani, suferă de un handicap grav având deficiență asociată.
Afecțiunea minorei, cu consecințe asupra dezvoltării sale psihice, dar cu șanse efective de recuperare, presupun o grijă permanentă și foarte atentă nu numai din partea părinților, dar și din partea unor specialiști, medici și psihologi.
Din faptele prezentate de părți și reținute corect de către instanțele de fond și de apel Curtea observă că, în mod real, în perioada în care recurenta s-a aflat în Italia iar minora se afla în Centrul de plasament, intimatul pârât a fost cel care a acordat fetiței o atenție constantă, dovedind atașamentul său puternic față de copil.
Instanța nu poate să nu observe însă că și recurenta a manifestat interes față de copil în perioada în care copilul s-a aflat în plasament la centrul și că a trimis diferite sume de bani și bunuri pentru minoră. Chiar dacă afecțiunea minorei presupunea însă pentru ameliorare o apropiere fizică permanentă a părinților de copil, recurentei reclamante i-a fost imposibil să îndeplinească această obligație câtă vreme s-a aflat plecată din țară. Plecarea recurentei s-a făcut cu scopul de a asigura un venit corespunzător familiei și în orice caz s-a produs cu consimțământul intimatului, care a acceptat inițial să aibă grijă de minoră.
Curtea observă însă că problema de sănătate a minorei, respectiv întârzierea în dezvoltarea sa psihică, are ca și cauză lipsa de afecțiune pe care a resimțit-o copilul în perioada dezvoltării de la stadiul de nou născut la stadiul de copil mic precum și lipsa de preocupare a părintelui care a avut copilul în grijă cu privire la modul în care a evoluat acesta în perioada creșterii. De aceea, nu poate fi considerat ca un criteriu favorabil tatălui pârât faptul că acesta a avut custodia copilului în perioada imediat ulterioară plecării reclamantei în străinătate.
După o primă întoarcere a reclamantei în țară, în august 2007, ca urmare a evaluării stării de sănătate a copilului, constatând gravele deficiențe de dezvoltare și stabilindu-se un prim diagnostic sever, de autism, hotărârea mamei reclamante de a interna copilul într-un centru de recuperare a fost o hotărâre care nu numai că nu poate fi interpretată ca una de abandon a fetiței ci, dimpotrivă, a fost o hotărâre salutară în interesul copilului, pentru că în centrul de plasament copilul a putut beneficia de îngrijire de specialitate necesară pentru recuperarea sa. Prin urmare, în analiza comparativă a criteriilor de încredințare, comportamentul mamei în această
situație nu poate fi interpretat decât ca un act în realizarea interesului superior al copilului și în final ca o preocupare manifestată de reclamantă pentru buna creștere și dezvoltare a copilului, iar nu ca un abandon.
Deși Curtea observă dragostea pe care ambii părinți o au față de, criteriul determinant în încredințarea copilului l-a constituit interesul pe care fiecare dintre părți înțelege să-l manifeste pentru însănătoșirea copilului. Este cert că, în prezent, deși minora frecventează cursurile unei grădinițe normale, ea trebuie să beneficieze în continuare de tratament de specialitate pentru recuperarea întârzierilor în dezvoltarea psihică și de limbaj, sens în care are nevoie de o atenție permanentă din partea unui psiholog, a unui logoped.
Curtea constată cel puțin din faptele prezentate până la momentul pronunțării hotărârii că tatăl intimat nu a mai încercat, după încetarea măsurii de plasament, să îi asigure minorei o asistență specializată pentru afecțiunea de care suferă, spre deosebire de reclamantă care a afirmat că este în măsură să-i asigure copilului un ajutor specializat pentru recuperarea sa totală.
Reținând că prin comportamentul deja dovedit încă prin acțiunea sa din august 2007 reclamanta recurentă a demonstrat preocuparea sa pentru starea de sănătate psihică a minorei și că, cel puțin în acest moment, recuperarea sănătății psihice trebuie să fie preocuparea prioritară a părintelui care primește custodia copilului, Curtea apreciază că este în interesul minorei ca aceasta să-i fie încredințată mamei, sens în care va admite recursul, schimbând în această modalitate hotărârile pronunțate în cauză.
Față de dispozițiile art. 94 din Codul familiei tatăl va fi obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, calculată corespunzător procentului cuvenit pentru un copil prin raportare la veniturile intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, județul T și cu reședința în T, strada - nr. 2, bloc 26,. C,. 4, județul T, împotriva deciziei civile nr. 197 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna, județul T și autoritatea tutelarăCONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, județul T șiCONSILIUL LOCAL, cu sediul în T, județul
Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că încredințează mamei reclamate pe minora, născută la 3.07.2003, spre creștere și educare și obligă pârâtul la plata unei pensii de întreținere de 125 lei lunar, în favoarea minorei, de la 21.10.2009 și până la majorat.
Respinge cererea reconvențională.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./dact. dec. rec. jud. /14.12.2009
dispozitiv gref.
2 ex./16.12.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Gabriel Lefter
| ← Divort. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Constanta | Divort. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
