Divort. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1331/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.47
Ședința publică de la 18.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.541 A din 13.04.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
are ca obiect - divorț fără copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte, în baza împuternicirii avocațiale nr. 64809 din 14.08.2009, eliberate de Baroul București și intimatul-reclamant, reprezentat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr.94264 din 04.08.2009 eliberate de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Părțile prin avocați, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii apelului și pe fond, respingerea acțiunii, ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de apel în mod eronat a reținut și a desfăcut căsătoria din vina recurentei-pârâte, fără a avea în vedere că singurul vinovat de desfacerea căsătoriei se face intimatul-reclamant care are relații extraconjugale.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză, nu a rezultat dovada faptului că recurenta-pârâtă s-ar face vinovată de destrămarea relațiilor de familie și nu poate fi desfăcută căsătoria pentru motive care aparțin reclamantului.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Arată că recurenta-pârâtă nu a făcut niciodată dovada că între soți a intervenit un acord pentru ca aceasta să plece în străinătate pentru îngrijirea nepotului său, iar din actele depuse la dosar, nu rezultă afecțiunea nealterată și preocuparea acesteia pentru îngrijirea reclamantului și pentru menajul familiei.
Astfel, instanța de apel în mod corect a reținut că procura dată reclamantului pentru ridicarea pensiei, nu este o dovadă a încrederii pârâtei față de acesta sau a unei bune înțelegeri între aceștia, ci satisfacerea unui interes al său, pentru a nu pierde pensia prin neridicare, după o anumită perioadă. Depune la dosar și concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 08 august 2006, reclamanții a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei părților, din culpă comună, pârâta să păstreze numele din căsătorie și să-i fie atribuit reclamantului folosința locuinței, până la soluționarea partajului, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între părți s-a încheiat căsătoria la data de 25 iulie 1962, din căsătorie rezultând un copil, care în prezent este major; s-a arătat că au existat pe parcursul căsătoriei, numeroase neînțelegeri între soți, care a și condus în anul 1965 la o primă acțiune de divorț, la care s-a renunțat, dar în anul 1991 avut loc despărțirea soților în fapt, în mod definitiv, orice încercare de reluare a conviețuirii rămânând fără rezultat, astfel căsătoria părților este iremediabil și grav vătămată.
În drept s-au invocat prevederile art. 38 Codul familiei.
S-au depus la dosar: certificatul de căsătorie în original și contractul de vânzare - cumpărare nr-.
Reclamantul a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr. 6600 din 24 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantului, s-a declarat desfacerea căsătoriei părților, din culpă comună, s-a dispus ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei - acela de și s-a respins capătul de cerere privind atribuirea folosinței imobilului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - apel admis, după repunerea în termenul legal de declarare, cu consecința desființării sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținându-se că pârâta nu a cunoscut efectiv de proces, aceasta făcând dovada că în perioada 21 august 2006 - 20 iunie 2007 s-a aflat în străinătate la fiica sa, în SUA și nu a locuit efectiv la domiciliul comun indicat de reclamant, unde a fost citată, fiind încălcate prevederile art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă cu raportare la art. 85 și 107 Cod de procedură civilă.
Soluția din apel a rămas irevocabilă prin respingerea recursului reclamantului prin decizia civilă nr. 2097 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat la Judecătoria Sectorului 6 B cu dosarul nr-.
La dosar, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, întrucât motivele de divorț invocate de reclamantul sunt nereale, astfel pârâta, dimpotrivă, a plecat în SUA la fiica sa, de mai mulți ani, pe perioade mai scurte sau mai lungi, cu deplinul acord al reclamantului, spre a îngriji copilul minor al fiicei sale, ultima perioadă fiind plecată pe o perioadă de aproape un an, iar la plecare, pârâta a delegat soțului administrarea tuturor bunurilor acestora, inclusiv dreptul de a-i ridica pensia, conform procurii autentice nr. 1161 din 18 august 2006 de către Biroul Notarului Public " C și ", păstrând permanent legătura cu acesta.
Pârâta a mai arătat că soții sunt căsătoriți de peste 45 de ani, perioadă în care, reclamantul a fost sprijinit în cariera sa militară, pârâta ocupându-se de familie și copil, întrucât reclamantul era deseori plecat, având un program încărcat, iar relațiile de afecțiune dintre soți subzistă, nefiind iremediabil deteriorate.
S-a încuviințat pentru reclamant proba cu un martor, înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
La termenul de formulare a probelor, pârâta a lipsit - ședința publică de la data de 26 mai 2008 - constatându-se că avocatul cu împuternicirea de la dosar nu o poate reprezenta, în lipsa unei procuri speciale potrivit prevederilor art. 614 Cod de procedură civilă, fiind decăzută din dreptul de a propune probe.
Reclamantul a depus la dosar o fișă de consultații medicale care prezintă mai multe afecțiuni ale acestuia și o adeverință de la Asociația de proprietari nr. 2, Drumul,-, sector 6, din care rezultă că pârâta este menționată în actele asociației că a locuit în apartamentul nr. 12 din blocul L,. A, str. - - G nr. 10, sector 6, temporar, astfel:
- ianuarie - februarie 1997;
- noiembrie 1998 - iulie 1998;
- mai - august 2005;
- iunie - august 2006;
- iunie - august 2007.
La termenul următor din 16 iunie 2008 s-a prezentat personal și pârâta în instanță fiindu-i luat interogatoriul, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
Instanța a încuviințat - la solicitarea pârâtei - administrarea probei cu înscrisuri, fiind respinsă proba cu un martor în persoana fiicei părților, constatând că martorul propus se află în grad prohibit de lege potrivit art. 190 Cod de procedură civilă, spre a putea fi audiat în cauză.
Prin sentința civilă nr. 4265 din 23 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul nr- s-a admis acțiunea reclamantului, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 25 iulie 1962 și înregistrată în Registrul Stării Civile sub nr. 1505, din culpă comună, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de și s-a respins capătul de cerere privind atribuirea folosinței imobilului, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 25 iulie 1962, din căsătorie rezultând un copil care în prezent este major.
Din probele administrate, respectiv martorul audiat la solicitarea reclamantului, a rezultat că neînțelegerile dintre părți au apărut ca urmare a comportamentului ambilor soți, a lipsei de comunicare, de compatibilitate afectivă, instanța reținând culpa comună în desfacerea relațiilor din căsătorie, în temeiul art. 38 Codul familiei, hotărând divorțul.
Potrivit art. 40 alin. 3 Codul familiei s-a dispus ca pârâta să reia numele purtat anterior căsătoriei - acela de.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect atribuirea folosinței locuinței până la soluționarea partajului, instanța a apreciat că cererea este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 1169 Cod civil, reclamantul nu a făcut dovada existenței pe rolul instanțelor a unui dosar de partaj, că între părți ar exista probleme de locațiune astfel încât să se dispună temporar cu privire la folosința locuinței - fost domiciliu conjugal, or că pârâta ar avea o altă locuință.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 282 - 298 Cod de procedură civilă.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că este căsătorită cu reclamantul de 45 de ani, perioadă în care i-a acordat soțului care era militar, deseori plecat, sprijinul necesar pentru a avea o familie și o carieră, iar relația afectivă dintre cei doi soți nu s-a deteriorat astfel încât să justifice divorțul, apelanta a plecat periodic în SUA, cu acordul soțului, pentru a-și sprijini fiica, contribuind la creșterea și educarea fiului minor al acesteia (nepotul părților), atât apelanta, cât și intimatul - reclamant, iar declarația martorului, nu poate fi interpretată, în sensul irevocabilității vătămării lor.
Totodată, apelanta l-a delegat să soțul său să administreze bunurile comune, inclusiv dreptul de a-i ridica pensia, conform procurii autentificate nr. 1161 din 18 august 2006 la Biroul Notarului Public " C și ".
S-a solicitat admiterea apelului, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
În apel s-a încuviințat apelantei, administrarea probei cu declarația unui martor și înscrisuri: decizie de pensionare pentru pierderea capacității de muncă, o scrisoare medicală.
La dosar, apelanta a depus mai multe cereri de amânare, redactate în limba engleză și în traducere legalizată și întrucât la termenul din data de 02 februarie 2009 martora încuviințată apelantei - a fost prezentă în sala de ședință, i s-a pus în vedere să se prezinte la următorul termen, spre a fi audiată.
La noul termen acordat 02 martie 2009, instanța a constatat lipsa martorei, dispunând aducerea acesteia cu mandat, fiind audiată la termenul din 13 aprilie 2009, când s-a audiat și martorul încuviințat intimatului - pârât,.
Fiica părților, Bad epus un memoriu la dosar, cu susținerea că tatăl său a intrat într-o relație de concubinaj cu o altă femeie, existând pericolul înstrăinării bunurilor comune ale părinților săi.
S-au depus ca înscrisuri: copii de pe antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1514 din 03 iulie 2007 de Biroul Notarului Public " ", prin care cei doi soți se obligau să vândă apartamentul nr. 7 din B,-,. 175,. A,. 1, sector 4, până la data de 03 octombrie 2007 către promitenta - cumpărătoare - B, o notificare având ca obiect prezentarea la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare - cumpărare către părțile în cauză - promitenți - vânzători, pentru data de 10 octombrie 2007 și înscrisuri privind programarea apelantei pentru o intervenție chirurgicală și recomandarea evitării oricărui stres, redactate în limba engleză.
Prin decizia civilă nr. 541 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă, în dosarul nr-, s-a respins apelul ca nefondat, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă.
În considerentele deciziei, Tribunalul Bucureștia reținut că din declarațiile martorilor audiați, inclusiv al martorului încuviințat apelantei, raporturile de familie dintre soți sunt în mod grav și iremediabil deteriorate, urmare a domiciliilor separate ale acestora, reclamantul locuind în România, iar pârâta la fiica sa în SUA, venind doar perioade scurte în timpul anului în țară ( 1 - 2 luni), iar în perioadele în care soții locuiesc separat în fapt, exista tensiuni evidente între soți, lipsește orice formă de comunicare reală, în scopul continuării relațiilor de familie, potrivit art. 2 Codul familiei, privind nevoia de sprijin și afecțiune reciprocă care ar trebuie să existe între soți, inexistentă în prezenta cauză, determinând ca soțul să intre într-o relație cu o altă femeie de circa un an de zile.
Din probele administrate nu a reieșit vreun efort din partea apelantei privind reluarea vieții de familie, nefiind primită susținerea că apelanta este lipsită de sprijinul soțului, întrucât ea este bolnavă, întrucât nu i se poate imputa intimatului că nu se deplasează în SUA, acolo unde locuiește apelanta, la fiica sa, iar procura dată pentru ridicarea pensiei apelantei de către soț, este irelevantă în pricină.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate cu invocarea prevederilor art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că între soți relațiile de căsătorie sunt iremediabil vătămate, neputându-i-se imputa, după 45 de ani de căsătorie, un fapt, acela de plecare, cu acordul soțului în SUA, pentru a-și ajuta fiica și pe fiul acesteia, neluându-se în considerare refuzul soțului de a veni lângă recurentă și fiică, în SUA, și stresul determinat de intentarea acestui proces care i-a agravat starea de sănătate, fiind recent supusă unei intervenții chirurgicale, la rându-i necesitând sprijin.
Instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond referitoare la "nepotrivirea de caracter" din declarația martorului reclamantului, în mod eronat, potrivit aprecierii sale, ca motiv de divorț, după 45 de ani de căsătorie.
Recurenta - pârâtă a mai susținut că și în această situație, de aflare a celor doi soți la distanță, între soți există în continuare sentimente de afecțiune și încredere, iar relația de căsătorie poate fi remediată, cu atât mai mult cu cât, s-a decis, să se întoarcă în țară, lângă soțul său.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și pe fond, respingerea acțiunii de divorț.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că cele mai multe critici din recursul formulat, tind către o reapreciere a probelor administrate, respectiv declarația de martori, situația medicală a recurentei - pârâte care ar justifica faptul că aceasta s-ar afla departe de soț, în SUA, etc. - aspecte inadmisibil a fi reanalizate în faza procesuală a recursului, spre a se reține o altă situație de fapt, decât aceea reținută în primă instanță și în apel.
Privitor însă, la susținerea recurentei - pârâte că relațiile dintr-o căsătorie se mențin în limita firescului, chiar dacă soții se află, separați în fapt, locuind, unul în România, celălalt în SUA, practic 10 luni din fiecare an, pe o perioadă de mai mulți ani, nu poate fi primită, cu atât mai mult, când soții au o vârstă înaintă, fiecare având nevoie de afecțiune și sprijin efectiv, reciproc în sensul art. 2 Codul familiei și care, astfel cum a reținut și instanța de apel, în cauză sunt inexistente.
Curtea mai constată că apelanta - pârâtă nu a dovedit vreun efort spre a fi reluată viața de familie, în țară, unde soții își au domiciliul conjugal, neputându-i-se imputa soțului că nu a urmat-o pe recurentă în SUA, la fiica acestora, la rândul său, având diverse afecțiuni medicale.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 541 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./03.02.2010
-4.--;
Jud.6.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1427/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
