Divort. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 48/FM
Ședința publică din 13 mai 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâta, domiciliată în C,-, -. B,. 29, județul C, împotriva deciziei civile nr. 764 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, strada -. - nr. 38-40, bloc 18 B,. 10, județul C, având ca obiect divorț.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă, iar pentru intimatul reclamant, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Recurenta pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se dispună respingerea acțiunii de divorț.
Învederează că a probat împrejurarea că nu se face vinovată de desfacerea căsătoriei cu intimatul reclamant, acesta fiind, de fapt, cel care a părăsit domiciliul conjugal.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri - din apel și fond, ca fiind temeinice și legale; fără cheltuieli de judecată.
Învederează că părțile din prezenta cauză sunt despărțite în fapt de șapte ani, și chiar recurenta pârâtă recunoaște că această căsătorie este ținută doar prin actul de căsătorie.
Recurenta pârâtă, în tot acest timp, nu a încercat reluarea conviețuirii cu intimatul reclamant, iar susținerea potrivit cu care nu a reușit să ia legătura cu întrucât "nu l-a găsit", nu poate fi primită, atâta vreme cât cunoaște unde lucrează acesta.
În realitate, recurenta pârâtă nu dorește desfacerea căsătoriei deoarece se folosește de bunurile comune.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la 7 februarie 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca instanța să dispună desfacerea căsătoriei din culpă comună fără motivare și pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei
În motivarea cererii reclamantul a arătat în esență ca relațiile dintre soți sunt în prezent grav și iremediabil vătămate, iar căsătoria nu mai poate continua.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 38, 42 si 94.fam.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii de divorț, arătând ca este o soție perfectă, iar soțul său a ales sa plece de acasă din motivele sale personale.
Prin sentința civilă nr. 11073/ 19.06.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, a fost admisă cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta și s-a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 23 septembrie 1972 și înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local al mun. G sub nr.1430 din culpa comună. S-a dispus ca pârâta să reia numele avut anterior încheierii căsătoriei ().
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, din culpa ambelor părți, deoarece, deși prima acțiune de divorț a fost respinsă, părțile nu au mai încercat să se împace, nu s-au mai întâlnit și nu au ținut legătura nici măcar telefonic, toate acestea rezultând din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta și prin decizia civilă nr. 764 din 11 decembrie 2008 Tribunalul Constanțaa respins apelul ca nefondat.
În apel, tribunalul a reținut că atitudinea pârâtei de a nu încerca să reia în nici un fel viața de familie, a se dezice total de tovarășul de viață, sub pretextul simplu al "nevinovăției" echivalează cu o culpă egală cu aceea a celuilalt soț care și-a neglijat obligația de a acorda afecțiune și de fidelitate față de soțul său.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta apelantă, care a criticat soluția instanței pentru nelegalitate arătând că nu are nici o culpă în desfacerea căsătoriei, singura vină revenind reclamantului care, nu numai că a avut un comportament agresiv în timpul conviețuirii, dar a și părăsit domiciliul conjugal pentru altă femeie.
Susține recurenta că nu i se poate reproșa că a rămas să locuiască în imobil și să-l aștepte pe reclamant și nici nu i se poate imputa că nu a luat legătura cu reclamantul, câtă vreme nu cunoaște domiciliul reclamantului și nici numărul său de telefon. Solicită respingerea acțiunii de divorț.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport cu criticile formulate de pârâta apelantă, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Importanța pe care căsătoria a avut-o dintotdeauna pentru soți și pentru societate a făcut ca ea să fie o instituție socială fundamentală. Căsătoria îi unește pe și pe femeie în cea mai firească comunitate de viață, în familie, care le contopește într-o asemenea măsură existența, sentimentele, concepțiile și idealurile, încât relațiile dintre soți acoperă toată gama vieții personale și sociale a omului. În afară de funcția sa biologică și de educare și formare a copiilor pentru viață și pentru integrarea lor normală în societate, căsătoria are și o funcție internă grupului familial, de viață în comun, de solidaritate morală și materială între membrii familiei.
Separarea în fapt a soților pe o perioadă mai mare de 7 ani, perioadă în care reclamantul a locuit separat de pârâtă, lipsește căsătoria tocmai de funcția internă pe care aceasta trebuie să o îndeplinească, relațiile afective și de prietenie dintre soți lipsind cu desăvârșire în acest caz.
Așteptarea îndelungată a celuilalt soț nu este un argument care să înlăture culpa recurentei, pentru că, dacă recurenta ar fi dorit continuarea căsătoriei, ar fi adoptat o altă atitudine decât pasivitatea. Simpla așteptare a soțului fără măcar să încerce să ia legătura cu acesta (în condițiile în care după aproximativ patru ani de la separația în fapt reclamantul a început o procedură de divorț la care recurenta a participat) determină convingerea instanței că această căsătorie a devenit o uniune formală, care pentru părți nu mai poate continua.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de pârâta, domiciliată în C,-, -. B,. 29, județul C, împotriva deciziei civile nr. 764 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, strada -. - nr. 38-40, bloc 18 B,. 10, județul C, având ca obiect divorț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2009.
Pentru Președinte de complet, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, | JUDECĂTORI, - - - - |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red./tehnored.hot.jud.recurs /15.07.2009
Gref.AB/2 ex./17.07.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Jelena Zalman
| ← Divort. Decizia 1090/2009. Curtea de Apel Craiova | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Încheierea... → |
|---|
