Divort. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 48/
Ședința publică din data de 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta, cu domiciliul în B,-, -.6 bis.13 împotriva deciziei civile nr.16 bis/29 ian.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă și intimații și Autoritate Tutelară Primăria municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prezenta cauză a fost suspendată la data de 20.05.2009 conform disp.art.242 pct.2 cod procedură civilă, și s-a repus pe rol la cererea recurentei-pârâte prin reprezentant legal av., recursul este netimbrat, și prin serviciul registratură s-a depus o cerere din partea intimatului prin care solicită
Judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Curtea față de timbraj consideră că recursul și repunerea pe rol a cauzei nu trebuie timbrate. Având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3382/27 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Brăilas -a admis acțiunea de divorț formulată de reclamantul împotriva pârâtei și în consecință, s-a dispus desfacerea din vina ambelor părți a căsătoriei încheiate la data de 7 septembrie 1988 și înregistrată în registrul stării civile la nr. 1860; după desfacerea căsătoriei pârâta să revină la numele anterior acela de; a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei pe minorul născut la data de 31 octombrie 1995 și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei 90 lei lunar reprezentând pensie de întreținere cu începere de la data de 27 noiembrie 2008 și până la majoratul minorului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt, că părțile s-au căsătorit la data de 7 septembrie 1988, conform certificatului de căsătorie atașat la dosar.
Între părți au fost neînțelegeri, însă au solicitat ca hotărârea ce se va pronunța să nu cuprindă motivele de divorț.
Din probele administrate instanța a constatat că nu mai poate continua căsătoria părților, de acest fapt fiind vinovate ambele părți.
În temeiul dispozițiilor art. 38 Codul Familiei instanța a declarat desfăcută căsătoria din vina ambelor părți.
În temeiul art. 40 Codul Familiei a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei.
Din căsătoria părților a rezultat minorul născut la 31 octombrie 1995.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a apreciat că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare pârâtei de care este foarte atașat și cu care a dorit să rămână, astfel că în temeiul art. 42 Codul Familiei a dispus în consecință.
Cu privire la obligația de întreținere față de minor, instanța de fond a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 86 și art. 94 Codul Familiei, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere având în vedere venitul minim pe economie, începând de la data de 27.05.2008 și până la majoratul minorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal pârâta, vizând numai cuantumul pensiei de întreținere stabilită de prima instanță în raport de venitul minim pe economie.
Apelanta a motivat că intimatul realizează venituri substanțiale în străinătate și în mod greșit s-a avut în vedere venitul minim pe economie.
A susținut că s-au depus acte în acest sens dar nu s-a ținut seama de ele.
Apelanta nu a indicat în motivele de apel care sunt actele doveditoare ale veniturilor intimatului și nici cuantumul acestor venituri, făcând doar afirmații la modul general.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.294 Cod de procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, a constatat că apelul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
În fapt, reclamantul a precizat în acțiunea de divorț că are reședința în orașul, Italia și a solicitat ca minorul să fie încredințat spre creștere și educare pârâtei, urmând să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în raport de veniturile realizate.
Deși apelanta a susținut că s-au administrat probe la instanța de fond cu privire la veniturile realizate de reclamant în străinătate, din examinarea probelor dosarului nu rezultă astfel de dovezi.
Este adevărat că reclamantul a făcut trimitere la veniturile realizate, însă nu sunt dovezi certe cu privire la locul de muncă și la veniturile realizate de acesta.
Nu s-a făcut nici o ofertă de către reclamant privind suma cu care înțelege să contribuie la întreținerea minorului, astfel că nu se poate reține o altă bază de calcul decât venitul minim pe economie.
Instanța de fond, constatând că nu sunt dovezi cu privire la veniturile realizate de reclamant, a stabilit în mod corect o pensie de întreținere raportată la venitul minim pe economie, în conformitate cu dispozițiile art. 86 și 94 Codul Familiei.
Sarcina probei revine apelantei, conform principiului de drept potrivit căruia, cel ce face o afirmație înaintea instanței trebuie să o dovedească.
În lipsa oricăror dovezi, motivele invocate de apelantă sunt neîntemeiate.
Astfel, prin decizia civilă nr. 16 bis din 29 ianuarie 2009 Tribunalul Brăilaa respins apelul ca nefondat
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, considerând-o nelegală și netemeinică în ceea ce privește dispoziția de obligare a intimatului la plata unei pensii de întreținere raportată la venitul minim pe economie, în condițiile în care acesta realizează venituri substanțiale în străinătate.
Actele respective au fost depuse la instanța de fond dar nu s-a ținut seama de ele și mai mult de atât, există și manifestarea de voință a intimatului în ceea ce privește acest aspect, și care a precizat că veniturile sale nu se situează la nivelul salariului minim pe economie.
În aceste condiții, a solicitat admiterea recursului.
Intimatul nu a formulat nicio apărare.
Recursul declarat va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 pct. 2 și 3 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal; principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Pe de altă parte, potrivit art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor, care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.
În speță, nici una dintre cele două instanțe nu au respectat aceste dispoziții legale în soluționarea cererii de stabilire a pensiei de întreținere.
Potrivit art. 44 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Părinților, au după caz, altor reprezentanți legali le revine în primul rând responsabilitatea dea asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și educării copiilor; părinții sunt obligați să le asigure copiilor locuința, precum și condițiile necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională.
În speță, nici una din părți nu au depus la dosar dovezile de venituri și nici instanțele nu au solicitat aceste acte pentru a se pronunța în interesul minorului, în raport de veniturile nete realizate de către aceștia și nu în raport de venitul minim pe economie.
În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de către pârâtă.
Va casa decizia de apel și va trimite cauza spre rejudecarea apelului cu recomandarea completării probatoriilor părților privind veniturile nete ale fiecăreia pe ultimele 6 luni.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decid E
Admite recursul civil declarat de către pârâta, cu domiciliul în B,-, -.6 bis.13 împotriva deciziei civile nr.16 bis/29 ian.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Casează decizia civilă nr. 16 bis/29 ian.2009 a Tribunalului Brăila și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. AI/25.02.2010
decizie MH/26.02.2010/6 ex.
Fond: Judecătoria Brăila - judecător:
Apel: Tribunalul Brăila - judecători:
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Anica Ioan, Simona Bacsin
| ← Plasament. Decizia 162/2010. Curtea de Apel Bacau | Stabilire program vizitare minor. Decizia 426/2008. Curtea de... → |
|---|
