Stabilire program vizitare minor. Decizia 426/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.426/2008-
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta din O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant din O,-, - 6,.15, jud. B și autoritatea tutelară PRIMĂRIA O cu sediul în O, P-ța. - nr.1, jud. B, împotriva deciziei civile nr.796/A din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 3167 din 3 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr.3741/2006, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurenta pârâtă personal și reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale din 18.03.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, pentru intimatul reclamant lipsă, reprezentanta acestuia avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.34 din 12.03.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, lipsă fiind autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 3 lei prin chitanța nr. - din 04.03.2008 emisă de Municipiul O - Direcția Economică și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, că la data de 17.03.2008 a parvenit la dosar prin registratura instanței, întâmpinare din partea intimatului reclamant, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar un înscris privind structura anului școlar 2007-2008 și comunică cu reprezentanta intimatului reclamant un exemplar din acesta. Raportat la obiectul cauzei, solicită ca și probă audierea minorilor de către psihologul din cadrul Curții de APEL ORADEA, sens în care depune la dosar, copie de pe broșura redactată de acest serviciu. Artă că, trebuie evaluați minorii de către psiholog, având în vedere sensibilitatea deosebită a acestora.
Reprezentanta intimatului reclamant se opune probei solicitate de către reprezentanta recurentei pârâte, arătând că în recurs se pot depune doar probe cu înscrisuri. Invocă tardivitatea recursului având în vedere data comunicării cu recurenta pârâtă a deciziei atacate.
Reprezentanta recurentei pârâte arată că, decizia atacată nu i-a fost comunicată părții pe care o reprezintă, aceasta fiind afișată la adresa de domiciliu, dar recurenta pârâtă are domiciliul în acest moment la o altă adresă.
Instanța, acordă părților cuvântul asupra excepției de tardivitate a recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte, solicită respingerea excepției de tardivitate a recursului arătând că, decizia atacată nu i-a fost comunicată părții pe care o reprezintă.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită admiterea excepției de tardivitate a recursului declarat de recurenta pârâtă.
Instanța, învederează că urmează a se pronunța asupra excepției de tardivitate a recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3167/3 mai 2006 Judecătoria Oradeaa admis cererea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei și a obligat pe pârâtă să-i permită reclamantului să aibă legături părintești cu născut la 26 mai 1998 și născută la 30 mai 2001, după următorul program: în I-a și a III-a săptămână a fiecărei luni de sâmbăta ora 10,00 până duminica ora 18,00 cu ridicarea de la domiciliul reclamantei; în timpul vacanței de iarnă - o săptămână; o săptămână în timpul vacanței de primăvară și 2 săptămâni în timpul vacanței de vară.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în art. 97 alin. 1, art. 98 alin. 1 și art. 43 alin. 3 Codul Familiei se impune a se da părintelui căruia nu i s-a încredințat minorul posibilitatea de a întreține legături personale cu acesta, iar exercitarea acestui drept să nu fie stânjenită de prezența celuilalt părinte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, timbrat cu 4 RON taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar pârâta, solicitând admiterea lui, desființarea în parte a sentinței apelate și modificarea programului de vizitare în care intimatul să aibă legături părintești cu minorii, respectiv în I-a și a III-a săptămână din fiecare lună în ziua de duminică între orele 11,00-17,00 prin ridicarea minorilor de la domiciliu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că minorii sunt sensibili și orice schimbare a mediului în care trăiesc zilnic, are repercusiuni de durată asupra psihicului lor, întrucât aceștia se simt în siguranță doar în prezența recurentei. S-a subliniat faptul că datorită comportamentului intimatului din timpul căsătoriei, minorii nu se pot manifesta normal în prezența acestuia.
Prin decizia civilă nr.796/A din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta domiciliată în O,-, -.6,.15, județul B în contradictoriu cu intimatul domiciliat la aceeași adresă, împotriva sentinței civile nr.3167 din 3 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate, cu obligarea părții apelante la cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei, în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Din analiza ansamblului probatoriu administrat în cauză, declarațiile martorilor audiați, evaluarea psihologică a minorului și ancheta socială întocmită de Primăria Municipiului O, instanța a apreciat că este în interesul minorilor ca aceștia să păstreze și să dezvolte pe viitor o relație de afecțiune cu părintele lor, relație care se poate desfășura doar în cadrul programului de vizitare rezonabil ca durată stabilit de prima instanță, nicidecum în programul de vizitare restrâns, de 6 ore, de două ori pe săptămână propus de apelantă.
Din probele administrate, nu s-a reținut că intimatul ar avea un comportament reprobabil față de minori, care să pună în pericol dezvoltarea psihică a acestora. S- avut în vedere declarația martorului, singurul martor care a constatat în mod nemijlocit relația dintre intimat și cei doi minori și modul în care acesta se poartă cu copiii, după despărțirea în fapt a celor doi soți, și care a relatat că minorii nu erau supărați în prezența tatălui, se jucau cu reclamantul, care le cumpăra dulciuri și se ocupa de copii, împreună cu părinții săi. Nici unul dintre martorii audiați la solicitarea apelantei nu au constatat în mod personal care este relația dintre tată și copii după despărțirea în fapt a părților, au arătat doar că minorii sunt "stresați" atunci cânt intimatul urmează să-i ducă la el.
Or, față de evaluarea psihologică a minorului întocmită la data de 24 mai 2006 și declarațiile martorilor audiați referitoare la împrejurarea că apelanta nu-i lasă pe copii să-l viziteze pe intimat, instanța a tras concluzia că reacția de negativism a minorului în legătură cu ideea de a petrece timp cu tatăl este determinată de temerea de a nu-și răni mama prin acest comportament.
Or, având în vedere vârsta fragedă a minorilor, faptul că aceștia se află sub influența mamei lor, care le insuflă un comportament de respingere față de tatăl lor, instanța a apreciat că nu este în interesul copiilor ca aceștia să suporte consecințele neînțelegerilor dintre foștii soți, prin limitarea timpului petrecut cu tatăl lor.
Constatând că prima instanță a stabilit un program de vizitare a minorilor care asigură posibilitatea efectivă a intimatului de a avea legături personale cu copiii săi, fără ca sănătatea acestora să fie pusă în pericol, întrucât așa cum s-a dovedit, în lipsa mamei lor, copiii se simt relaxați și bine în prezența tatălui, instanța a apreciat apelul nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta - recurentă, solicitând modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului, iar în fond stabilirea unui program de vizitare în modalitatea propusă de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul a invocat tardivitatea recursului.
Examinând recursul, prin prisma excepției invocate, Curtea reține următoarele:
Hotărârea atacată a fost comunicată apelantei în data de 8 noiembrie 2007, iar recursul a fost înregistrat la instanță în data de 13 decembrie 2007, cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Trebuie precizat faptul că hotărârea a fost comunicată la adresa indicată de apelantă în cererea de apel, neexistând nici o cerere ulterioară de indicare a unei alte adrese.
În raport de cele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alineat 1 Cod procedură civilă să respingă recursul ca tardiv, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să oblige pe recurent la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca tardiv recursul civil declarat de pârâta din O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant din O,-, - 6,.15, jud. B și autoritatea tutelară PRIMĂRIA O cu sediul în O, P-ța. - nr.1, jud. B, împotriva deciziei civile nr.796 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 600 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /28.03.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./02.04.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
| ← Divort. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
