Divort. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 49/
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul,domiciliat în com.jud.V, împotriva deciziei civile nr.161 din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimata, autoritatea tutelară PRIMARIA COMUNEI URECHESTI, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică,la ora 1200, au răspuns recurentul personal și asistat de av.-, intimata personal și asistată de av.,lipsă fiind autoritatea tutelară PRIMARIA COMUNEI URECHESTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
S-a audiat minorul în Camera de Consiliu,acesta precizând următoarele.În prezent locuiește cu mama sa,fiind patru persoane în locuință. și le face împreună cu mama,care îl ajută.Tatăl său nu vine în vizită,întrucât este certat cu mama sa,însă el este lăsat la tată câteva ore,și uneori câteva zile,în week-end.Îi place să meargă în vizită la tatăl său,care locuiește în aceeași localitate,nu la mare distanță,unde are prieteni mai mulți cu care să se joace. îi dă voie să-și ia ce vrea din magazin. are 3 mașini și i-a cumpărat un calculator nou,pe când la mamă nu are decât un calculator vechi.Când a stat la tată,făcea lecțiile cu acesta,iar mamei i se dădea voie să-l viziteze,însă aceasta venea doar la magazin câteva minute.În anul 2007,mama a venit cu poliția ca să-l ia de la tatăl său.Arată că ambii părinți sunt afectuoși cu el,amândoi se joacă cu el,însă tatăl său este supărat pe mama sa.Aceasta a făcut ceva rău.I-a arătat niște poze.Precizează că ar dori să stea cu pentru că acesta are mai mulți bani,îi oferă multe jucării.
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului învederează că s-a formulat prezentul recurs pentru motivele arătate în disp.art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă.Susține că atât instanța de fond,cât și instanța de apel nu au stabilit corect culpa în destrămarea relațiilor de familie,din întreg materialul probator administrat în cauză rezultând că aceasta aparține exclusiv intimatei.Cu privire la încredințarea minorului spre creștere și educare,consideră că trebuie avut în vedere interesul superior al acestuia,iar în interesul acestuia este să fie încredințat tatălui,aceștia fiind puternic atașați unul de celălalt și având în vedere și condițiile pe care le oferă recurentul.În ce privește susținerea intimatei,cum că recurentul nu ar realiza venituri,este infirmată de raportul de anchetă socială instrumentat în cauză.Pentru aceste considerente și pentru cele arătate în motivele de recurs și în fața instanțelor de fond și de apel,solicită admiterea recursului,casarea hotărârilor recurate și să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei pârâte,încredințarea minorului câtre pârâtul reclamant,cu obligarea la o prestație periodică pentru acesta de la rămânerea definitivă a hotărârii,cu menținerea dispoziției privitoare la păstrarea numelui de către reclamanta pârâtă.
Recurentul,personal,având cuvântul,arată că s-au împăcat foarte bune până când intimata a aderat la secta lui - -,moment până la care au locuit împreună și au avut grijă de minor.Precizează că nu poate dovedi cu acte aceste susțineri.Însă,arată că minorul a locuit cu el până în decembrie 2007,când intimata a venit cu executorul judecătoresc și cu poliția și a luat copilul din casă.
Apărătorul intimatei învederează că a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârât.Consideră că în mod corect au reținut atât instanța de fond,cât și instanța de apel culpa comună a soților în destrămarea relațiilor și a fost încredințat minorul spre creștere și educare reclamantei.Cu privire la culpa comună a soților,corect au reținut instanțele că pârâtul o marginaliza pe reclamantă,fiind mai atașat de părinții săi,iar susținerea acestuia cum că culpa îi aparține exclusiv reclamantei este nefondată,nedovedită și nesusținută de suport probator.Mai arată că susținerea că intimata l-ar fi plesnit pe minor este adevărată,însă a fost doar un incident.Recurentul nu a dovedit că reclamanta s-ar face vinovată de destrămarea căsătoriei prin aderarea la sectă.Cu privire la încredințarea minorului,în mod corect s-a reținut că acesta este atașat de mamă și că aceasta prezintă garanții morale și materiale pentru a se ocupa de creșterea și educarea lui.De asemenea,este adevărat că minorul este atașat și de tată,însă această situație este un merit al intimatei care l-a lăsat să aibă legături cu minorul,să-l viziteze și chiar să-l ia la el.Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel,pe care le consideră temeinice și legale.
Intimata,personal,având cuvântul,arată că a practicat cursurile de yoga și înainte de căsătorie,fără a participa la ritualuri,dar le-a întrerupt în momentul când s-a căsătorit,întrucât recurentul i-a interzis acest lucru.Recunoaște că prietena de la B practică încă yoga și precizează că a mers la aceasta întrucât pe tot parcursul căsătoriei,datorită faptului că recurenta era foarte gelos,chiar și fără motive,nu avea voie să-și viziteze prietenii.Recunoaște,de asemenea,că recurentul nu a avut cunoștință de procesul de ordonanță președințială și că a luat copilul de la domiciliul acestuia cu poliția pentru că așa i s-a sugerat de apărătorul său de atunci.Este de acord ca pe viitor recurentul să aibă legături cu minorul,în sensul ca,pe perioada școlii să stea cu ea,însă în vacante recurentul îl poate lua chiar și pentru perioade mai mari de timp.Depune la dosar un memoriu.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria Focșani, reclamanta a investit instanța de judecată împotriva pârâtului - pentru divorț.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că neînțelegerile dintre părți au apărut o dată cu nașterea copilului rezultat din relația dintre părți, pârâtul fiind cel care nu a sprijinit-o pe reclamantă, nu a ajutat-o, era o persoană geloasă, aspect ce provoca o atmosferă tensionată între părți.
Pe cale de consecință, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a minorului, născut la 12 februarie 2000, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor, revenirea la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 37 alin. 2, 38 alin. 1, 42, 94. fam. art. 607. pr. civ. și-n dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu acte, martori și anchetă socială.
Pârâtul legal citat s-a prezentat în cursul cercetării judecătorești și a depus întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, iar pe cale de cerere reconvențională a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa reclamantei, încredințarea minorului cu obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere, revenirea la numele purtat anterior cu cheltuieli de judecată. S-a arătat în motivarea cererii reconvenționale că în destrămarea relațiilor de familie culpa ar aparține reclamantei care înainte de căsătorie practica yoga, dar aceste ședințe au fost reluate și în perioada căsătoriei, aspect ce a schimbat comportamentul reclamantei față de viața de familie. S-a arătat că aceasta a devenit distantă, indiferentă, refuza să converseze, începând să-și ducă lucruri din domiciliul comun la mama sa.
Acțiunea a fost motivată în drept pe disp.art.37 al.2, 38 al.1, art.42, 94 codul familiei și art.607 și urm. cod procedură civilă.
Cererea pârâtului nu a fost motivată în drept.
În urma probelor cu acte și martori administrate, prin sentința civilă nr.889/2008 a fost admisă în parte acțiunea și cererea reconvențională, declarându-se desfăcută căsătoria din vina ambilor soți, cu revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei.
Minorul născut la data de 12.02.2000 a fost încredințat mamei spre creștere și educare și obligat pârâtul la 60 lei lunar pensie de întreținere pentru acesta cu începere de la introducerea acțiunii 24.04.2007 și până la majorat.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut culpa pârâtului în destrămarea relațiilor de familie în sensul că era gelos, distant față de reclamantă și mai mult atașat de părinții lui cu care părțile au locuit iar în ce privește culpa reclamantei faptul că participa la ședințele de yoga, lipsea de la domiciliu, necomunicativă ceea ce îl nemulțumea pe pârât.
În ce-l privește pe minor s-a apreciat că ar fi în interesul acestuia ca să rămână în viitor la mamă care oferă condiții morale și materiale necesare creșterii, îngrijirii și educării copilului.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul reținerii culpei corecte care a dus la destrămarea relațiilor de familie.
Astfel, a susținut pârâtul în cererea sa că a dovedit cu martori că relațiile de familie s-au destrămat la începutul anului 2007 când reclamanta a reluat cursurile de ședință yoga moment la care a început să lipsească din domiciliu, s-a închis în sine și a devenit necomunicativă.
Comportamentul acesteia s-a schimbat și față de copil care este atașat de tatăl lui și schimbarea domiciliului acestuia de la tată la mamă ar putea avea repercusiuni asupra psihicului copilului.
Instanța ar trebui să aprecieze și voința minorului de a sta cu bunica paternă și pârâtul și în principal interesul viitor al acestuia.
S-a mai susținut în cererea de apel că în mod greșit au fost compensate și cheltuielile de judecată fiind încălcate astfel disp.art.274 cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.161/2008 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată și anume reclamanta a fost obligată la plata a 500 lei în loc de 200 lei către pârât.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
În ce privește primul motiv de apel și anume culpa comună a soților în destrămarea relațiilor matrimoniale în mod temeinic aceasta a fost astfel apreciată probându-se că pârâtul reclamant își petrecea cea mai mare parte a timpului cu mama sa, o certa pe reclamanta-pârâtă, îi atrăgea atenția din orice, era deranjat de faptul că soția participa la ședințele yoga, pârâtul îi atrăgea atenția și în mod public, soții nu colaborau, pârâtul fiind o fire geloasă și chiar o urmărea pe reclamantă.
În ce privește copilul s-a probat că ambii soți, în egală măsură manifestă sentimente profunde de afecțiune, participarea reclamantei pârâte la ședințele de yoga neprobându-se că ar afecta securitatea, stabilitatea și dezvoltarea viitoare a minorului.
Nu trebuie neglijat nici faptul că reclamanta-pârâtă care este educatoare deci în măsură să contribuie la educarea altor copii nu s-ar putea ocupa de propriul copil.
Când se pune problema încredințării copilului unuia sau altuia dintre părinți trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume legăturile de afecțiune stabilite între copil și părinte, vârsta acestuia, starea materială și conduita morală a părintelui.
Instanța de casare a apreciat că acestea sunt dovedite în cauză, reclamanta dispunând de capacități de a satisface cerințele și nevoile copilului său.
Dacă minorul ar rămâne la tată, de acesta s-ar ocupa bunica paternă în principal care sub nici o formă nu se poate substitui sentimentelor materne și prezenței mamei naturale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la prima instanță s-a dispus compensarea acestora și obligarea reclamantei-pârâte către partea adversă la 200 lei cu acest titlu.
Reclamanta -pârâtă nu a depus chitanța de achitare a onorariului său de apărător astfel că nu se putea dispune compensarea cu cheltuielile de judecată în cuantum de 1.000 lei efectuate de pârâtul_reclamant (chitanță pag.121 fond).
În aceste condiții față de culpa comună reținută reclamanta pârâtă este parte căzută în pretenții pentru J din cheltuielile efectuate de pârâtul-reclamant la instanța de fond.
Împotriva deciziei civile nr.161/2008 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs pârâtul invocând faptul că instanța de apel deși a admis apelul în parte, nu a acordat proporțional cheltuielile de judecată.
Al doilea motiv de recurs vizează culpa în destrămarea relațiilor de familie.Consideră recurentul că din probele administrate rezultă că relațiile de familie s-au deteriorat din culpa exclusivă a reclamantei care începând cu ianuarie 2007 și-a reluat ședințele de yoga și și-a schimbat radical comportamentul față de soț și față de minor.
La dosar s-au depus și 3 înscrisuri ale lui, și,înscrisuri care au făcut obiectul unor plângeri penale finalizate cu aplicarea de sancțiuni administrative pentru cei trei.
Al treilea motiv de recurs privește soluționarea capătului de cerere privind încredințarea spre creștere și educare a minorului,capăt de cerere în soluționarea căruia trebuia să primeze interesul superior al copilului.
Încredințarea către reclamanta pârâtă a minorului este dată cu încălcarea prevederilor art.2 alin.3, 6, 24, alin.1 din Legea nr.272/2004 pentru că el este foarte atașat de minor și minorul de el și familia sa și prin această măsură se ajunge la o afectare mentală a acestuia.
Recurenta a solicitat proba cu acte,probă constând în copia Ordonanței 234/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește primul motiv de recurs pentru că prin cheltuieli de judecată se înțeleg atât taxa de timbru cât și onorarii de avocat.Din actele dosarului de apel se constată că apelantul a suportat cheltuieli de 522,3 lei,iar intimata de 500 lei.Ca urmare a admiterii apelului numai sub aspectul unui motiv (cel al cheltuielilor de judecată de la fond) din trei,se constată că-n mod corect intimata nu a fost obligată la plata de cheltuieli de judecată în apel.
Al doilea motiv de recurs,de asemenea,nu poate fi primit pentru că presupune o reapreciere a probelor,reapreciere nepermisă de disp.art.304 Cod procedură civilă.De menționat că declarațiile făcute de, și au fost folosite într-un alt litigiu dintre părți și ca atare,soluțiile plângerilor penale formulate împotriva acestora nu au avut influență în prezenta cauză.
Al treilea motiv de recurs,de asemenea,e neîntemeiat pentru că este de necontestat că interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copilul,acest interes fiind ridicat la de principiu atât prin normele naționale,cât și prin cele internaționale în materie,respectiv art.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art.42 alin.1 Codul familiei și art.3 din Convenția cu privire la drepturile copilului,adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20.11.1989 și ratificată de România în anul 1990,prin Legea nr.18/1990.
Prin urmare, și la reîncredințarea copiilor minori,condiția esențială,în raport de care instanțele judecătorești au îndatorirea să se pronunțe,constă în interesul superior al copiilor,interes ce urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență.
Aceste criterii sunt vârsta copilului,posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică,intelectuală și morală,atașamentul față de minor,precum și al minorului față de părinte,grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor în fapt,precum și altele asemenea.Acestea formează un ansamblu guvernat de principiul egalității,ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective; astfel spus,în aprecierea interesului superior al copilului nu se poate absolutiza vreunul din criteriile enunțate,instanța urmând a le evalua în ansamblul lor,prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
criteriile enunțate la situația de fapt din speță,așa cum a fost reținută de instanța de apel,se constată că măsura încredințării către mamă a minorului corespunde interesului superior al copilului.
Astfel,este cert stabilit că ambii părinți prezintă garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea băiețelului,că minorul este atașat în aceeași măsură de ambii părinți,însă vârsta lui fragedă și vulnerabilitatea morală ce caracterizează orice copil ce "trece" printr-un divorț al părinților săi reclamă prezența mamei.
Aceasta are pregătire psiho pedagogică fiind educatoare,pregătire ce deja își face simțite efectele prin aceea că-n situația actuală a părinților aceasta nu-l prezintă pe recurent copilului într-o lume nefavorabilă,spre deosebire de tatăl copilului.Astfel,cu ocazia audierii minorului în Camera de Consiliu de către completul de recurs,acesta a menționat că "mama lui a făcut ceva rău" și că i-a arătat niște poze cu mama sa în acest sens.
În plus,tot cu ocazia audierii minorului s-a constatat că opțiunea minorului e-n favoarea tatălui său în urma tentațiilor materiale prezentate de acesta.
Ori,o astfel de abordare a problemei dezvoltării morale a minorului din partea tatălui determină înclinarea balanței în favoarea intimatei.
Față de considerentele de mai sus,prin prisma disp.art.312 alin.1 teza II Cod procedură civilă,urmează a se respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul,domiciliat în com.jud.V, împotriva deciziei civile nr.161 din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimata, autoritatea tutelară PRIMARIA COMUNEI URECHESTI, având ca obiect divorț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: /19.02.2009
: /20.02.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Solea, Simona Bacsin
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 420/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
