Divort. Decizia 490/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.490/
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacșin
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna sat jud. G, împotriva deciziei civile nr.104 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul asistat de avocat, și pentru intimata, lipsă, răspuns avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind autoritatea tutelară Primăria comunei Independența jud. G și Primăria comunei jud.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului formulat, casarea deciziei de apel ca fiind nelegală și netemeinică, și în rejudecare să se dispună încredințarea minorilor reclamantului, precizând că instanța nu a reținut că intimata este singura vinovată de destrămarea relațiilor de familie, prin părăsirea domiciliului conjugal și prin abandonarea minorilor. Intimata în prezent este plecată din țară, și nu poate să se îngrijească de minorii rezultați din căsătorie, minori care se află la o vârstă foarte fragedă. Recurentul are condiții foarte bune pentru creșterea și educarea acestora, și dorește ca minorii să-i fie încredințați pentru a putea să le asigure condițiile optime pentru educare. In plus de la plecarea intimatei din domiciliul conjugal, recurentul este cel care s-a ocupat de îngrijirea minorilor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat. Reclamanta nu este plecată din țară, neexistând nici o dovadă în acest sens la dosar, este doar afirmația recurentului. Precizează însă că ambii părinți doresc încredințarea minorilor spre creștere și educare, iar intimata care a fost nevoită să plece din domiciliul conjugal datorită violențelor aplicate de reclamant, îndeplinește toate condițiile morale și materiale pentru creșterea și îngrijirea minorilor. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Intrebat fiind recurentul, precizează că minorii sunt la intimată, și rudele intimatei nu-i permit să vadă minorii, provocând scandal de câte ori dorește a-i vizita.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Judecătoriei L jud. G, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâta, revenirea acesteia la numele avut anterior, să-i fie lui încredințați spre creștere și educare minorii și, cu obligarea pârâtei la plata unei contribuții la întreținerea minorilor și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că s-a căsătorit cu pârâta la data de 27.10.1999, iar din căsătoria lor s-au născut minorii și și solicită desfacerea căsătoriei din vina pârâtei, care dat dovadă de infidelitate, intrând în diverse relații extraconjugale și culminând cu părăsirea domiciliului conjugal și lăsarea minorilor în grija lui și a bunicii paterne.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul înscrisuri și a solicitat proba cu martorii și.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părți din vina reclamantului - pârât, încredințarea minorilor și spre creștere și educare, obligare reclamantului - pârât la plata unor contribuții lunare de întreținere în favoarea minorilor, revenirea la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "" și obligarea reclamantului - pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale pârâta - reclamantă, a arătat că până a intrat în serviciu s-au înțeles bine, dar după aceea a dat dovadă de o gelozie bolnavă, ajungând să o lovească, chiar fără motiv.
Relațiile au devenit tensionate, dar a suportat totul de dragul copiilor pe care i-a îngrijit, iar faptul că lucra nu o împiedica să facă acest lucru, ca multe mame angajate.
În luna februarie 2008 reclamantul - pârât a lovit-o și a alungat-o din domiciliu fără să-i permită să ia copiii cu ea. A făcut toate demersurile pentru a lua legătura cu cei doi minori, dar îi interzicea acest lucru, minorii fiind permanent însoțiți la grădiniță și la scoală de pârât care o alunga de lângă ei și o amenința.
A arătat pârâta că la domiciliul părinților săi, în afara acestora nu mai locuiește cu nimeni, astfel încât deține condiții foarte bune pentru creșterea și educarea minorilor, realizează venituri stabile în muncă, are sprijinul părinților în creșterea și educarea minorilor, care sunt foarte atașați de ea, motiv pentru care solicită încredințarea minorilor.
În dovedire pârâta - reclamantă a înțeles să se folosească de probele cu înscrisuri și declarațiile martorilor și.
Prin sentința civilă nr.537/17.06.2008 pronunțată de Judecătoria L jud. G, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
A fost declarată desfăcută căsătoria încheiată și înregistrată sub numărul 12 din 27.10.1999, în Registrul Stării Civile de la Consiliul Local al Primăriei Comunei, județul G, din vina ambelor părți și s-a dispus ca pârâta - reclamantă să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de.
Au fost încredințați pârâtei reclamante spre creștere și educare minorii -, născut la data de 30.11.2000 și, născut la data de 12.12.2002, iar reclamantul - pârât a fost obligat să achite pârâtei - reclamante, suma de câte 120 lei lunar, cu titlu de contribuție lunară de întreținere a minorilor, respectiv: - câte 70 lei lunar pentru minorul și câte 50 lei lunar pentru minorul, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul fiecărui copil.
În baza art.274 raportat la art.276 cod pr. civilă a constatat compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 27.10.1999, iar din căsătoria lor s-au născut minorii, născut la data de 30.11.2000 și, născut la data de 12.12.2002.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză instanța a reținut că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă, datorită modului necorespunzător de comportare al părților, care după aproximativ un 10 ani de conviețuire nu au reușit să se adapteze la viața de familie, nu au înțeles care este rolul și scopul unei familii în societate, deși au dat viață la doi copii. Părțile nu au învățat că într-o familie se impune a, stima, respectul, dar mai ales înțelegerea și îngăduința unul față de celălalt.
Instanța a mai reținut că, urmare a amenințărilor cu moartea din partea reclamantului, pârâta - reclamantă a plecat la părinții săi din comuna Independența, județul G și că aceasta a încercat în mai multe rânduri să ia legătura cu minorii, care au rămas la domiciliul conjugal, dar atât reclamantul - pârât cât și mama acestuia i-au interzis întâlnirea cu minorii.
Având în vedere de declarațiile martorilor, precum și concluziile referatului de anchetă socială, instanța a considerat că pârâta reclamantă oferă garanții morale și condiții bune de creștere și educare a minorilor și în baza dispozițiilor art. 42 cod familiei a încredințat acesteia pe minorii și spre creștere și educare.
În baza art. 86, 94 și 107 codul familiei reclamantul - pârât a fost obligat la plata unei contribuții lunare de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul fiecărui minor, la stabilirea cuantumului obligației de întreținere avându-se în vedere faptul că reclamantul - pârât realizează venituri medii lunare în sumă fixă de 360 lei - pensie invaliditate.
Prin decizia civilă nr.104 din 9 martie 2009 Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele;
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că pârâta a plecat din domiciliul comun, iar după separarea în fapt minorii au rămas la reclamant. Din declarația martorului rezultă însă că pârâta a încercat să-și vadă copiii, dar a fost împiedicată de reclamant și de mama acestuia.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei intimate pe parcursul judecării cauzei în primă instanță, rezultă că aceasta locuiește împreună cu părinții săi într-un imobil cu 5 camere și dependințe, mobilat și întreținut corespunzător. Se menționează în referatul respectiv că tatăl pârâtei este însoțitor persoană cu handicap pentru unchiul său și realizează venituri de 400 lei pe lună, iar mama acesteia lucrează la o școală din comună, având un venit lunar de 600 lei.
De asemenea, din probele administrate rezultă că pârâta lucrează la o fabrică de confecții din Focșani și are un venit lunar de 650 lei.
Din raportul de vizită la domiciliul pârâtei, întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G, tribunalul reține că pârâta locuiește într-un corp de casă cu trei camere, două holuri, magazie și grajd, locuința este întreținută corespunzător, este dotată cu strictul necesar nevoilor zilnice, încălzirea se face cu sobe de teracotă, este racordată la rețeaua electrică, iar părinții pârâtei locuiesc în aceeași curte, dar într-un alt corp de casă.
Din caracterizările emise de educatoarea minorului și de Școala jud. G, privind pe minorul tribunalul reține că ambii părinți au manifestat preocupare față de situația și nevoile copiilor, iar din raportul de evaluare psihologică întocmit de DGASPC G rezultă că ambii părinți manifestă atașament față de copii și doresc să-și asume responsabilitatea creșterii și educării lor, iar minorii au atașament format față de ambii părinți.
Tribunalul reține însă din raportul de vizită la domiciliul apelantului, întocmit de reprezentanții DGASPC G, că apelantul și părinții săi au sentimente de ostilitate față de pârâta-intimată, iar minorul este influențat negativ de bunicii paterni împotriva bunicilor materni și a mamei.
Având în vedere toate aceste probe, precum și faptul că minorii sunt la o vârstă fragedă, când au mai multă nevoie de îngrijirea maternă și că se impune menținerea fraților împreună, într-un mediu familial stabil, cu evitarea situațiilor conflictuale și a stresului familial, tribunalul apreciază că măsura încredințării minorilor mamei spre creștere și educare răspunde cel mai bine interesului superior al copiilor.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a criticat hotărârea instanței de apel sub următoarele aspecte;
- reclamanta este cea care a părăsit domiciliul conjugal și tatăl a fost cel care s-a ocupat de creșterea și educarea celor doi minori.
- recurentul are condiții foarte bune de îngrijire și întreținere a copiilor, se ocupă de educația acestora.
- deși minorii au vârsta de 7 ani, respectiv 9 ani, puteau fi audiați, aceștia dorind să locuiască cu tatăl.
- instanța nu a ținut seama de caracterizările eliberate de instituțiile de învățământ, de depozițiile martorului și de calitatea morală a pârâtei care a părăsit domiciliul conjugal.
Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs, instanța reține că acesta este nefondat, din următoarele considerente;
Recursul este în prezent o cale extraordinară de atac în care instanța nu mai poate proceda la o reevaluare a probelor,ci doar aplică legea la o situație de fapt prestabilită de instanțele de fond și apel.
Instanța de apel a reținut că ambii părinți au condiții materiale pentru a se îngriji de creșterea și educarea minorilor și că ambii au manifestat preocupare față de situația și nevoile copiilor și doresc să-și asume responsabilitatea lor.
S-a mai reținut că minorii sunt atașați de ambii părinți.
a fost înclinată în favoarea mamei, din două considerente; vârsta fragedă a copiilor și implicit nevoia de maternă și atitudinea greșită a tatălui și a părinților acestuia față de pârâtă.
Se reține astfel în raportul de vizită întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, că tatăl și ceilalți membri ai familiei extinse au o atitudine agresivă față de mamă, și-i aduc acuzații nefondate în prezența copiilor.
Acest mediu conflictual și dezarmonic nu este corespunzător pentru copii, existând riscul să-și pună amprenta asupra dezvoltării acestora și să altereze ireversibil imaginea mamei din sufletul lor.
Susținerile făcut pentru prima dată în concluzii privind plecarea mamei din țară sunt simple afirmații, fără nici un suport probator.
Din aceste considerente soluția încredințării copiilor către mamă este înțeleaptă și răspunde cel mai bine intereselor copiilor.
In conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod pr. civilă, recursul declarat de reclamant urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna sat jud. G, împotriva deciziei civile nr.104 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red./30.10.2009
Tehn.
6 ex./3.11.2009
fond -
apel - -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Cristea, Simona Bacșin
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 30/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
