Stabilire program vizitare minor. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 30/2008
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 255/A din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns - intimat Pârât - - și recurent Reclamant - asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
S-a procedat la ascultarea minorei în camera de consiliu, după o prealabilă pregătire psihologică de către psihologul instanței, răspunsurile acesteia fiind consemnate în proces verbal atașat la dosarul cauzei.
Avocatul reclamantului recurent și pârâta intimata arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul reclamantului recurent învederează instanței că nu mai susține punctul I din motivele scrise ale recursului și solicită admiterea acestuia în sensul rejudecării cauzei, a admiterii acțiunii introductive și revenirea la efectele sentinței pronunțată de către instanța de fond, respectiv Judecătoria Hunedoara cu consecința acordării permisiunii reclamantului de a avea legături cu minoră și în perioada vacanțelor, câte o săptămână în vacanța de iarnă și de vară.
Arată că reclamantul le-a susținut moral și material pe ambele fiice ale sale, iar cu fiica mai mică a continuat legăturile, însă i s-a restricționat acest drept.
Pârâta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, susținând că reclamantul recurent niciodată nu a venit să o vadă pe minoră și dorește ca acesta să nu fie insistent, întrucât trebuie respectată dorința minorei.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 881/2007 dată de Judecătoria Hunedoaras -a admis acțiunea introdusă de reclamantul împotriva pârâtei și aceasta a fost obligată să permită reclamantului să ia legătura cu minora, născută la 23.04.1991, după următorul program: o dată la două săptămâni, în zi de sâmbătă de la orele 10,00 la 16,00, la domiciliul reclamantului, precum și pe perioada vacanței de iarnă și de vară timp de câte o săptămână la domiciliul reclamantului, cu obligarea acestuia ca la expirarea perioadelor de timp menționate, reclamantul să o aducă pe minoră la domiciliul pârâtei.
In motivarea hotărârii s-a reținut că părțile au divorțat în 2004, minora fiind încredințată mamei spre creștere și educare, că în conformitate cu art.43 alin. 3, reclamantul are drept la păstrarea legături personale cu fiica lui și de a veghea la educarea acesteia, astfel că acțiunea lui s-a găsit întemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta solicitând a se modifica soluția primei instanțe în sensul că păstrarea legăturilor reclamantului cu minora să nu aibă loc la domiciliul pârâtei, ci al reclamantului sau prin luarea în oraș a minorei de către tată, între orele 10 - 15. De asemenea a arătat că pe perioada vacanțelor școlare nu se impune luarea minorei la domiciliul reclamantului timp de o săptămână.
In motivarea apelului pârâta a arătat că la stabilirea programului de vizitare a minorei trebuie avut în vedere și consimțământul minorei, care trebuie audiată în acest sens, deoarece are 16 ani, că aceasta nu dorește să fie dusă la domiciliul tatălui și nici să stea la acesta în perioada vacanțelor.
Prin decizia civilă nr. 255/A din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă în dosar nr- s-a admis apelul pârâtei, s-a modificat parțial sentința civilă atacată și a fost obligată pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora, prin luarea acesteia, fie la domiciliul reclamantei, fie în oraș, în localitatea de domiciliu a minorei, conform voinței acesteia, o dată la două săptămâni în zi de sâmbătă, între orele 10,00-16,00, inclusiv în perioada vacanțelor școlare.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut,în esență, de către Tribunal că față de declarațiile minorei, acum în vârstă de 16 ani, care refuză să se deplaseze la domiciliul tatălui, sentimentul de temere pe care îl are față de acesta și pentru a se evita relațiile tensionate dintre părți, s-a apreciat că este justificată cererea pârâtei de modificare a programului de vizită stabilit de instanța de fond.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea completării probațiunii iar,în subsidiar, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al reclamantului prin respingerea cererii de amânare pe care a formulat-o în condiții procedurale la primul termen de judecată și în ce privește fondul cauzei se susține că instanța de apel s-a rezumat să împărtășească opinia pârâtei fără a exista probe în sensul celor declarate de aceasta.
În drept, s-au invocat dsip. Art. 312 alin. 3, teza a-II- a, art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâta - a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, susținându-se, în esență, că decizia Tribunalului este legală și temeinică.
La termenul de judecată din 11 martie 2008 instanța de recurs a procedat la ascultarea minorei, în cameră de consiliu, după o prealabilă pregătire de către psiholog.
La același termen de judecată recurentul personal și prin apărătorul ales a învederat instanței de recurs că nu mai susține primul motiv de recurs referitor la casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, precizare de care Curtea a luat act.
Analizând legalitate și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul reclamant, precum și din oficiu, conf. art. 306 Cod proc. civilă, Curtea de Apel apreciază că, în raport de situația de fapt corect reținută de instanțele anterioare, motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu este fondat. Hotărârea atacată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
pune în discuție disp. art.42 și art.101 Codul Familiei și disp. art.16 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului ( denumită în continuare Legea nr. 272/2004).
Potrivit legii, ambii părinți sunt datori să îngrijească de persoana copilului minor, astfel că părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul trebuie să păstreze dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională (art.42 alin.3 și art.101 Codul familiei).
Restrângerea dreptului recunoscut prin lege părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul de a păstra legături personale cu acesta are caracter de excepție, situație care urmează a fi apreciată de la caz la caz, ținând seama de interesele copilului.
Instanța de judecată luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului (art.16 din Legea nr.272/2004).
În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, copilul are dreptul de a fi ascultat, ascultarea fiind obligatorie dacă a împlinit vârsta de 10 ani. (art.24 alin.2 din Legea nr.272/2004).
În toate aceste cazuri, opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport de vârsta și cu gradul de maturitate a copilului (art.24 alin.4 din Legea nr.272/2004).
Examinând aceste texte de lege, precum și celelalte dispoziții legale cu relevanță în materia legăturilor personale cu minorul, Curtea de apel reține că ceea ce urmează a lua în considerare la stabilirea condițiilor de exercitare a dreptului la legături personale cu minorul este interesul superior al copilului și nu interesul părintelui care cere stabilirea acestui drept.
Legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea raporturilor efective dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul și acesta din urmă.
Deci acest drept este conferit în interesul copilului, așa încât se impune ca relația dintre părinte și copil să fie una constructivă, să aibă loc în mod firesc așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, cu respectarea condițiilor normale în privința întreținerii acestor legături.
În speță, minora în vârstă de 16 ani a declarat în mod constant, în tot cursul procesului, că nu dorește să meargă la domiciliul tatălui, că are un sentiment de temere față de acesta și dorește ca vizitele tatălui să se realizeze la domiciliul mamei sau în oraș.
În raport de vârsta și gradul de maturitatea a minorei, Curtea apreciază că opinia minorei nu poate fi neglijată de către instanță, aceasta având capacitatea de a înțelege nevoia legăturilor cu tatăl său, de a aprecia modalitățile concrete de exercitare a dreptului tatălui la legături personale.
Curtea constată că în, în mod corect instanța de apel a încuviințat ca tatăl reclamant să-și exercite dreptul de a păstra legături personale cu minora în modalitatea stabilită de prima instanță - o dată la două săptămâni în zi de sâmbătă de la orele 10,00 la orele 16,00, inclusiv în perioada vacanțelor școlare, cu înlăturarea posibilității reclamantului de a lua pe minoră o săptămână în timpul vacanței de iarnă, precum și a vacanței de vară, respectând exigențele art. art.2, 16 și 24 alin.4 din Legea nr.272/2004 și art. 42 Codul familiei.
Obiecțiunea formulată de recurentul reclamant, că Tribunalul s-a rezumat doar la a prelua susținerile pârâtei nu poate fi însușită de Aceasta deoarece, examinând actele și lucrările dosarului, se constată că Tribunalul și-a întemeiat soluția pronunțată, pe declarația minorei, declarație care a fost corect apreciată de instanța de apel, minora aflându-se la o vârstă la care poate să-și exprime liberă și în deplină cunoștință de cauză poziția cu privire la modul în care dorește să țină legătura cu tatăl ei.
Față de aceste considerente, recursul promovat de reclamant se privește ca nefondat urmând a fi respins, ca atare, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 255/A din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
/ 2 ex./ 11 Martie 2008
Jud. apel:,
Jud. fondOneț
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
| ← Plasament. Decizia 1270/2009. Curtea de Apel Bacau | Divort. Decizia 490/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
