Divort. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 5
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta -, domiciliată în sat, comuna, jud. I în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr. 530/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta, lipsă fiind intimatul și reprezentantul legal al autorității tutelare Primarul comunei, jud.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se constată că recursul este formulat în termen, legal timbrat, iar motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 punctul 9 cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurenta având cuvântul, arată că prin decizia civilă nr. 530/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr- s-a admis apelul declarat și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți din culpa exclusivă a reclamantului pârât, cu menținerea celorlalte dispoziții care nu contravin deciziei recurate, respectiv obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor anexate.
Astfel, solicită a se da eficiență în cauză a dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, în sensul de a se dispune obligarea reclamantului pârât la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor atașate la dosar.
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă 370 din 14 februarie 2008, Judecătoria Pașcania admis cererea de divorț promovată de reclamantul-pârât -, domiciliat în comuna, județul I, în contradictoriu cu pârâta -reclamantă, cu același domiciliu și a admis cererea reconvențională promovată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul -pârât -.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 3 septembrie 2005, și trecută în registrul de stare civilă al Consiliului Local al comunei, județul sub nr. 27 din data de 3 septembrie 2005, din culpa comună.
Instanța a încredințat pârâtei-reclamante spre creștere și educare pe minorul -, născut la data de 23 noiembrie 2007.
Reclamantul -pârât a fost obligat să plătească pârâtei -reclamante suma de 93 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului -, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv de 06 decembrie 2007 și până la majorat.
S-a dispus revenirea pârâtei-reclamante la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
S-au compensat cheltuielile de judecată făcute de părți până la concurența sumei de 1000 lei și pârâta -reclamantă a fost obligată să plătească reclamantului-pârât suma de 619,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că părțile -au căsătorit la data de 03 septembrie 2005, din căsătoria lor rezultând minorul -, născut la data de 23 noiembrie 2007.
În prezent acestea sunt despărțite în fapt, ambele aflându-se în culpă în privința destrămării relațiilor de familie.
Astfel reclamantul -pârât se face vinovat întrucât consumă băuturi alcoolice și pe acest fond se comportă violent față de pârâta-reclamantă, violentând-o fizic și verbal, o acuza de relații extraconjugale.
În perioada cât pârâta-reclamantă a fost însărcinată reclamantul-pârât nu s-a preocupat de aceasta, nu i-a trimis bani sau alte bunuri, deși a venit în țară în această perioadă, din Italia unde se afla plecat.
Pârâta -reclamantă -la rândul ei - se face vinovată de faptul că a manifestat dezinteres față de viața de familie, în perioada în care s-a aflat în Italia, o perioadă de aproximativ opt luni de zile a refuzat să muncească pentru a realiza venituri.
De asemenea, aceasta se mai face vinovată și prin faptul că a lăsat în grija mamei sale o sumă importantă de bani la plecarea în Italia, ce reprezentau bun comun al ambelor părți iar la revenirea în țară nu a mai primit decât o mică parte din această sumă.
În ceea ce privește pe minorul -, acesta s-a născut în cursul judecății și se află din momentul nașterii la mamă, care se preocupă de creșterea și educarea lui și îi asigură întreținerea spre deosebire de tată care nu a fost să-l vadă pe copil și nici nu contribuie la întreținerea lui.
În raport de cele expuse instanța a constatat întemeiată cererea de divorț promovată de reclamantul-pârât și cererea reconvențională promovată de pârâta-reclamantă, și în temeiul disp. art. 38 Codul familiei, a dispus desfacerea căsătoriei părților, din culpa lor comună.
În privința minorului -, apreciind, în spiritul prevederilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea dreptului copilului, că este în interesul acestuia să fie încredințat mamei, care îi poate asigura un nivel de trai ce să permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială, instanța, a dispus în acest sens, potrivit disp. art. 42 Codul familiei, având în vedere și vârsta fragedă (sub un an), văzând și concluziile referatului de anchetă socială.
Dat fiind că descendentul cât este minor este întreținut de părinți oricare ar fi cauza stării de nevoie în care acesta se află, ambii părinți având aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori, instanța, în baza disp. art. 86, art. 94 Codul familiei s-a dispus obligarea reclamantului -pârât la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului -, al cărei cuantum a fost individualizat în lumina disp. art. 94 Codul familiei, în funcție de venitul minim realizat pe economia națională nerezultând că acesta ar realiza venituri mai mari și făcându-se aplicarea prezumției simple că, fiind de a munci, realizează venituri de acest nivel.
Conform art. 40, alin. 3 Codul familiei pârâta-reclamantă va relua numele avut anterior căsătoriei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta -reclamantă și - prin decizia civilă nr. 530 din 10 septembrie 2008 - Tribunalul Iașia admis apelul și a schimbat în parte hotărârea judecătoriei.
Tribunalul a respins acțiunea de divorț promovată de reclamantul pârât - în contradictoriu cu pârâta reclamantă și a declarat desfăcută căsătoria încheiată de părți la 3.09.2005 și înregistrată în Registrul Stării Civile al Comunei, județul la nr. 27/3.09.2005 din vina exclusivă reclamantului pârât.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin deciziei.
Reclamantul pârât a fost obligat la plata către pârâta reclamantă sumei de 100 lei cheltuieli judecată.
Intimatul a fost obligat la plata către apelantă a sumei de 200 lei cheltuieli judecată.
Instanța de fond a reținut - în motivarea deciziei - că din declarațiile martorilor audiați la cererea reclamantului pârât (fila 33 și 34 dosar fond) nu rezultă care este culpa pârâtei în destrămarea relațiilor de familie. Martorul (fila 33) declară că nu a fost în casa părților, nu a vorbit niciodată cu nora sa și că știe de la fiul său că acesta nu mai dorește a conviețui cu ea. Toate susținerile martorului sunt indirecte, cunoscute de la fiul său, reclamant în cauză.
Ambii martori declară că nu cunosc viața de familie părților.
Din declarațiile martorilor pârâtei reclamante (filele 35-36 dosar fond) rezultă că pârâtul consuma băuturi alcoolice, era agresiv, are îndoieli cu privire la paternitatea copilului (deși nu s-au făcut aprecieri cu privire la moralitatea pârâtei de către nici un martor) și nici nu venit să-l vadă după naștere. Rezultă și faptul că pârâtul nu contribuit financiar la susținerea familiei.
Aspectele rezultate din declarațiile unor alte persoane și depuse la filele 43, 44 dosar fond, nu pot fi luate în considerare deoarece persoanele nu au fost audiate nemijlocit de instanță și aceste declarații nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Prin urmare, se apreciază că greșit reținut instanța de fond culpa pârâtei reclamante deoarece din ansamblul probator rezultă doar culpa reclamantului pârât.
În ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a aplicat dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei a formulat recurs apelanta, invocând punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, în sensul greșitei aplicări de tribunal a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Recurenta arată că a dovedit că la fond cheltuielile de judecată au fost de 1000 lei, (onorariu de avocat) plus taxa judiciară de timbru, iar în apel onorariul de avocat a fost de 2250 lei, plus taxele.
Intimatul - nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul este fondat, în cauză fiind aplicabil motivul de modificare a hotărârii de sub punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs reține că - potrivit articolului 274(1) Cod procedură civilă - partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În cauză, față de soluția judiciară pronunțată de tribunal, - are calitatea de "parte căzută în pretenții" la fond, acțiunea sa de divorț fiind respinsă și dispunându-se admiterea acțiunii conexe a pârâtei -reclamante. Recurenta a dovedit că a plătit onorarii de avocat, la fond de 1000 lei, iar tribunalul nu a înțeles să facă aplicațiunea alineatului (3) al articolului 274 Cod procedură civilă, situație în care reclamantul -pârât trebuia obligat să plătească 1000 lei cheltuieli de judecată la fond, și nu 100 lei, cum a stabilit tribunalul. În ce privește judecata în apel, curtea reține că prevederile art. 274 Cod procedură civilă sunt de asemenea aplicabile, conform articolului 298 Cod procedură civilă. Ca atare, admițând apelul pârâtei - reclamante, tribunalul era ținut ca - în baza art. 274 (1) Cod procedură civilă - să oblige intimatul la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat (2250 lei) și taxe (20 lei). în total 2270 lei. Instanța de apel nu a justificat în nici un mod reducerea cheltuielilor cu mai mult de 90% și nu rezultă din considerente că ar fi considerat aplicabil alineatul 3 al art. 274 Cod procedură civilă sau articolul 276 Cod procedură civilă.
Raportat considerentelor expuse curtea, în baza art. 304 punctul 9 și art. 312 alineatele (1) teza I și (3) Cod procedură civilă va admite recursul, modificând în parte decizia Tribunalului Iași. În baza art. 274(1) Cod procedură civilă reclamantul -pârât va fi obligat la plata sumelor de 1000 lei cheltuieli de judecată la fond și 2270 lei cheltuieli de judecată în apel, cu menținerea dispozițiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta -reclamantă împotriva deciziei civile nr. 530 din 10 septembrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o modifică în parte în ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pentru fond și apel.
Obligă reclamantul -pârât să-i plătească pârâtei -reclamante suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Obligă intimatul să-i plătească apelantei suma de 2270 lei cheltuieli de judecată în apel.
Menține dispozițiile deciziei tribunalului, care nu contravin prezentei hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.02.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1039/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
