Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1039/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1039
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 12203/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat reclamanta recurentă, asistată de av. și pârâtul intimat, asistat de av., lipsă Autoritatea Tutelară și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicire avocațială; reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar concluzii scrise și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri, cu consecința admiterii acțiunii și încredințării minorului la reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului, menținerea celor două hotărâri ca legale și temeinice, fără cheltuieli de judecată.
R T E A,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 191/14.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 12203/05.12.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul.
Tribunalul a confirmat astfel soluția Judecătoriei Timișoara, care prin sentința civilă nr. 12203/5.12.2007 a respins acțiunea principală formulată de reclamanta, împotriva pârâtului.
A admis acțiunea reconvențională precizată de pârâtul-reclamant reconvențional împotriva reclamantei-pârâte reconvențional .
A încredințat pârâtului - reclamant reconvențional, spre creștere și educare, pe minorul, născut la data de 20.08.2001.
A obligat reclamanta-pârâtă reconvențional să plătească lunar pârâtului-reclamant reconvențional, pentru minorul, născut la data de 20.08.2001, o cotă de 1/6 parte din venitul minim net pe economie, cu titlu de contribuție de întreținere, începând cu data formulării precizării acțiunii reconvenționale, 30.08.2007, și până la majoratul minorului; fără cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că in certificatul de naștere seria - nr.-, eliberat de Primăria Sânnicolau M, la data de 14.11.2006, rezultă că părțile sunt părinții minorului, născut la data de 20.08.2001, din relația de concubinaj a părților, acestea nefiind căsătorite nici în prezent.
S-a reținut că din probele testimoniale a rezultat că pârâtul a trăit în concubinaj cu reclamanta, care, în urmă cu doi ani, a plecat definitiv de la pârât, copilul părților rămânând de atunci în grija pârâtului, care este sprijinit în acest sens de mama lui, care locuiește în apropiere și că pârâtul se ocupă bine de creșterea și educarea minorului.
Potrivit referatului de ancheta sociala efectuat la domiciliul pârâtului, minorul locuiește împreuna cu pârâtul, cu bunica paternă, cu o soră de-a pârâtului și cu fiul acesteia în vârstă de 14 ani, într-o casă proprietate a bunicii paterne, compusă dintr-o cameră și bucătărie, având curte și grădină, locuința fiind curat întreținută, iar minorul este bine îngrijit și iubit de toți membrii familiei, fiind foarte tare atașat de tatăl său.
S-a reținut că din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantei, a rezultat că aceasta locuiește împreună cu părinții ei, cu fratele ei, și cu soția acestuia, în casa părinților săi din, compusă din 4 camere, din care reclamanta are la dispoziție o cameră, imobilul fiind întreținut corespunzător normelor igienico-sanitare, concluzionându-se că reclamanta prezintă garanții morale și materiale pentru a crește și a-și educa copilul, și propunându-se încredințarea minorului la mamă.
Instanța, raportat la probatoriul administrat în cauză, a reținut că s-a făcut dovada faptului că pârâtul-reclamant reconvențional oferă condiții optime de creștere minorului, corespunzătoare pe plan material si moral, că manifesta afecțiune si atașament deosebit fata de copil, relația de afecțiune fiind reciproca, și că mediul în care trăiește băiatul, alături de tatăl său nu pune în pericol dezvoltarea fizică, morală, mentală, spirituală și socială a minorului, ba din contră este mediul în care minorul se simte bine, unde acesta a crescut și s-a format de mic și unde este iubit și îngrijit de pârât și de familia acestuia.
În raport de dispozițiile art. 97 Codul familiei, art. 2 și 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța a apreciat că este în interesul minorului de a fi încredințat tatălui, motiv pentru care, în baza art.65 fam. raportat la art.42 al.1 fam. a fost admis petitul acțiunii reconvenționale precizate având ca obiect încredințare minor și a respins petitul acțiunii principale având același obiect, încredințând pe minor tatălui pârât-reclamant reconvențional.
Ca o consecința fireasca a admiterii petitului acțiunii reconvenționale având ca obiect încredințare minor și a respingerii capătului de cerere al acțiunii principale privitor la încredințarea minorului reclamantei, instanța de fond a respins și petitul acțiunii principale referitor la obligarea pârâtului să îi plătească reclamantei pentru minor o pensie de întreținere.
În baza art. 94 alin. 3 Codul familiei, instanța a obligat pe reclamantă să plătească lunar pârâtului-reclamant reconvențional, pentru minorul, născut la data de 20.08.2001, o cotă de 1/6 parte din venitul minim net pe economie, cu titlu de contribuție de întreținere, începând cu data formulării precizării acțiunii reconvenționale, 30.08.2007 - principiul fiind acela că pensia de întreținere se acordă de la data la care a fost cerută -, și până la majoratul minorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că prima instanță nu a avut un rol activ în soluționarea procesului în sensul că nu i-a adus la cunoștință faptul că are dreptul de a propune probe, în condițiile în care nu a avut apărător.
A solicitat să se aibă în vedere vârsta fragedă a copilului și condițiile mai bune pe care le oferă în raport cu pârâtul și că nu i se permite să-l viziteze pe copil care este influențat împotriva sa, de către tată și bunici.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea apelului, susținând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile de a-și proba în fața primei instanțe cererea, că aceasta are grave tulburări psihice, duce o viață imorală și fără răspunderi și că mai are un copil născut în 1999 și care a fost îngrijit necorespunzător, motiv pentru care a fost instituționalizat.
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiat apelul, l-a respins cu motivarea că în ceea ce privește lipsa rolului activ al primei instanțe nu a putut fi primită, în condițiile în care aceasta a fost prezentă doar la primul termen de judecată când a solicitat amânarea judecății pentru a-și angaja apărător, după care nu s-a mai prezentat la nici unul din termenele ulterioare acordate.
A reținut că din anul 2004, minorul a fost lăsat în grija tatălui, și nu a făcut demersuri pentru reglementarea situației copilului.
În termen împotriva deciziei civile nr. 191/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecința admiterii cererii de încredințare a minorului spre creștere și educare mamei reclamante.
În motivare a arătat că instanțele nu au manifestat rol activ în soluționarea cauzei, în sensul că nu i-a adus al cunoștință că are dreptul de a propune probe, având în vedere că nu a beneficiat de apărare calificată.
A arătat că ancheta socială efectuată la domiciliul său, a relevat faptul că are condiții mai bune de oferit copilului, decât tatăl acestuia, că nu s-a ținut seama de vârsta fragedă a copilului, iar instanța de apel i-a încuviințat audierea unui singur martor, deși a solicitat să fie audiați doi martori în vederea susținerii cererii de apel.
Recursul a fost motivat în drept.
Prin concluzii scrise, pârâtul a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că cele două hotărâri pronunțate de judecătorie și respectiv de tribunal, sunt temeinice și legale, instanțele reținând în mod corect că reclamanta a părăsit domiciliul și până în prezent nu și-a vizitat copilul decât de trei ori, iar de creșterea și educarea acestuia se ocupă pârâtul.
Examinând decizia civilă recurată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 42 Codul familiei, ale art. 2,5 și 9 din Legea nr. 272/2004, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, dispozițiile art. 129. pr. civ. privind rolul activ al judecătorului, se referă la folosirea mijloacelor legale pentru aflarea adevărului în limitele legii și în cadrul procesului stabilit prin voința reclamantului.
Astfel, acest principiu nu poate aduce atingere principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, care lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea limitelor cererii, inclusiv cu privire la probele pe care înțelege să le administreze în cauză.
Se constată că deși reclamanta a investit instanța cu o cerere de încredințare a minorului, s-a prezentat în fața primei instanțe doar la primul termen de judecată (5.07.2007), solicitând termen pentru angajarea unui apărător, la următoarele termene de judecată fixate la 5.09.2007 (când pârâtul a propus martori), la 3.10.2007 și respectiv la 5.12.2007, când s-a judecat cauza pe fond, reclamanta nu s-a prezentat în instanță, situație în care nu a propus nici probe în susținerea cererii.
S-a reținut corect de cele două instanțe că s-a făcut dovada că pârâtul s-a ocupat efectiv de minor care se află la tată de la vârsta de 3 ani, că între cei doi s-a creat o puternică relație de afecțiune, și că din punct de vedere material, tatăl oferă cele mai bune condiții de creștere și educare, în timp ce mama - reclamantă l-a părăsit din anul 2004, lăsându-l în grija tatălui, dată de la care l-a vizitat de trei ori până în prezent.
S-a apreciat corect că raportat la interesul superior al copilului, consacrat și de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 272/2004, la întreg probatoriul administrat în cauză, este în interesul copilului să fie încredințat tatălui său spre creștere și educare.
S-a făcut o apreciere corectă și a dispozițiilor art. 42 Codul familiei, având în vedere că interesul copilului trebuie apreciat în funcție nu numai de posibilitățile materiale ale părinților, ci și de vârsta copilului, de gradul de atașament și preocupare pe care l-au manifestat față de copil și nu în ultimul rând, de legăturile afective ce s-au stabilit între părinte și copii.
Prin încredințarea minorului la mamă, acesta ar fi fost scos din mediul afectiv în care a crescut, or, în cauză o asemenea măsură nu este fundamentată sub aspect probator, iar în sensul neînstrăinării copilului de mediul familial afectiv cu care acesta s-a obișnuit, s-a pronunțat și Curtea Europeană de Drepturilor Omului în cauza Monory împotriva Ungariei și României.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 12203/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 12203/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Adriana Corhan
- - - - Dr. - -
GREFIER,
- -
Red. 06.11.2008
Tehnored. 2 ex./06.11.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Ion Graur, Adriana Corhan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
