Divort. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.5/R
Ședința publică din 7 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Vrâncioaia sat jud. V, împotriva deciziei civile nr.179 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal a răspuns intimata, lipsă fiind recurentul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că intimata a depus la instanță la data de 5 ianuarie 2010, un memoriu, și de asemenea tot la data menționată minora, una din fiicele părților din cauză, a depus la dosar un memoriu.
Intimata prezentă, solicită respingerea recursului formulat, precizând că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei și dorește a purta în continuare numele de.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Focșani jud. V, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate în data de 21.02.1970 din vina ambilor soți, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de Bahnă.
În motivarea cererii se arată că din căsătoria încheiată în data de 21.02.1970, au rezultat patru copii care în prezent sunt majori. Reclamantul precizează că, deși inițial relațiile dintre soți au fost bazate pe afecțiune și respect reciproc, odată cu trecerea timpului aceste relații s-au deteriorat, apărând numeroase neînțelegeri și certuri.
Reclamantul arată că datorită acestor neînțelegeri, părțile s-au despărțit în fapt în urmă cu 25 de ani, și și-au refăcut viețile.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefiind întemeiată, motivat de faptul că din căsătoria cu reclamantul au rezultat patru copii, iar părțile s-au înțeles foarte bine. Pârâta susține că inițiativa declanșării acțiunii de divorț a avut-o soțul ei ca urmare a insistențelor actualei sale concubine. Pârâta susține că în perioada în care au fost despărțiți soțul ei a mai venit în domiciliul comun de câteva ori, pentru perioade foarte scurte de timp, apoi a plecat, și că nu dorește să divorțeze.
Prin sentința civilă nr.387/22.06.2009 a Judecătoriei Focșani jud. V, s-a admis acțiunea și s-a dispus desfacerea căsătoriei părților prin divorț din culpa ambilor soți, dispunându-se ca pârâta să păstreze numele avut în timpul căsătoriei, acela de.
În motivare a reținut că la data de 21 februarie 1970, părțile și, s-au căsătorit, căsătoria acestora fiind înregistrată sub nr.8 din data de 21 februarie 1970 în Registrul de Stare Civilă al comunei Vrâncioaia, județ Din căsătorie s-au născut patru copii în prezent toți fiind majori.
Din susținerile reclamantului, care se coroborează cu cele ale martorilor ascultați în cauză, a rezultat că reclamantul a părăsit domiciliul comun în urmă cu 25 de ani, și a locuit în tot acest timp împreună cu concubina sa,. După cum relatează martorii, aceștia și-au construit o casă și au împreună patru copii. Reclamantul nu mai locuiește împreună cu soția sa de 25 de ani, despărțirea în fapt a soților fiind totală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, arătând că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a dispus în mod greșit s-a dispus ca pârâta să poarte în continuare numele avut în timpul căsătoriei, neexistând acordul său în acest sens.
A mai arătat că pârâta nu a invocat motive temeinice, așa cum prevede art.40 al.2 din codul familiei, pentru a justifica încuviințarea purtării numelui pe viitor.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că revenirea pârâtei la numele anterior căsătoriei îi va crea prejudicii, întrucât părțile sunt despărțite în fapt de circa 25 de ani.
Tribunalul Vrancea, prin decizia civilă nr.179 din 14 octombrie 2009 respins ca nefondat apelul declarat de, cu motivarea că în mod justificat instanța de fond a reținut că perioada îndelungată, respectiv 39 de ani în care pârâta a purtat numele avut în timpul căsătoriei constituie un motiv temeinic în sensul dispozițiilor art.40 alin.2 codul familiei, pentru a - l păstra în continuare.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, reclamantul, invocând nelegalitatea acesteia(dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă).
In singurul motiv de recurs, reclamantul invocă faptul că instanța de apel în mod greșit a dispus ca pârâta să poarte în continuare numele avut în timpul căsătoriei, acela de, în condițiile în care acesta nu a fost de acord, solicitând atât în fața instanței de fond cât și în apel ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei.
Mai mult decât atât apreciază că pârâtei nu i se creează nici un prejudiciu moral sau material dacă pârâta va reveni la numele avut anterior căsătoriei.
In consecință, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a hotărârii pronunțate de Judecătoria Vrancea, în sensul admiterii capătului de cerere privind revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de BAHNĂ.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente;
Analizând și verificând hotărârile prin prisma aspectelor de modificare, prevăzute de art.304 pct.9 cod pr. civilă, invocate de reclamant, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză, făcând o justă aplicare a dispozițiilor prevăzute de art.40 codul familiei, pronunțând o hotărâre legală și temeinică confirmată și de instanța de apel.
Legea prevede posibilitatea menținerii numelui purtat în timpul căsătoriei și după desfacerea acesteia prin divorț.
Potrivit art.40 alin.1 și 2 codul familiei, soții se pot învoi ca acela dintre ei care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț să păstreze acest nume și după desfacerea căsătoriei, cu condiția ca instanța să ia act de învoiala acestora prin hotărârea de divorț.
In situația în care soții nu se înțeleg în această privință, instanța de judecată poate pentru motive temeinice să încuviințeze pe soțul respectiv să își mențină numele luat la încheierea căsătoriei (art.40 alin.2 codul familiei).
Față de probele administrate în cauză se constată că ambele instanțe (fond și apel) în mod justificat au reținut că perioada îndelungată, respectiv 39 de ani în care intimata pârâtă a purtat numele avut în timpul căsătoriei reprezintă un motiv temeinic în sensul dispozițiilor art.40 alin.2 codul familiei pentru ca acesta să păstreze în continuare acest nume.
Cum criticile formulate de reclamant sunt nefondate, neîncadrându-se în dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă, instanța în baza art.312 alion.1 cod pr, civilă, urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Vrâncioaia sat jud. V, împotriva deciziei civile nr.179 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /29.01.2010
Tehn.
4 ex./29.01.2010
fond -
apel - -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu, Elena
| ← Divort. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Galati | Situație juridică minor. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
