Divort. Decizia 511/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.511/
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâta -,cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de avocatură - avocat - -, cu sediul în G- -/6.1,împotriva deciziei civile nr.122 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta lipsă, avocat I, cu delegație de substituire a apărătorului ales, avocat -, și pentru intimatul lipsă, a răspuns avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind autoritatea tutelară Primăria municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurenta a depus la instanță la data de 20 octombrie 2009 cerere pe verso-ul căreia a aplicat timbre judiciare în valoare de 0,30 lei și la care a atașat chitanța seria - - nr.60583 BRD din 28.08.2009 privind plata sumei de 19,50 lei taxă judiciară de timbru.
Apărătorul recurentei, precizează că din acte s-a reținut legătura deosebită care există între mamă și fiică, însă recurenta a fost nevoită să plece din țară pentru a putea obține venituri, a lucra și a trimite bani pentru ca minora să fie bine îngrijită, întrucât tatăl minorei nu contribuia cu nimic la creșterea și îngrijirea acesteia. Intimatul însă nu a mai permis mamei minorei să ia legătura cu aceasta și deși trimitea lunar din străinătate bani tatălui minorei pentru a avea grijă de aceasta, mai exact câte 200 euro lunar, tatăl minorei a folosit banii trimiși în interes personal nu pentru interesele minorei. Solicită admiterea recursului formulat, casarea deciziei de apel și în rejudecare solicită a i se încredința minora recurentei, întrucât aceasta intenționează să-și ia minora în străinătate unde are loc de muncă și condiții bune pentru creșterea și îngrijirea acesteia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului formulat de pârâta ca nefondat. Tatăl minorei este cel care s-a ocupat de aceasta, și la dosar nu există nici o dovadă că mama minorei ar fi trimis lunar bani din străinătate pentru îngrijirea minorei. Recurenta nu a mai purtat legături cu minora, iar aceasta a declarat că are condiții bune pentru creșterea și educarea ei la tată, având un domiciliu stabil. Minora învață bine la școală și condițiile optime pe care i le oferă tatăl pentru creștere și îngrijire, i-ar lipsi minorei în caz că ar fi luată din acest mediu în care a crescut. Solicită menținerea deciziei de apel ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr.5559 din data de 11.10.2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta -, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acesteia, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei și încredințarea către reclamant a minorei -, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere.
Motivându-și în fapt cererea, reclamantul a arătat ca s-a căsătorit cu pârâta la data de 27.07.1997, din căsătoria lor rezultând minora -, născută la data de 1.05.1998.
Neînțelegerile dintre părți se datorează discuțiilor în contradictoriu apărute între părți pe fondul unei concepții diferite despre viata, între soți existând o totala nepotrivire de caracter.
Despărțirea în fapt a părților a avut loc prin plecarea pârâtei în Italia, aceasta manifestând dezinteres față de familie.
In dovedirea acțiunii a solicitat proba cu acte și martori.
In drept a invocat dispozițiile art.38, 40.al.3, 42, 86 si 83 codul familiei.
Pârâta legal citata a formulat prin procurist avocat -, întâmpinare și cerere reconvenționala solicitând desfacerea căsătoriei din vina exclusiva a reclamantului, revenirea ei la numele avut anterior căsătoriei și încredințarea minorei spre creștere și educare, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere pentru aceasta.
Motivându-și în fapt cererea, pârâta - reclamantă a arătat că în anul 2004, datorita problemelor financiare, părțile s-au înțeles să plece în Italia pentru a-și găsi un loc de munca.
Pârâta - reclamanta a plecat prima, însă soțul ei nu a mai urmat-o, ea aflând de la o ruda din țară că acesta a introdus acțiune de divorț fără a-i comunica acest lucru.
In prezent reclamantul refuză orice comunicare cu ea, astfel că posibilitatea unei împăcări este exclusa.
La solicitarea părților instanța a administrat proba cu înscrisuri și cu martori, referatele de anchetă socială întocmite de autoritatea tutelară la domiciliul reclamantului și la reședința din Italia a pârâtei fiind depuse la dosar.
La termenul din 26.03.2007 ambele părți au solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, fără motivarea cererii de divorț.
Prin sentința civilă nr.4334/27.05.2008 a Judecătoriei Galația fost admisă în parte acțiunea principală și cererea reconvențională. A fost declarată desfăcută căsătoria încheiată de părți la data de 27.07.1997 din culpa ambelor părți. A fost încredințată reclamantului - pârât spre creștere și educare minora -, născută la data de 1.05.1998. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 200 euro în echivalent lei la data plății, lunar, cu titlu de obligație de întreținere pentru minora -.
S-a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată după compensare.
S-a reținut în motivarea hotărârii că:
Din certificatul de căsătorie seria - nr.-, rezultă că părțile s-au căsătorit la data de 27.06.1997, căsătoria fiind înregistrată în al municipiului G la nr.1125 din aceeași zi.
Potrivit dispozițiilor art.617 al.2 cod pr. civilă, hotărârea prin care se pronunță divorțul nu se va motiva daca ambele parți solicită aceasta.
Având în vedere solicitarea părților și dispozițiile legale amintite, instanța va declara desfăcută căsătoria părților din culpa comună, fără a motiva hotărârea în privința cererii de divorț.
In continuare, a făcut aplicarea dispozițiilor art.40 al.3 codul familiei referitor la numele purtat de pârâta - reclamantă după desfacerea căsătoriei, în sensul ca va reveni la numele purtat anterior, acela de.
Din declarația martorei rezultă că de un an minora locuiește împreună cu tatăl ei și cu bunica paternă, însă nu cunoaște în ce măsură acesta se ocupa de creșterea sși educarea ei. Reclamantul nu îi permite soției sale și nici părinților acesteia să ia legătura cu fetița.
In ceea ce o privește pe pârâtă, aceasta s-a ocupat de creșterea și educarea minorei în perioada în care a fost în țară, iar ulterior a trimis sume de bani pentru întreținerea ei. La fel a procedat și martora, care este bunica maternă a minorei.
Ca situație de fapt instanța a reținut că în prezent tatăl - reclamant este singurul părinte care se afla permanent în preajma minorei și se ocupă de creșterea și educarea acesteia, având condiții materiale bune, împrejurare ce rezultă atât din concluziile referatului de ancheta sociala cât și din adeverința de venituri aflată la dosar.
Condiții materiale foarte bune pentru creșterea și educarea minorei îi poate oferi și pârâta - reclamantă, acestea fiind dovedite pe deplin prin înscrisurile referitoare la veniturile obținute și referatul de anchetă socială întocmit prin comisie rogatorie la reședința pârâtei - reclamantei din Italia.
Cu toate că din declarația martorei audiate rezultă că pârâta - reclamantă a contribuit din punct de vedere financiar la cheltuielile legate de creșterea și întreținerea minorei trimițând în țară sume de bani, păstrarea legăturilor personale dintre mamă și fiică nu au fost dovedite în cauza. Aceeași martoră arată că reclamantul s-a opus ca minora să ia legătura cu pârâta ori cu bunicii materni. Pârâta însă nu a făcut nici o dovada a faptului că a încercat să ia legătura cu fiica sa și i s-a interzis acest lucru, nici nu a acționat pe cale legală în vederea recunoașterii dreptului său de a păstra legături personale cu aceasta, deși situația de fapt s-a menținut aproape doi ani, datorită imposibilității unei soluționări mai rapide a prezentei cauze. Cu toate că situația de fapt prezentată de pârâta - reclamantă nu este exclusă, ea nu a fost pe deplin dovedită prin probele administrate, nefiind demonstrat un refuz clar și constant al reclamantului de a-i interzice sa o vadă pe minoră.
Faptul ca legăturile minorei cu mama sa au fost aproape inexistente este confirmat chiar de minora care, audiată fiind în camera de consiliu arată că nu a mai văzut-o pe mama sa de circa 3 ani, nu mai știe nimic de ea și aproape nu și-o mai amintește.
Minora a arătat foarte clar că dorește să locuiască în continuare împreună cu tatăl și bunica paternă, cu care se înțelege foarte bine.
Concluzionând, în ceea ce privește încredințarea minorei, ținând cont de probele administrate în cauză, de opțiunea exprimată de minoră în timpul audierii sale și în special de interesul acesteia, care presupune și menținerea unei situații familiale stabile, care să îi permită o dezvoltare fizică și psihică armonioasă, instanța a încredințat-o reclamantului - parat spre creștere și educare, urmând ca parata-reclamanta să fie obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia, în temeiul dispozițiilor art.86 si 94 codul familiei, în funcție de veniturile depuse conform dovezilor aflate la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta-reclamantă. Critica adusă sentinței se referă la încredințarea minorei tatălui său și la plata unei pensii de întreținere exagerată. Martora audiată în cauză a arătat că pârâta a fost împiedicată de reclamant să ia legătura cu minora, dându-i sume de bani în acest sens. Din străinătate, pârâta a trimis sume de bani pentru a asigura confortul minorei. A mai arătat că a încercat să o ia pe în Italia, dar a fost împiedicată de către reclamant.
Solicită încredințarea minorei, considerând că prezintă garanții materiale și morale corespunzătoare.
A mai arătat că veniturile pârâtei sunt în prezent de 400 euro/lună și în raport de acestea ar trebui stabilită pensia minorei în condițiile în care aceasta nu i-ar fi încredințată.
A depus la dosar înscrisuri în susținerea afirmațiilor sale.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 20.03.2009 a fost audiată minora în Camera de Consiliu. Aceasta și-a exprimat dorința de a rămâne cu tatăl său și nu dorește să fie încredințată mamei sale. A mai arătat că mama sa, de când a plecat în Italia, nu a sunat-o niciodată, nu a venit să o vadă și nici nu menține legături cu bunicii materni, care nu au vizitat-
Prin decizia civilă nr.122 din 14 martie 2009 Tribunalul Galația admis apelul declarat de pârâta -, împotriva sentinței civile nr.4334 din 27 mai 2008 Judecătoriei Galați.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului, 100 euro în echivalent lei lunar în loc de 200 euro reprezentând contribuție de întreținere pentru minora -.
S-a reținut în motivarea deciziei că minora și-a exprimat dorința de a locui în continuare cu tatăl său nefiind vizitată în ultimii trei ani de mama sa.
Din actele depuse la dosar a rezultat faptul că pârâta realizează un venit mediu lunar de aproximativ 400 euro, mai mic decât cel realizat la momentul promovării acțiunii.
In atare condiții, se impune reducerea cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligată pârâta conform criteriilor prevăzute de art.94 din codul familiei.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta -, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive;
- probele administrate dovedesc că pârâta - recurentă trimitea din Italia, sume de bani pentru întreținerea minorei astfel că nu se poate motiva dezinteresul său față de necesitățile copilului chiar dacă nu l-a putut vizita o perioadă mai mare de timp.
- reclamantul s-a opus ca minora să fie luată în Italia, deși condițiile oferite de mamă erau dintre cele mai bune.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Faptul că legăturile fiicei cu mama sa au fost ca și inexistente este confirmat chiar de minoră care audiată fiind în camera de consiliu, arată că nu a mai văzut-o pe aceasta de aproximativ trei ani, nu și-o mai amintește practic motiv pentru care dorește în continuare să locuiască cu tatăl său.
Legăturile mamei cu fiica sa nu pot fi rezumate doar la trimiterea unor sume de bani din Italia pentru întreținere.
Măsura reîncredințării copilului minor spre creștere și educare de la un părinte la celălalt își găsește justificarea numai când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu îi mai poate asigura condițiile necesare pentru dezvoltarea corespunzătoare.
In speță referatul de anchetă socială și declarațiile martorilor concluzionează faptul că tatăl oferă garanții materiale și morale suficiente pentru a se ocupa în continuare de creșterea și educarea minorei.
Opțiunea minorei deși nu are rol preponderent în adoptarea soluției de încredințare către unul din părinți nu poate fi totuși nesocotită mai ales că se află la vârsta când poate aprecia corect interesul său (minora este născută la 1 mai 1998).
Este de necontestat și faptul că recurenta are condiții materiale foarte bune în Italia și condiții de locuit corespunzătoare dar în prezent interesul minorei este de a fi în continuare alături de tatăl său față de care manifestă o afecțiune deosebită așa cum se menționează în referatul de anchetă socială și în evaluarea făcută de dirigintele de la clasa în care învață. (fila 41 dosar apel).
In consecință în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod pr. civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta -, împotriva deciziei civile nr.122 din 24 martie 2009 Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta -,cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de avocatură - avocat - -, cu sediul în G- -/6.1,împotriva deciziei civile nr.122 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /17.11.2009
Tehn.
5 ex./18.11.2009
fond -
apel - -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu, Elena
| ← Divort. Decizia 1179/2009. Curtea de Apel Bacau | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
