Divort. Decizia 1179/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1179
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine a venit spre pronunțare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 104/AC din 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 07.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.104/ 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admis apelul reclamantului, desființată sentința civilă nr.4318/11.11.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț și trimisă cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.
În considerentele hotărârii tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr.4381 din 11.11.2008, Judecătoria Piatra Neamța respins acțiunea de divorț formulată de reclamantul împotriva pârâtei și a admis cererea reconvențională cu același obiect a acesteia din urmă, declarând desfăcută din vina reclamantului - pârât căsătoria părților, încheiată la Primăria municipiului P N la data de 12.05.2007, și dispunând ca pârâta - reclamantă să își reia numele avut anterior, acela de. Prin aceeași sentință, s-a luat act că pârâta - reclamantă nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut din probele administrate (acte și depoziția unui martor propus de pârâta - reclamantă) că, după căsătorie, părțile au conviețuit o perioadă foarte scurtă de timp, conviețuire din care nu au rezultat copii, și că, după despărțirea definitivă în fapt, intervenită de mai mult timp, fiecare dintre cei doi soți și-a creat o nouă viață personală, nemaifiind posibilă reluarea relațiilor de familie, care s-au degradat iremediabil din vina exclusivă a reclamantului - pârât, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art.37-38 și art.40 din Codul familiei, coroborate cu cele ale art.617 din Codul d e procedură civilă.
Respingerea acțiunii principale a fost întemeiată pe prevederile art.607 din Codul d e procedură civilă, prima instanță arătând că, prin lipsa nejustificată de la proces, reclamantul - pârât nu și-a susținut cererea de divorț dedusă judecății.
În termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă, reclamantul-pârât a atacat cu apel sentința astfel pronunțată, invocând neregularități procedurale pentru care a cerut fie trimiterea cauzei spre rejudecare, fie să se ia act de modificarea cererii sale de chemare în judecată, în sensul că solicită desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a paratei, cu respectarea dreptului lui la apărare, prin încuviințarea probei cu acte și depoziții de martori.
În motivarea apelului, reclamantul - pârât a arătat că, în urma lipsei oricărui rezultat al discuției purtate cu soția sa în încercarea de a obține explicații asupra conduitei distante, indiferente a acesteia față de el, a decis că trebuie să divorțeze, scop în care a promovat acțiunea de față, convenind ca la termen să se întâlnească, în vederea exprimării acordului in fața completului de judecată. Că, întrucât intimata nu a mai luat legătura cu el, a înțeles din această atitudine că ea dorește să se suspende acțiunea, pentru un răgaz în vederea reflectării asupra relației lor și a unei eventuale împăcări, presupunere justificată și de faptul că nu i-a fost comunicată niciodată vreo cerere reconvențională, ca cea despre care se face vorbire în motivarea hotărârii, astfel încât nu a avut niciun moment reprezentarea că s-ar fi promovat în cauză și o acțiune în care el să aibă calitate de pârât și că s-a solicitat desfacerea căsătoriei pe baza administrării unui probatoriu. Că, în aceste condiții, el nu a avut posibilitatea de a se apăra, de a formula probatorii i de a asigura pronunțarea unei hotărâri care să reflecte realitatea, aceea că soția sa poartă culpa exclusivă în destrămarea familiei, așa încât se impune constatarea nulității sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu atât mai mult, cu cât prima instanță a pronunțat divorțul din vina lui.
Examinând actele dosarului de fond, tribunalul a găsit întemeiate criticile aduse de către apelant hotărârii prin care a fost soluționat procesul.
Astfel, la data de 9.06.2008, pe rolul Judecătoriei Piatra Neamța fost înregistrată o cerere de divorț formulată atât de, cât și de, prin care s-a solicitat desfacerea căsătoriei celor doi în temeiul art.613 ˡ din Codul d e procedură civilă, adică prin acordul părților. Acțiunea poartă semnăturile ambilor titulari ai cererii, în cuprinsul său fiind precizată și modalitatea convenită pentru soluționarea cererii accesorii privind numele pe care urma să-l poarte reclamanta după desfacerea căsătoriei, acela de, avut anterior. De asemenea, necontestat, tot împreună părțile au depus acțiunea.
O primă nelegalitate a procedurii de soluționare a acestei cereri a fost aceea că s-a stabilit pentru primul termen de judecată un interval cuprins între 25 și 35 de zile, cu toate că, potrivit alineatului 2 al textului de lege avut în vedere la promovarea acțiunii, termenul nu putea fi mai mic de două luni. Astfel, urmare repartizării aleatorii, părțile au fost citate pentru data de 30.09.2008, adică la un termen chiar mai mic și decât cel stabilit prin rezoluția președintelui instanței.
Faptul că ambele părți au dorit să le fie desfăcută căsătoria prin acord este confirmat în mod repetat pe parcursul judecății: prin procura judiciară specială dată de coreclamantă doamnei avocat; oral, de către acest avocat personal, în ședința publică din 30.09.2008; prin așa-numita cerere reconvențională, depusă de același avocat, la primul și singurul termen acordat în cauză. În respectiva cerere, tehnoredactată la calculator, se insistă asupra reținerii acordului soților ca temei al divorțului și se solicită să nu fie motivată hotărârea ce va fi pronunțată, dar în final apare adăugat de către avocat, prin scriere de mână, că "În cazul în care pârâtul nu se prezintă pentru a-și da acordul cu privire la desfacerea căsătoriei, solicităm desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului".
Această cerere este timbrată distinct de cea introductivă de instanță, iar judecătorul fondului, deși o primește la dosar, nu dispune comunicarea ei către reclamant (duplicatul depus în vederea comunicării se află la filele 27-28), ba mai mult, încuviințează și administrează, la cererea avocatului intimatei, audierea unui martor, deja adus la proces, deși această probă nu fusese solicitată până în acel moment și nici nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților. În plus, la același termen se constată dosarul în stare de judecată și se acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului, iar prin sentința al cărei dispozitiv a fost redat mai sus, căsătoria părților a fost desfăcută din vina pârâtului, vină care nu a fost în niciun fel dovedită, deoarece depoziția martorului, rudă apropiată a pârâtei - reclamante, nu conține nicio referire la culpa vreunuia sau a altuia dintre soți, ci doar afirmații cu caracter general, care evidențiază inexistența încă de la început între aceștia a elementelor de bază, esențiale pentru o familie și că situația de fapt concretă (separarea definitivă a celor doi de mai mult de un an și intrarea fiecăruia dintre ei în alte relații, extraconjugale) face imposibilă continuarea căsătoriei lor.
Așa cum s-a arătat în mod constant în literatura de specialitate, arată tribunalul, numeroase dispoziții din legea comună de procedură civilă constituie garanții legale ale egalității părților în procesul civil, adică a justului echilibru între părți. Printre acestea, se găsesc și categoriile care au relevanță în prezentul dosar, și anume: termenele procedurale, legale și judiciare; comunicarea actelor de procedură între părți; propunerea de probe și administrarea acestora; dezbaterile judiciare și concluziile în fondul litigiului. Desigur, în cauză mai trebuie avută în vedere și consecința directă a nerespectării normelor legale ce vizează categoriile mai sus enunțate, și anume încălcare a dreptului la apărare a al apelantului, garantat de art.24 din Constituție, dar și prin multe dintre atributele organizării și funcționării instanțelor judecătorești: legalitatea, rolul activ al instanței, egalitatea armelor, contradictorialitatea etc. În legătură cu principiul contradictorialității, condiție a realizării dreptului la apărare, este de subliniat că respectarea lui presupune dreptul părții de a fi informată și de a se informa cu privire la toate elementele de fapt și de drept ale cauzei sale și de a le discuta, corelativ, instanța având obligația de a examina efectiv mijloacele de apărare, argumentele și observațiile fiecărei părți și de a demonstra în scris, în considerentele hotărârii, de ce s-a oprit la soluția dată, de a motiva în concret hotărârea, de a justifica de ce a aplicat o anumită normă de drept, obligație esențială prevăzut de art.261 pct.5 Cod procedură civilă, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.
De asemenea, în considerentele de drept ale sentinței pronunțate, judecătorul fondului a indicat art.617 din Codul d e procedură civilă, dar acest text nu este incident în prezenta speță, în modalitatea în care ea a fost soluționată, deoarece nici divorțul nu s-a pronunțat din vina comună a soților (alin.1), nici nu au solicitat ambele părți nemotivarea sentinței, care este, de altfel, motivată atât în fapt, cât și în drept (alin.2) și nici nu s-a dat eficiență acțiunii inițiale, formulată de ambii soți, deși în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art.38 alin.2 din Codul familiei (alin.3).
Față de aspectele arătate în cele ce preced, la care se adaugă și faptul, deloc neglijabil, evidențiat de înscrisurile noi depuse la dosar de apelant, tribunalul a apreciat că în cauză se impune aplicarea dispozițiilor art.297 alin.2 din Codul d e procedură civilă, coroborate cu cele ale art.105 alin.2 din același Cod, motiv pentru care a desființat sentința cu trimitere spre rejudecare aceleiași judecătorii, care a pronunțat o sentință civilă lovită de nulitate și fără o cercetare temeinică a fondului pricinii, pricinuind apelantului o vătămare ce nu poate fi înlătura decât printr-o astfel de soluție a instanței de control judiciar.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal a declarat recurs pârâta-reclamantă care a invocat ca motive de recurs cele prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, susținând că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura, ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând o hotărâre nelegală.
Recurenta arată că soluția instanței de apel este greșită, întrucât a ignorat dispozițiile art.616 Cod procedură civilă potrivit cărora " dacă la termenul de judecată, în prima instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută".
Față de aceste dispoziții, recurenta susține că instanța de fond în mod corect a soluționat cauza, având în vedere că reclamantul nu s-a prezentat în instanță iar pârâta-reclamantă a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa lui, în condițiile în care:
- primul termen de judecată a fost luat la cunoștință;
- la al doilea termen de judecată, procedura de citare a fost legal îndeplinită și a fost făcută la domiciliul lui pe care acesta l- indicat prin acțiunea formulată.
Recurenta susține că nu poate invoca că ar fi fost lipsit de dreptul de apărare în condițiile în care nu și-a susținut acțiunea.
Mai mult, arată recurenta, reclamantul și-a modificat împotriva dispozițiilor procedurale, acțiunea în apel, solicitând desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei.
Pentru motivele arătate recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate de Tribunalul Neamț, în sensul respingerii apelului formulat și menținerii soluției pronunțate de instanța de fond.
Curtea examinând hotărârea recurată constată că aceasta este temeinică și legală fapt pentru care va respinge recursul ca nefondat.
Corect a reținut instanța de apel că judecarea cauzei la instanța de fond s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor procedurale precum și a garanțiilor instituite prin art.6 din pentru asigurarea unui proces echitabil.
Este de necontestat faptul că cererea reconvențională depusă la instanța de fond, nu a fost comunicată reclamantului-pârât, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare; că martorul propus de pârâta-reclamantă a fost audiat fără a se respecta principiul egalității armelor care semnifică în esență tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii, în instanță, fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte.
Aceste aspecte sunt esențiale pentru constatarea nulității hotărârii de fond și aplicarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 105 alin.2 Cod procedură civilă.
Susținerea că nu au fost aplicate dispozițile art.616 Cod procedură civilă nu poate fi primită având în vedere pe de o parte faptul că calitatea părților este cea dată printr-o cerere de divorț întemeiată pe acordul părților, iar pe de altă parte că recurenta a depus cerere reconvențională prin care practic a înțeles să modifice temeiul de drept al divorțului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 104/AC din 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 14.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Viziteu Camelia
Grefier,
red.sent.-
red.dec.apel. - / El.
red.dec.rec. - /28.10.2009
tehnored.BC/ 4 ex/ 28.10.2009
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Viziteu Camelia
| ← Plasament. Decizia 1351/2009. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 511/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
