Divort. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2243/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 527
Ședința publică din 23.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 869 din 4.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru divorț (fără copii).
La apelul nominal se prezintă recurenta reclamantă asistată de avocatul, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București și intimatul pârât asistat de avocatul G, în baza împuternicirii nr. -/2008, eliberată de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, un set de înscrisuri, enumerate în petiția care le însoțește.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, precum și a tardivității formulării unor motive de recurs la data de 2.02.2009.
Avocatul recurentei reclamante arată că a formulat la data de 2.02.2009 o petiție prin care a dezvoltat motivele de recurs inițial depuse la dosar, astfel că apreciază că acestea au fost depuse în termen.
Arată că înțelege să critice atât hotărârea pronunțată în cauză pe fond, cât și pe cea din apel, susținând că au fost pronunțate cu nesocotirea prevederilor legale în materie și a actelor probatorii depuse la dosar.
Astfel, instanța nu a ținut seama de faptul că părțile sunt despărțite în fapt de peste 20 de ani și, chiar dacă locuiesc împreună, aceștia nu se comportă ca soț și soție, iar, mai mult, pârâtul face presiuni asupra reclamantei din cauza unor aspecte personale ale acestuia dinafara căsătoriei.
Solicită admiterea recursului și în consecință să se constate că sunt îndeplinite condițiile pentru desfacerea căsătoriei.
Depune concluzii scrise și arată că solicită cheltuieli de judecată, urmând a depune dovada acestora.
Avocatul intimatului pârât solicită a nu fi avute în vedere completările la motivele de recurs, întrucât ar fi trebuit ca și acestea să fie depuse la dosar în termenul legal de motivare a căii de atac.
Cu privire la recurs, solicită respingerea acestuia, considerând ca fiind legale și temeinice cele două hotărâri pronunțate de instanțele de fond și apel.
Subliniază că, din chiar declarațiile martorilor, nu rezultă faptul că părțile sunt despărțite în fapt de mulți ani, iar reclamanta însăși se contrazice, susținând odată că despărțirea datează de 20 ani, alteori de 25 de ani.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.11.2007, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de 25.05.1978, din culpă comună și reluarea numelui avut anterior încheierii căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1978, iar din această relație nu au rezultat copii. A mai arătat că neînțelegerile au apărut pe parcursul relației, mai precis în anul 2003, ca urmare a comportamentului pârâtului, care era, distant și lipsit de afecțiune. Conform susținerilor reclamantei, relațiile între părți s-au deteriorat în momentul în care, în viața de familie a acestora au apărut alte persoane cu care pârâtul a avut relații în cursul vieții și despre care ea nu a avut cunoștință. S-a arătat că, în urmă cu 4 luni, a apărut și o fiică a pârâtului dintr-o altă relație. Reclamanta a arătat că ori de câte ori dorea să lămurească situația, pârâtul o jignea și devenea agresiv verbal.
Prezent personal în fața instanței de judecată la termenul din 29.01.2008, pârâtul a învederat că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.514/29.01.2008, Judecătoria Sectorului 6 Bar espins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că motivele invocate de reclamantă, pentru desfacerea căsătoriei nu se circumscriu celor avute în vedere de art.38 alin.1 din Codul familiei și în raport de acestea, relațiile dintre soți nu pot fi apreciate ca fiind grav vătămate.
Considerentele de ordin material avute în vedere de reclamantă, așa cum reiese din declarația martorei, nu au fost reținute ca motive temeinice la desfacerea căsătoriei, mai ales la o căsătorie de aproape 30 de ani, în care soții se bucură de maturitate, cu atât mai mult cu cât soții trebuie să-și acorde reciproc ajutor material, dar mai ales, la această vârstă, susținere morală și afectivă.
Față de probele administrate în cauză, instanța a reținut că nu s-a dovedit culpa pârâtului la destrămarea relațiilor de cuplu, în sprijinul acestei ipoteze fiind toate declarațiile martorilor.
Prin urmare, conform dispozițiilor art.38 Codul familiei, culpa exclusivă a reclamantei, fie ea și indirectă prin discuțiile de ordin material, nu justifică pronunțarea divorțului, atâta timp cât pârâtul nu are nicio culpă și se opune desfacerii căsătoriei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel a susținut că instanța de fond a nesocotit actele probatorii existente la dosar și nu a ținut seama de faptul că între soți nu mai există relații de afectivitate și respect.
În opinia apelantei, instanța de fond a nesocotit aspectele care au generat despărțirea în fapt a soților, despărțire care în fapt de 25 de ani, și care era imputabilă pârâtului.
Instanța a ignorat, de asemenea, comportamentul necorespunzător al pârâtului, care provoca scandaluri și o jignea, iar prin soluția pronunțată a pus-o practic în situația de a suporta sub stres și insatisfacție o căsătorie nedorită.
Pentru dovedirea motivelor sale de apel, apelanta a solicitat încuviințarea suplimentării probei testimoniale, probă considerată de tribunal ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei și încuviințată prin încheierea de ședință de la 07.05.2008, în favoarea ambelor părți.
Prin decizia civilă nr.869/04.06.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă și a obligat apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a apreciat că motivele invocate de reclamantă pentru desfacerea căsătoriei nu se înscriu în dispozițiile art.38 alin.1 Codul familiei, întrucât relațiile dintre soți nu sunt grav vătămate.
S-a reținut că reclamanta nu a dovedit cu probele administrate, separarea în fapt a părților care să dureze de aproximativ 25 de ani, fiind reținută în acest sens și depoziția martorului în sensul că a fost surprins să afle de la intimat că soția sa dorește să-l dea afară din casă și între părți există discuții cu privire la pensia mică a intimatului. Martorul a susținut că nu a avut niciodată reclamații cu privire la comportamentul pârâtului, în cadrul asociației existând discuții referitoare la gospodărirea cheltuielilor blocului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare a susținut că hotărârile instanței de fond și a celei de apel sunt nelegale și netemeinice, instanțele reținând în mod greșit, că nu sunt suficiente motive pentru a dispune desfacerea căsătoriei.
În opinia recurentei, existau la dosar suficiente probatorii, care arătau că, între părți, despărțirea în fapt s-a produs de cca. 20 ani, coabitând separat în imobil, acesta fiind un motiv suficient pentru desfacerea căsătoriei. Existau, totodată, probe care dovedeau că, între aceștia, nu mai există relații de afecțiune și comunicare intimă, iar faptul că locuiesc în același imobil nu înseamnă că sunt în relații de afecțiune și de respectare a condițiilor de căsătorie.
În finalul motivelor de recurs, recurenta a susținut că "relațiile lor sunt grav și iremediabil afectate și nu mai poate continua căsătoria", pentru care fapt hotărârile atacate sunt nelegale și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii de divorț.
În drept, recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.38 Codul familiei.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de dispozițiile articolului 304 pct.9 Cod Procedură Civilă și de critica dezvoltată de recurentă în motivele de recurs, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Separarea în fapt a părților o perioadă îndelungată de timp poate reprezenta, conform legii, un motiv temeinic pentru desfacerea unei căsătorii.
Separarea în fapt reprezintă însă o situație de fapt care se stabilește de instanța de judecată, atât în raport de susținerile părților, cât și în funcție de celelalte probe administrate, respectiv depoziții de martori sau înscrisuri.
În cauza de față, deși recurenta susține că s-a separat în fapt de intimat de 20 de ani, situație care ar fi fost ignorată de instanțele anterioare, se constată că această susținere a recurentei a fost analizată de instanța de apel și respinsă ca nedovedită, în urma interpretării coroborate a probatoriului administrat.
Mai mult de atât, susținerea recurentei privind separarea în fapt a părților de aproximativ 20 de ani a fost făcută pentru prima dată în recurs, prin cererea de chemare în judecată susținându-se că neînțelegerile între părți au apărut în anul 2003, iar în apel (cu ocazia dezbaterilor), că separarea în fapt a părților datează de cel puțin 20 de ani.
În raport de aceste susțineri contradictorii ale recurentei și în condițiile în care instanța de recurs nu poate cenzura modalitatea în care instanța de apel a interpretat probatoriile administrate în cauză, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.869/04.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Dact.
Tehnodact. /
2 ex./09.04.2009
- Secția a V-a Civ. -
-
Jud. Sectorului 6. -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
