Divort. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 219
Ședința publică din 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, cu domiciliul ales la Societatea civilă de avocați, în mun. S,-, jud. S împotriva deciziei nr. 135 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, pentru pârâta recurentă și av., pentru reclamantul intimat -, lipsă fiind părțile, respectiv: pârâta, reclamantul intimat - și autoritățile tutelare de pe lângă Primăria mun. S și Primăria com. Vama.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, av., pentru pârâta recurentă depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, ce au fost anulate la dosar.
Av., pentru reclamantul intimat, de asemenea, depune împuternici re avocațială.
Apărătorii părților arată că nu mai sunt de discutat chestiuni prealabile.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Av., pentru pârâta recurentă, pune concluzii de admiterea recursului, șa cum a fost formulat, reiterând susținerile din motivarea în scris a recursului. Solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată din toate instanțele.
Avocat, pentru reclamantul intimat, solicită respingerea recursului, apreciind că în mod corect s-a respins apelul și a fost obligat reclamantul la cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, în loc de 700 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 76 Cod procedură civilă. Consideră că recursul este neîntemeiat, motivat de faptul că cererea reconvențională fiind admisă în parte și cheltuielile de judecată se acordă tot în parte. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Suceava la data de 21 august 2008 și înregistrată sub nr- din data de 21.08.2008, reclamantul -, prin mandatar, a chemat în judecată pe pârâta, pentru a se declara desfăcută căsătoria încheiată între ei la data de 16 august 2004 și înregistrată în Registrul Stării Civile din cadrul Primăriei mun. S la nr. 541 din aceeași dată, din culpă comună, fără motivarea hotărârii, încuviințarea ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "", să-i fie încredințată pârâtei spre creștere și educare minora, născută la data de 17.02.2007, urmând să fie obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea acesteia, începând cu data promovării prezentei acțiuni și până la majoratul copilului, funcție de nivelul salariului minim pe economia națională garantat în plată și încuviințarea ca pe viitor să păstreze legături personale cu minora, potrivit următorului program a cărei validare o solicită: o dată la două săptămâni, în prima și a treia săptămână ale lunii, de vineri orele 16,00, până duminică, orele 18,00, la domiciliul său.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, în care a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei din culpă comună, fără motivarea hotărârii, să încuviințeze revenirea ei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "", să-i fie încredințată spre creștere și educare minora, născută la data de 17.02.2007, să fie încuviințat dreptul reclamantului-pârât de a vizita minora, însă acest program de vizitare să fie funcție de nevoile și programul minorei, care are frageda vârstă de un an și 7 luni, și anume: în prima și a III a săptămână a lunii, în ziua de sâmbătă între orele 9,00-12,00, în prezența sa sau a bunicii materne, fiind singurele care s-au ocupat de creșterea minorei de la naștere și până în prezent, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din data de 12 decembrie 2008, ambele părți, prin apărători, au solicitat și stabilirea pensiei de întreținere la venitul minim pe economie, iar pârâta-reclamantă prin apărător, a arătat că solicită ca programul de vizitare să aibă loc la domiciliul ei.
Prin sentința civilă nr. 5569 din data de 12 decembrie 2008, Judecătoria Suceavaa admis, în parte, acțiunea principală având ca obiect "divorț" formulată de reclamantul-pârât -, împotriva pârâtei-reclamante, a admis, în parte, cererea reconvențională, formulată de pârâta-reclamantă, a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți, înregistrată sub nr. 541/16 august 2004, la Primăria Mun. S, din culpă comună, pârâta-reclamantă revine la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", a încredințat pârâtei-reclamante spre creștere și educare minora, născută la 17.02.2007, a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante pensie de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 135 ei lunar, începând cu data de 10.10.2008 și până la majoratul minorei, a stabilit în favoarea reclamantului-pârât următorul program de vizitare a minorei: la domiciliul pârâtei-reclamante, în prima și a treia săptămână ale lunii, în ziua de sâmbătă, între orele 9,00-12,00 și a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul - pe care a criticat-o sub aspectul stabilirii programului încuviințat pentru a avea legături personale cu fiica sa, minora și al obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 135 din 26 martie 2009, Tribunalul Suceavaa admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința atacată, obligând reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei (în loc de 700 lei), a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a luat act că reclamantul apelant nu a solicitat cheltuieli din apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut în esență că în mod greșit prima instanță a obligat reclamantul la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată, în condițiile în care a admis în parte acțiunea formulată de acesta și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă, încât, potrivit art. 276 Cod procedură civilă, reclamantul datorează pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, rezultată în urma compensării.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, care a criticat soluția ca fiind nelegală și a solicitat modificarea acesteia și menținerea sentinței de fond, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut în sarcina reclamantului și obligația de a plăti pârâtei suma de 700 lei cheltuieli de judecată, ținând seama că la ultima ședință apărătorul reclamantului a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată, iar motivul pentru care instanța de apel a acordat aceste cheltuieli constă într-o chitanță depusă peste un set de acte medicale prezentate de pârâtă la ultimul termen de judecată.
Mai arată pârâta recurentă că deși a solicitat cheltuieli de judecată prin apărările făcute în scris și oral în fața instanței de apel și a depus înscrisuri în acest sens, aceste cheltuieli nu i-au fost acordate.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată că nu este întemeiat.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul - a solicita compensarea cheltuielilor de judecată (pct. 5 din cerere), sens în care prin apărător a depus chitanța nr. 995 din 18 august 2008 pentru suma de 500 lei reprezentând onorariul avocatului ales.
Potrivit dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă "când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor".
Dat fiind faptul că în cauză instanța a admis în parte atât acțiunea cât și cererea reconvențională formulată de pârâtă, în mod corect instanța de apel a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
În ceea ce privește motivul vizând neacordarea cheltuielilor de judecată din apel, Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, calea legală pentru valorificarea acestor pretenții fiind cea prevăzută de art. 2812(1) Cod procedură civilă.
În considerarea celor reținute, apreciind soluția atacată ca fiind legală, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
De asemenea va lua act că reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, cu domiciliul ales la Societatea civilă de avocați, în mun. S,-, jud. S împotriva deciziei nr. 135 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Ia act că reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel /
Jud. fond.
Tehnored.
Ex.2/9.07.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitraș Daniela, Rață Gabriela
| ← Divort. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
