Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 551
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Mona
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 403 din 4.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimată, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al patrulea termen de judecată, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 1297,6 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Instanța constată că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar puse în vedere de instanță și pune în discuția părților, din oficiu, excepția netimbrării recursului.
Avocat solicită anularea recursului ca netimbrat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr. -/20.11.2009 reprezentând onorariu avocat de 500 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției privind netimbrarea recursului.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 10822/8.10.2008 a Judecătoriei Iașis -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta I în contradictor cu pârâtul.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă
S-a constatat că, în timpul căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri comune: apartamentul nr. 3 din I,--A, --1,. D,în valoare de 219.000 lei; mobilă dormitor - 1600 lei; mobilă sufragerie - 1300 lei; obiecte casnice - 1100 lei.
Total bunuri comune - 223.000 lei.
S-a constatat că, la dobândirea acestora, reclamanta-pârâtă a avut atribuție de 80 %, iar pârâtul - reclamant de 20 %.
S-a constatat că următoarele bunuri sunt proprii - ale reclamantei: 4 scaune, 1 comodă TV, 1 aragaz, 2 covoare, 4 stofe, 1 pilotă, 3 seturi pat, 1 set șervețele decorative macrameu.
S-a dispus partajarea bunurilor comune și, în consecință:
S-a atribuit reclamantei - pârâte toate bunurile comune și bunurile proprii.
S-a dispus obligarea reclamantei - pârâte să îi plătească pârâtului-reclamant suma de 44.600 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus obligarea pârâtului - reclamant să îi plătească reclamantei - pârâte suma de 3919,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 411/17.01.2007, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr-, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților.
În timpul căsătoriei cu pârâtul au fost dobândite, ca bunuri comune, următoarele:
- apartamentul nr. 3 din I,--A, --1,. D, cu o valoare de 219.000 lei conform raportului de expertiză efectuat în cauză;
- mobilă dormitor - 1600 lei;
- mobilă sufragerie 1300 lei;
- obiecte casnice - 1100 lei.
În ceea ce privește cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, instanța a reținut că, potrivit art. 30 Cod familie, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, achiziționate în mod egal de soți, în devălmășie.
Această prezumție relativă poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare.
În cauză, cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunului comun se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.
Astfel, la data achiziționării apartamentului părțile au negociat cu proprietara acestuia prețul de 130.000.000 lei Rol.
Deoarece nu dispuneau de întreaga sumă au apelat la părinții reclamantei-pârâte.
Astfel, la data de 26.09.2001 părinții reclamantei, și i-au oferit drept ajutor, printr-un contract de donație, suma de 100.000.000 lei sumă care a fost folosită două zile mai târziu pentru achiziționarea apartamentului nr. 3 din I,--A, --1,.
Acest aspect este recunoscut chiar de către pârâtul-reclamant prin răspunsul la interogatoriu.
Or, ajutorul dat de către părinții săi reclamantei - pârâte o îndreptățește pe aceasta să solicite o cotă majorată la dobândirea bunurilor comune, instanța reținând contribuția acesteia de 80 % la dobândirea bunurilor comune.
Susținerile pârâtului - reclamant în sensul că el ar avea o contribuție majorată, de 60 %, la dobândirea bunurilor comune deoarece este cel care a locuit în imobil, achitat în totalitate cheltuielile de întreținere, curent electric, gaz, salubritate, a efectuat lucrări de renovare și igienizare a imobilului din venituri personale nu au fost primite, acestea fiind datorii comune în timpul căsătoriei și sub nici o formă nu pot constitui un criteriu pentru reținerea unei cote majorate.
Astfel, instanța i-a atribuit reclamantei - pârâte toate bunurile comune indicate, dat fiind cota de contribuție majorată a acesteia. Reclamanta a fost obligată la plata sultei corespunzătore către pârâtul -reclamant.
Potrivit art. 31 alin. 1 Codul familiei "sunt bunuri proprii ale fiecărui soț cele dobândite înainte de încheierea căsătoriei".
În condițiile în care și pârâtul - reclamant nu a contestat acest lucru următoarele bunuri sunt proprii, ale reclamantei - pârâte, fiind dobândite înainte de încheierea căsătoriei: 4 scaune, 1 comodă TV, 1 aragaz, 2 covoare, 4 stofe,1 pilotă, 3 seturi pat, 1 set șervețele decorative macrameu.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 403 din 04.05.2009, a respins apelul declarat de și a păstrat sentința judecătoriei.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, potrivit răspunsurilor apelantului la interogator, părțile au negociat prețul apartamentului ca fiind de 13.000 RON, părinții intimatei oferindu-se să- ajute cu suma de 10.000 RON.
Apelantul, prin același interogator, a declarat că nu a cunoscut de existența contractului de donație din 26.09.2001 prin care părinții intimatei i-au donat fiicei lor suma de 10.000 RON, dar a recunoscut că suma a fost folosită pentru achiziționarea apartamentului, ce a avut loc două zile mai târziu, pe 28.09.2001.
De asemenea, apelantul a recunoscut că a existat o anume înțelegere cu privire la organizarea cununiei civile și a celei religioase, petrecerile fiind suportate de părinții ambelor părți.
Împrejurarea că diferența de 3000 RON a fost acoperită din banii primiți la nuntă nu prezintă relevanță sub aspectul cotei de contribuție, atâta timp cât mai bine de 3/4 din costul apartamentului a fost suportat din banii donați de părinții intimatei către aceasta.
Raportat la veniturile părților, potrivit cărților de muncă depuse, rezultă că ultima retribuție înscrisă a intimatei este de 452 lei, iar corespondentul pentru o lună apropiată a retribuției pârâtului este de 576 lei, ceea ce înseamnă că veniturile, la acel moment, erau puțin mai mari ale acestuia din urmă. Această situație s-a păstrat până în anul 2004 când, chiar apelantul recunoaște că, intimata a părăsit domiciliul conjugal și, ca atare, părțile nu se mai gospodăreau împreună.
Referitor la cheltuielile cu utilitățile și cu igienizarea imobilului, acestea reprezintă datorii comune în timpul căsătoriei și nu pot reprezenta un criteriu pentru reținerea unei cote majorate.
În concluzie, având în vedere bunurile dobândite de părți în timpul căsătoriei, că dintre acestea apartamentul constituie aproape 90 % din contravaloarea celorlalte și că, pentru achiziționarea acestuia, părțile au folosit banii primiți cu titlu de donație de către intimată, sumă ce a reprezentat mai mult de din valoare, rezultă că se justifică cota majorată reținută de prima instanță în favoarea intimatei.
Tribunalul a constatat că s-a reținut în mod corect cota de 80 % a reclamantei-pârâte la dobândirea bunurilor comune, împrejurare pentru care s-a respins apelul.
a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, el susține că, în mod greșit, tribunalul a reținut că, față de prețul vânzării imobilului - de 13.000 lei -, donația părinților intimatei, de 10.000 lei, a constituit argumentul hotărâtor pentru reținerea cotei de 80% în favoarea fostei soții.
Recurentul susține că tribunalul nu a avut în vedere celelalte probe administrate în apel, respectiv dovada că apelantul a înregistrat venituri superioare față de cele ale intimatei și că nunta foștilor soți a fost organizată de părinții săi.
Învederează recurentul că, instanța de apel, nu a avut în vedere nici faptul că, după părăsirea domiciliului conjugal de către intimată, el a achitat singur toate cheltuielile aferente imobilului.
Apreciază recurentul că soluția de atribuire a apartamentului către intimată, cu obligarea acesteia la plata unei sulte de 44.600 lei, este netemeinică, deoarece sulta trebuia să fie stabilită în Euro, în raport de valoarea actuală a apartamentului de 60.000 Euro.
Legal citată, intimata -I a formulat întâmpinare invocând excepțiile de netimbrare și de nemotivare a recursului.
La termenul de judecată din 20.11.2009, Curtea a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția de netimbrare a recursului.
Pronunțându-se cu prioritate asupra acestei excepții, conform art. 137 Cod procedură civilă, Curtea reține că, la termenul de judecată din 23.10.2009, s-a pus în vedere recurentului să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.297,6 lei și timbru judiciar de 5 lei, taxe ce au fost determinate conform art. 3 alin. 2 lit. "c" raportat la art. 11 alin. 1 din Legea nr. 147/1996 și la art. 3 din nr.OG 32/1995, având în vedere critica vizând reținerea greșită a cotei majorate de 80% în favoarea intimatei.
Curtea a acordat recurentului un termen de judecată în vederea satisfacerii taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, însă, la termenul de judecată din 20.11.2009, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a făcut dovada achitării acestor taxe.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Faptul că recurentul nu a respectat cerința referitoare la achitarea taxei de timbru, indiferent din ce motive și de a nu fi depus la dosar dovada plății acestei taxe, constituie motiv de anulare a cererii de recurs.
În consecință, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările și completările ulterioare, Curtea va anula ca netimbrat recursul declarat de și va menține decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 403/4.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
16.12.2009
2 ex.
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Georgeta Protea, Mona
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 479/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
